Prăbuşirea URSS: cum stăm după 25 de ani

Publicat în Dilema Veche nr. 653 din 25-31 august 2016
Aţi uitat de Mediterana? N ar trebui! jpeg

Acum 25 de ani, republicile componente ale Uniunii Sovietice își declarau rînd pe rînd independența, într-un turbion uriaș, stîrnit de puciul ratat al conservatorilor împotriva lui Gorbaciov. (Cu precizarea că, în statele baltice, mișcarea pro-independență începuse cu mult mai devreme.) După puciul din august, locuitorii din fostul spațiu sovietic au înțeles imediat că sistemul sovietic nu mai putea furniza reformele așteptate, că libertățile cîștigate în anii din urmă – începînd chiar cu reformele lui Gorbaciov – nu mai puteau fi garantate. Dar, mai presus de toate, nimic nu mai putea opri valul de emancipare națională, din statele baltice pînă în cele ale Europei Centrale. Este adevărat, chiar la sfîrșitul anilor ‘80, cu toată politica de omogenizare forțată, specifică regimurilor comuniste, discrepanțele din cadrul imperiului erau uriașe. Doar forța era aceea care putea ține Tallin și Dușanbe, de exemplu, în aceeași țară.

Astăzi, între succesul economic, democratic și social al statelor baltice (singurele din fosta URSS care au trecut cu adevărat în spațiul politic al Occidentului) și restul, prăpastia este încă mai adîncă decît în anii prăbușirii comunismului. Dar astăzi, la 25 de ani de la puciul din august, aceleași state baltice resimt mai puternic decît oricînd amenințarea Moscovei. Și își văd amenințat, mai mult ca niciodată, statutul de parte a Occidentului. Umbra Asiei Centrale se simte tot mai tare, la Vilnius, Riga și Tallin. Bine, multe state ex-sovietice nici nu și-au propus să o ia spre Vest, alegînd (e un fel de a spune) să se transforme în tiranii bazate pe resurse energetice – din Azerbaidjan pînă în Turkmenistan, Kazahstan sau Uzbekistan. Desigur, aici putem include și Rusia, care, fiind totuși Rusia, merită o discuție separată. Dar restul? Un sfert de secol a fost mai mult decît o „fereastră de oportunitate“ pentru statele care, cel puțin teoretic, și-au propus și încă își mai propun să o ia pe calea democrației de tip occidental. A fost o epocă, și încă una pierdută.

Ucraina, cu un naționalism fervent în zona de vest, dar și cu un spațiu al „cetățeanului sovietic“ în estul industrializat, cu un mare potențial agricol și cu o piață de 45 de milioane de locuitori, părea un candidat cu șanse reale. A pierdut un sfert de secol, cîtă vreme sistemul ei politic nu s-a scuturat de cele două pietre de moară ce o țin și azi în „zona gri“: influența Moscovei și, poate în primul rînd, corupția clasei politice, a ceea ce în regiune se cheamă oligarhie. Conform datelor FMI, în 1990, în materie de PIB/locuitor, Ucraina se situa la 90% în raport cu Polonia. Azi, este la 35%. Ceea ce arată clar care a fost drumul corect.

Situația nu este cu mult diferită în Republica Moldova. Doar că, în Republica Moldova, problema identitară se pune încă și mai acut decît în Ucraina, alături de corupție și influența Moscovei. Dincolo de Marea Neagră, Georgia, cu toate reformele liberale din ultimul deceniu și cu orientarea constantă către Occident, rămîne o victimă a geografiei. Prea departe de Europa, prea aproape de Rusia. Cît despre Armenia, aceasta nici nu și-a propus mai mult decît să rămînă în preajma Rusiei.

Dar poate că evoluțiile din vastul spațiu ex-sovietic ar fi fost altele dacă Rusia însăși, de departe statul-pivot al regiunii, ar fi devenit un exemplu de succes. Sau, mai bine zis, un exemplu de succes în direcția democratizării și liberalizării. Numai că haosul economic și social a fost înlocuit de „verticala puterii“ din sistemul Putin. În linii mari, sistemul nu se deosebește prea mult de cel al republicilor central-asiatice: o tiranie bazată pe resursele energetice. Adevărat este că libertățile din anii ’90, menținute mai mult sau mai puțin în prima decadă a anilor 2000 sub Vladimir Putin, plus investițiile occidentale care au văzut în Rusia un nou Eldorado, plus veniturile uriașe din vremea petrolului scump, au contribuit la apariția unei clase mijlocii în Rusia și au dat iluzia unei prosperități, posibilă și în cadrul unui sistem cu tot mai clare tendințe autoritariste.

În Rusia s-a produs un fenomen ciudat: un pact nescris între regimul tot mai autoritar și clasa de mijloc – adică acea forță care peste tot în Europa de Est a condus la reforme, la democratizare și liberalizare. Clasa de mijloc din Rusia a abdicat de la acest rol – sau a fost forțată de Kremlin să abdice. Putin a fost lăsat să-și construiască statul autoritar și sistemul său de propagandă și dezinformare, clasa mijlocie fiind, în schimb, lăsată în pace să meargă la cumpărături în Europa de Vest. Sancțiunile economice și căderea prețului petrolului au lovit, bineînțeles, în clasa de mijloc a Rusiei, care și-a văzut veniturile grav amputate în urma devalorizării rublei și a creșterii prețurilor la produsele de bază, din cauza embargoului. Însă posibilitățile de reacție sînt astăzi drastic limitate tocmai de întărirea autorității lui Putin. Asta, în cazul în care membrii clasei de mijloc rusești chiar ar dori o schimbare sau dacă nu cumva au fost în mare parte îmbătați de propaganda de la Kremlin.

La 25 de ani de la valul de in­de­pen­den­ță, politica de revanșă a Krem­linului găsește fostele state sovietice în situații mai dificile decît, poate, și-ar fi imaginat în momentele de efuziune națională. Rusia pare acum a căuta un casus belli împotriva Ucrainei, după ce în ultimii doi ani a acumulat cantități impresionante de armament, a transferat un număr uriaș de trupe la frontiera de vest și a transformat Crimeea într-o uriașă bază strategică. Iar Occidentul, slăbit de propriile orbiri și orgolii și mai dezbinat ca niciodată, se întreabă astăzi dacă nu cumva pregătirile de război îl vizează și pe el.

Să recunoaștem, un bilanț mai degrabă amar, la 25 de ani de la căderea URSS. 

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic