Poveste cu final neașteptat

Publicat în Dilema Veche nr. 830 din 16 - 22 ianuarie 2020
Poveste cu final neașteptat jpeg

Încep astăzi cu o poveste absolut adevărată, chiar dacă unele elemente ale sale vi s-ar putea părea de necrezut (nu uitați un principiu fundamental al existenței umane și, cu precădere, al celei mioritice: viața bate ficțiunea!). Prietenul unui bun prieten de-al meu și-a achiziționat un papagal foarte simpatic. Mare, frumos colorat și, pe deasupra, vorbitor. Îl ținea pe veranda casei proprii, loc în care, de altfel, proprietarul avea obiceiul să-și bea cafeaua de dimineață. Într-o zi, omul a ieșit, ca de obicei, cu ceașca aburindă în mînă și s-a așezat, gînditor, pe un scaun. Era îngrijorat în legătură cu mai multe evenimente neplăcute, ce năvăliseră asupra lui în ultima vreme. Din motive inexplicabile (sau, poate, aș îndrăzni eu să fac o supoziție, tocmai pentru că sesizase îngîndurarea stăpînului), papagalul cîrîia și se agita, insuportabil, în colivie. După un timp, enervat la culme, bărbatul s-a pierdut cu firea și a înjurat, birjărește, biata pasăre. Eu voi atenua cuvintele rostite de supăratul proprietar (precum Irina Margareta Nistor odinioară, cînd traducea filme americane pentru casetele video din comunism), dar dumneavoastră sînteți oameni imaginativi și veți înțelege, negreșit, sonoritatea reală a respectivei sudalme: „Mai taci, băi, în pisicuții mămicii tale!“.

Papagalul a priceput imediat, întrucît s-a liniștit și și-a reluat comportamentul obișnuit. Ce să vezi, însă, a doua zi? Cînd stăpînul intră pe verandă, cu cafeluța de rigoare la purtător, isteața păsăruică i se adresă, pe nepusă masă, fix cu vocea lui: „Mai taci, băi, în pisicuții mămicii tale!“. Șoc și groază, cum strigă, neîncetat, televiziunile băștinașe, nu atît pentru neașteptatul incident luat în sine, cît pentru fatalele sale consecințe. Din acel moment, nimeni nu a mai avut pace în familie. La simpla apariție pe verandă, toți erau trimiși, invariabil, la originile maternale. Pînă și șeful proprietarului zburătoarei, invitat, într-o seară, la masă de către subalternul său, o păți grandios. Neinspirat și înainte să poată fi avertizat de cei ai casei, tipul ieși pe verandă. Papagalul l-a privit suspicios, cu ciocul înclinat, iar apoi l-a executat scurt, cu glasul identic preluat de la stăpînul lui: „Mai taci, băi, în pisicuții mămicii tale!“. Scuze, iertăciuni, ploconeli, politețuri. Inutile, a considerat amicul amicului meu, deoarece, din cauza vocii lugubre emise de pasăre – a lui însuși! –, șeful nu a fost niciodată convins că nu chiar gazda sa rostise, în realitate, terifianta înjurătură. Puteți intui și singuri rezultatul. Pentru echilibrul locatarilor, papagalul fu „dat spre adopție“.

Din această istorie, deducem, cu ușurință, două lucruri. Primul îl privește pe imitator. El trebuie să învețe faptul că nici o imitație, oricît de precisă, nu se termină cu bine. Prin gestul mimetic, deși, fără îndoială, amuzant într-o fază inițială, devii ulterior, necondiționat, persona non grata. Explicația? Imitînd, pătrunzi fraudulos în intimitatea (și, implicit, în singularitatea identitară) a celuilalt. Așadar, provoci un sacrilegiu de neiertat. Represaliile vor fi pe măsură, fiincă subiectul imitației se simte „deconspirat“, „dezgolit“ de ego și, ca atare, vulnerabil. O asemenea agresiune nu poate fi trecută cu vederea. Totuși, un al doilea sens al narațiunii se referă și la imitat. Nemulțumirea sa în fața actului mimetic, cu toate că pare legitimă, este, din perspectivă subliminală, o nemulțumire în raport cu propria-i persoană. Imitația, fie și neintenționată, are un ineluctabil efect caricatural, îngroșînd, prin repetiție, defectele subiecților ei. Prin urmare, mimesis-ul funcționează, voit ori nevoit, aidoma unei oglinzi, reflectînd intervalul real exact, cu viciile și virtuțile sale componente. Cînd nu-ți place ceea ce observi, despre tine însuți, printr-un astfel de transfer insolit în afara ta, cum ar veni, poate că vinovatul nu e mimul, ci comportamentul personal.

Nu m-aș fi complăcut în aceste „panseuri“ complicate, dacă nu aș trăi, de mulți ani, cu sentimentul că România a devenit o societate a imitației, cu ambele sale ramificații semantice, de „imitator“ și de „imitat“. Pe de o parte, în absolut toate domeniile, constat un efort nebun al „structurilor“ de a imita, însă întotdeauna ieftin, aproape grosolan, lumea civilizată, de a atenționa, printr-o lălălială mimetică de mahala, că și noi existăm și că ar trebui de aceea să fim băgați în seamă. Pe de altă parte, atunci cînd, în sfîrșit, ne mai văd unii din Occident, tentația lor irepresibilă este de a ne imita, prin ridiculizare și scălîmbăieli grotești (vă mai amintiți, apropo, de s’il vous plaît, monsieur?), situație care ne scoate, instantaneu, din sărite, și ne îndeamnă la îndelungi și absurde proteste diplomatice. Am dezvoltat, mă tem, o patologie imitativă, din care nu vom ieși prea curînd. S-a instaurat puternic în mentalul colectiv, va fi greu de schimbat cînd și dacă se va pune vreodată problema. Tind să cred că mai degrabă nu. Trist rămîne aici altceva: o axiomă extrem de simplă afirmă că atenție și considerație primești doar în clipa în care reușești să te arăți original.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Județ sub teroarea urșilor și a șerpilor. Localnicii dintr-un municipiu se tem de trei zile să iasă din case VIDEO
Urșii au dat iama în mai multe zone locuite din Vâlcea. În reședința de județ, într-un cartier al orașului, fiarele au ajuns să se plimbe pe străzi, iar o familie s-a trezit cu un șarpe în casă.
image
De ce a „înghețat” la nivel ridicat prețul legumelor românești. Explicațiile unui fenomen neobișnuit
Legumele românești se vând la fel de scump ca la începutul sezonului, iar obișnuita pantă descendentă nu se face simțită ca în alți ani. De peste două săptămâni, prețurile la tarabe au înghețat, la propriu
image
Teoriile conspiraționiste și reticența la vaccin anulează un secol de cercetare medicală. Ce boli grave revin în forță
Medicii trag un semnal de alarmă și dau de înțeles că din cauza reticenței la vaccinare riscăm să anulăm aproape un secol de cercetare medicală. Boli care erau ținute în frâu, unele aproape eradicate, se întorc amenințător, făcând victime, tocmai fiindcă găsesc teren propice.

HIstoria.ro

image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.