Populiștii nu (mai) sînt o excepție

Publicat în Dilema Veche nr. 1025 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2023
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

„Nu e chiar cel mai bun început”, spune Geert Wilders, proaspătul cîștigător al alegerilor din Olanda după ce unul dintre principalii săi negociatori în eforturile de formare a unei coaliții de guvernare a demisionat, fiind fost acuzat de corupție. Cu toate astea, Wilders încă speră să conducă Guvernul după ce ani de zile s-a situat la dreapta extremă a spectrului politic și devenind de-a lungul anilor una dintre principalele figuri publice europene angajate în activismul anti-islamic și anti-imigrație. Liderul Partidului pentru Libertate (PVV) respinge eticheta de extremist ce îi este adesea atribuită de adversari și se descrie ca un liberal de dreapta. 

Tipic, negocierile pentru o coaliție de guvernare în Olanda durează foarte mult, uneori sute de zile, iar pentru Wilders misiunea e chiar mai dificilă decît a predecesorilor săi pentru că VVD – principalul partid al actualei coaliții – a anunțat că nu va ocupa posturi în noul guvern, neexcluzînd totuși o susținere parlamentară condiționată. 

Dincolo de manevrele politice obișnuite, victoria populiștilor la alegerile olandeze a provocat aceeași reacție de îngrijorare care devine aproape clișeu ori de cîte ori un partid al dreptei dure din vreo țară europeană ajunge să obțină un rezultat bun în alegeri. Întrebările despre soarta Uniunii Europene (Wilders promovează un referendum pentru ieșirea țării din blocul comunitar), acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu. 

Problema e că, în ciuda tuturor acestor avertismente, ascensiunea populiștilor și a extremei drepte a depășit de mult faza unor evenimente punctuale, locale și pasabile. E din ce în ce mai evident că Europa trece printr-o transformare politică pentru care indignarea obositoare și stridentă și SF-urile distopice cîștigătoare de premii literare nu mai sînt suficiente. 

Sînt locuri în care se încearcă răspunsuri. Unele de-a dreptul stupide, cum e cazul Germaniei unde, în urmă cu cîteva luni, s-au făcut auzite cereri ferme de scoatere în afara legii a AfD, o formațiune populistă care a devenit vizibilă după crizele succesive ale ultimelor două decenii – cea financiară și, apoi, cea a refugiaților. AfD se situează pe locul doi în sondaje, iar logica cordonului sanitar aplicată de sistemele politice din statele europene (partidele centriste fac coaliții care exclud constant populiștii de la guvernare) nu prea mai funcționează, o dovadă curentă fiind Olanda. Foarte probabil, dacă o cerere de scoatere a AfD în afara jocului va ajunge la un moment dat pe masa judecătorilor, ea va fi respinsă – cu toată tradiția ei de interzis partide, Germania actuală e totuși mai democrată decît oricînd în trecut. Rezolvarea unui impas democratic cu mijloace nedemocratice n-a fost niciodată o soluție. Însă simplul fapt că acesta este un subiect de discuție spune mai multe despre adversarii AfD decît despre derapajele (reale și nefericite) ale populiștilor germani. 

În Austria, un alt partid, numit al Libertății, conduce în toate sondajele de opinie cu aproape 30% intenție de vot, în Suedia „Democrații” sprijină Guvernul din Parlament, în Franța Marine Le Pen se apropie vertiginos de președinție. Nu cred că mai are rost să îi amintesc pe Viktor Orbán din Ungaria sau pe Robert Fico al Slovaciei. Exemplele pot continua. O concluzie se impune de la sine: curentul izolaționist-suveranist care a debutat odată cu Brexit-ul din 2016 nu numai că nu mai e o excepție bizară, ci o realitate prezentă în mai toate statele de pe continent. Aceste partide nu au o agendă comună în afară de aceea a desființării în diverse grade a aranjamentelor actuale. Ceea ce le unește, dacă le unește ceva, este succesul, iar acest succes este bazat peste tot pe refuzul partidelor „clasice” de a-și admite greșelile (eliminarea energiei nucleare în Germania, de exemplu). Centrul politic suferă de un fel de încremenire ideologică (sau lene intelectuală, dacă vreți) care îl face să nu își pună întrebări asupra propriilor decizii și să nu ia în serios temerile populației. Sau, atunci cînd o face, să răspundă cu slogane care nu sînt urmate și de politici publice utile.

Prețul energiei, imigrația, schimbările culturale prea bruște provoacă inevitabil anxietăți și reacții de respingere care, după o vreme, se transformă în acțiune politică. Dacă trebuie definită atitudinea partidelor de centru, atunci probabil cuvîntul potrivit ar fi aroganța. Elitele politice europene sînt încă prea sigure că populația nu vrea să riște nimic, că tranzacția dintre aleși și alegători care a funcționat pînă acum este încă valabilă. Sondajele și alegerile din ultimii ani ne arată totuși altceva. Haina călduroasă a Europei începe să arate semne de uzură, cusăturile se rup, confortul termic dispare. Ca să parafrazez un poet român, confruntați cu frigul, democrații europeni încearcă să aresteze clima. 

Și nu, soluția nu e să împrumute limbajul extremiștilor de toate culorile. În aproape toate cazurile cînd așa ceva s-a întîmplat, oamenii au preferat originalul copiei. 

Nu e cel mai bun început, spune Geert Wilders. Dacă ne uităm unde era tipul său de discurs acum 10 sau 15 ani, afirmația asta poate părea aproape ironică. Partide ca al domniei-sale nu puteau spera atunci la aproape nimic. Zilele astea sînt aproape să obțină totul. 

Teodor Tiță este gazda podcast‑ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintrplatformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ

image png
Frustrările care fac AUR posibil
Presa vorbește despre despre pensii speciale, dar evită, de multe ori, stînjenită, să discute despre corupția din mediul privat și averile gigantice apărute peste noapte.
image png
„Solidaritatea este sîngele care ține în viață proiectul Uniunii Europene”
Nu este de așteptat să se înlocuiască prea curînd regula unanimității cu regula majorității pentru asemenea decizii.
image png
Memorizare vs. gîndire critică?
Uitînd, desigur, că înainte de a fi critică, gîndirea trebuie să existe.
image png
Viciile unui muzeu inexistent
Dar asta e în America, care a fost scutită de experiența comunistă.
image png
Noi sîntem români! Prin delegație
Am constata atunci că noi sîntem patrioți doar prin delegație. Români prin delegație.
image png
Winston Churchill, cu istoria-n dinți
Nu știu exact ce te-ar putea face să îți dorești să cumperi o pereche de dinți falși de-ale lui Winston Churchill.
image png
Litleboi și istoria mare
Toți s-au speriat de bomba numită Little Boy.
image png
Legit
Asemenea cuvinte rezistă uneori mai bine, dar pot fi ușor abandonate și înlocuite, odată cu schimbarea modei lingvistice.
image png
Extrageri echitabile din urna digitală
Am vorbit cu mai mulți profesori despre cum se desfășoară procesul.
p 7 jpg
Noul și vechiul Napoleon
Napoleon a intrat în istorie și sub numele de „micul caporal”.
image png
Carnavalul Veneției
O caracteristică a celor costumați din cap pînă în picioare, intrați în rolul carnavalului, cum s-ar spune, mi s-a părut a fi înălțimea.
image png
Umbra FMI. La București
Managerii și antreprenorii își doresc ca o creștere a fiscalității să fie însoțită de reducerea cheltuielilor bugetare
image png
România și referendumurile ei
Fie cu o idee proprie, fie raliindu-se, la fel ca Dragnea în 2018, uneia dintre cele propuse deja.
image png
In memoriam Mihnea Berindei
Mihnea nu era nici un „revoluționar de profesie“, nici un comentator distant al realității.
image png
Erau cei vechi mai deștepți decît noi?
Așadar: da, din păcate, anticii erau mai deștepți decît noi. Și mai liberi.
image png
Regele Carol I, bucătăria și armata
În altă ordine de... pahare, vinul preferat al lui Carol I era Bordeaux-ul, dar îi plăcea și vinul fabricat în țară, iar berea care ajungea pe mesele de la palat era furnizată de Azuga.
image png
În chestia fericirii
Așa că faceți bine și, dacă vă stă în putere, fiți fericiți în general, nu doar punctual!
image png
Nu putem
Aviz amatorilor de șefie, desigur!
image png
Piure, pireu, piurea...
Aceste transformări se regăsesc în multe alte împrumuturi din franceză.
image png
Cronica unei simulări digitalizate
Lîngă laptop sînt două cărțoaie, un Gabor Maté și un Ian McEwan.
image png
Se apropie de noi nişte Jocuri Olimpice. Noi cum ne apropiem de ele?
Între timp, noi disecam cele 11 minute jucate de Drăguşin la Tottenham. În pregătirea Olimpiadei de bancuri. Seci.
p 7 WC jpg
Măreția și declinul Americii
Abia faptul că democrația americană devine tot mai polarizată și mai fragilă e ceea ce ar putea duce la declinul american.
image png
Uitarea și norocul
Evident că nu doar în muzică s-au întîmplat asemenea lucruri.
image png
Sînt universale drepturile omului?
Două milenii de reflecții morale și politice și de eforturi de construcție instituțională nu au fost suficiente pentru a transpune în practica politică și juridică universalismul drepturilor omului

Adevarul.ro

image
Experimentul „Macarena“. Cum a reușit o cântăreață de trap de 24 de ani să genereze o dispută aprinsă în societate
Remake-ul piesei „Macarena” a generat un #metoo românesc în premieră pentru societatea noastră. Experții explică dezbaterile aprinse din jurul cântecului prin faptul că suntem în faza de emancipare și subliniază că un conținut negativ într-un limbaj antisocial poate educa.
image
Câți ani trebuie să muncești pentru pensia minimă
Ministerul Muncii a publicat normele de aplicare a noii legi a pensiilor care prevede printre altele și care este stagiul minim de cotizare, adică perioada de vechime necesară pentru pensia minimă.
image
Becali simte cum îi fuge pământul de sub picioare: patronul FCSB asistă la un scenariu de coșmar ANALIZĂ
Între etapele 22 și 23, FCSB-iștii aveau un avans de 11 puncte față de locul 2. În decurs de trei săptămâni, acesta s-a redus la doar 7 puncte. Care, în realitate, înseamnă doar 4, dacă mâine am intra în play-off. Și clasamentul nici nu arată toate problemele formației din Berceni.

HIstoria.ro

image
70 de ani de la marele viscol din februarie 1954
De-a lungul secolului XX, România a avut parte de ierni teribile, atât prin temperaturile scăzute, cât și prin cantitățile uriașe de zăpadă care au căzut, însă puține au produs o impresie atât de puternică precum a făcut-o cea de la începutul anului 1954, rămasă în istorie ca iarna „marelui viscol”.
image
Expozițiile lui Brâncuși, îndrumar pentru înțelegerea artei moderne
Expozițiile lui Constantin Brâncuși au fost campaniile lui de cucerire a publicului internațional, până a devenit necontestat, nestemat și, mai ales, nemuritor.
image
Efectele războaielor
Cine ar fi crezut că în secolul al XXI-lea vom avea un război pe scară largă în Europa? Că vom avea un război hibrid ideologic, generalizat la scară globală?