Politica vaccinului

Aproape 50 de vaccinuri testate pe oameni și în jur de 150 aflate în diverse stadii de dezvoltare în laborator. Statistica seacă a Organizației Mondiale a Sănătății e doar una dintre unitățile de măsură pentru fervoarea cu care umanitatea caută o cale de ieșire din pandemie. 

Previzibil, această cursă a căpătat rapid și nuanțe politice și de securitate. Descoperirea unui vaccin eficient și ușor de produs s-a transformat rapid în ceva foarte similar cu o cursă a înarmărilor. Toate statele mari și cîteva mai mici își dispută supremația pe terenul soluțiilor pentru protejarea de COVID-19. Găsirea unui vaccin devine nu numai o soluție pentru o problemă specifică, ci și o chestiune de mîndrie națională și de reputație. Cine cîștigă? E greu de spus. Globalizarea aceea atît de blamată în ultimii ani a făcut posibilă o colaborare transnațională și eficientă între companii din diverse zone ale lumii. Spre exemplu, primul vaccin cu șanse serioase să intre pe piață este un rezultat al colaborării dintre gigantul american Pfizer și BioNTech, un start-up german fondat de doi imigranți turci și un austriac. Meritul cărei națiuni va fi produsul final? Răspunsul care nu dă nici un fel de durere de cap e că al nici uneia, ci al unei echipe de oameni foarte bine pregătiți. Steagul e irelevant aici.

Un detaliu foarte interesant este grija cu care Pfizer s-a ferit de banii publici oferiți cu generozitate de guvernul american. Operațiunea „Warp Speed”, o schemă de sprijin pe care executivul de la Washington a pus-o la cale pentru grăbi cercetările dedicate unui vaccin pentru coronavirus, a fost ignorată de managerii companiei, care au preferat să riște aproximativ două miliarde de dolari în această cursă. La atît sînt estimate pierderile companiei dacă vaccinul anunțat recent nu ajunge în cele din urmă pe piață.

Șefii Pfizer se feresc să facă prea multe comentarii legate de decizia privind refuzarea banilor de la guvern, dar nu e greu de observat că, într-un an electoral, oricare politician ar fi anunțat înainte de alegeri că administrația sa a contribuit decisiv la dezvoltarea unei soluții pentru protejarea populației de coronavirus ar fi transformat asta, evident, într-un uriaș beneficiu electoral. De altfel, Donald Trump, președintele al cărui mandat se încheie în curînd, a sperat pînă în ultimul moment că va avea șansa de a face acest anunț. Pe de altă parte, e destul de greu de negat faptul că operațiunea „Warp Speed“, la care a contribuit inclusiv Pentagonul, e un succes. Celălalt vaccin aflat în faza finală de dezvoltare aparține Moderna, o companie americană mult mai mică decît Pfizer, care însă n-a avut nici un fel rețineri în a folosi sprijinul guvernamental. Din nefericire pentru Trump, nici Moderna nu a apucat să facă anunțul la timp pentru a-i livra președintelui un avantaj în cursa pentru un al doilea mandat. Uneori, cum ar zice un alt președinte, e vorba de ghinion. Pur ghinion.

În lumea largă sînt destui politicieni care au văzut potențialul de profit direct și fac orice ține de ei pentru a hrăni ego-ul național pe scena mondială. Nu putea lipsi de aici Vladimir Putin, al cărui guvern trîmbițează pe toate căile meritele unui vaccin rusesc numit, fără prea multă imaginație, Sputnik. Sigur, acesta nu e un păcat capital, însă rușii refuză să pună la dispoziție prea multe informații despre soluția lor, astfel încît oamenii de știință occidentali nu pot estima cît de eficientă este. Mai grav însă este că Rusia aleargă în această competiție folosind metode lipsite de fairplay care i-au devenit deja tradiționale. Și una dintre ele este promovarea intensă a unor informații false legate de vaccinurile concurente produse în Vest. Instituțiile de presă apropiate Kremlinului duc o campanie intensă pe toate piețele pe care sînt prezente, iar articolele care pun sub semnul întrebării vaccinurile sînt distribuite intens pe rețele sociale și în comunități de antivacciniști sau pasionați de conspirații. Asta nu face decît să îngreuneze misiunea guvernelor care vor trebui să convingă populația că are nevoie să se imunizeze. Încă o problemă de care nimeni nu avea nevoie. Scepticismul cu privire la medicina modernă e un simptom grav al derutei prin care trec societățile noastre. Rușii nu fac decît să se joace iresponsabil cu el.

Are efect propaganda rusească? Are. Ungaria, spre exemplu, și-a anunțat intenția de a cumpăra produsul rusesc. Asta deși vaccinul nu este autorizat de autoritățile europene. Potrivit Politico, Ungaria ar putea totuși să se folosească de o reglementare UE care dă statelor posibilitatea să ignore procedurile obișnuite în anumite cazuri.

În ceea ce o privește, Uniunea Europeană a pus la punct un cadru comun de achiziție și distribuție a vaccinului menit să evite concurența între statele membre și să asigure o distribuție echitabilă. Dacă europenii au motive să nu se teamă că vor rămîne neprotejați, nu același lucru se poate despre cetățenii statele sărace ale lumii. Un studiu al universității americane Duke, citat de BBC, a remarcat faptul că achizițiile în avans anunțate deja merg preponderent către statele bogate. Concluzia este confirmată și de alte cercetări. La fel ca în natură, și în relațiile internaționale există o ordine în care cel mai puternic are acces primul la resurse. Oricît de cinic sună, legea asta e valabilă și în pandemie. Sau mai ales acum.

Teodor Tiţă poate fi găsit și la twitter.com/jaunetom.