Poate preşedintele să schimbe „sistemul“?

Publicat în Dilema Veche nr. 574 din 12-18 februarie 2015
Ecourile tragediei jpeg

Criticat pentru tăcerea din mijlocul furtunii ce a cuprins justiţia, politicul şi serviciile, preşedintele a vorbit, în sfîrşit. Deşi lipsit de spectacol – probabil parlamentarii au avut o surpriză să constate că de data asta preşedintele României nu-i mai beşteleşte –, răspunsul Palatului Cotroceni a dat un diagnostic corect. Una dintre rădăcinile corupţiei, puternic înfipte în solul patriei, este legătura dintre finanţarea campaniilor electorale şi recuperarea ulterioară a „investiţiei“. 

Nimeni nu poate nega existenţa acestui mecanism în politica noastră. Banii vin în campaniile electorale pe căi ocolite şi cu ei se cumpără tot ce se poate cumpăra – de la reclama

atît de extinsă că ajunge să agaseze bunul-simţ la produse pentru pomeni electorale şi pînă la comentatori sau bloggeri, dacă nu cumva pînă la redacţii întregi. Banii aceştia, care scapă controlului fiscal, ajung să fie „recuperaţi“ mai apoi prin afaceri finanţate din banul public. O uriaşă afacere, dar în acelaşi timp o ingenioasă spălătorie de bani. Să ne înţelegem, banii „la sacoşă“ băgaţi în campaniile electorale nu au cum să fie curaţi. Ei capătă aparenţa de curăţenie de-abia după ce sînt „scoşi“ din contractele publice.

cum s-ar spune. 

Evident că un control al banilor care finanţează partidele şi campaniile ar contribui într-o măsură importantă la asanarea lumii şi vieţii politice. Ar creşte gradul de încredere şi de participare. Ar schimba criteriile de selecţie şi ar opri, în multe cazuri, ascensiunea politică a personajelor fabricate – gen Elena Udrea –, fără trecut, fără realizări profesionale, fără viziune. Evident, nu există soluţii radicale, detergenţi-minune care să cureţe cu totul fără urmă de grăsime. Dar cel puţin pachetul legislativ propus de preşedintele Iohannis şi asumat, măcar teoretic, de partide poate ajuta. 

Este suficient? Din păcate, nu.

În ziua în care preşedintele s-a adresat plenului Parlamentului a avut loc şi audierea generalului Coldea la Comisia de control asupra SRI. Subiectele discutate le ştim, urmările, de asemenea. Ni s-a spus că acuzaţiile lansate de doamna Udrea la adresa directorului interimar al SRI sînt nefondate. Problema este dacă audierea a fost credibilă, în condiţiile în care înşişi membri ai Comisiei recunoşteau că nu au instrumentele legale pentru a efectua o investigaţie reală asupra SRI, în condiţiile date. Comisia se ghidează încă după legi datînd de la începutul anilor ’90, cînd – să recunoaştem – puţini îşi imaginau că se poate ajunge la scandaluri de genul celor de azi. 

În discursul adresat Parlamentului, preşedintele nu s-a referit şi la o revizuire a legilor privind siguranţa naţională şi controlul asupra serviciilor secrete. Doar s-a arătat dispus să medieze delicata chestiune a legilor de tip „Big Brother“. O reformă adevărată a întregului sistem politic nu poate să nu includă însă şi credibilizarea controlului civil asupra serviciilor. Să fie aceasta o temă pentru un viitor pact interpartinic? Ar fi cazul. 

Şi ar mai fi cazul unei decizii politice în privinţa „acoperiţilor“ din presă. Jurnalismul înseamnă gîndire liberă, înseamnă mai multe întrebări decît răspunsuri, înseamnă, da, dileme. Şi nu persoane cu comandă ascunsă. 

În definitiv, consecinţele asupra spaţiului public sînt la fel de grave precum promovarea non-valorilor în politică. De ce să ne revolte un politician cu doctorat luat la apelul bocancilor, iar un „formator de opinie“, un „moderator“ sau un „jurnalist de investigaţii“ împinşi în sus de servicii (sau de oameni de acolo) şi alimentaţi cu „muniţie“ pentru un război netransparent, nu? 

Simpla autoreglementare din mass-media nu poate face nimic pentru a salubriza spaţiul public. Aici e nevoie de o decizie politică, parte a întăririi controlului civil asupra serviciilor. Trebuie să ştim clar cine pe cine reprezintă în dezbaterea publică. Asta ţine tot de puterea democraţiei. 

Întrebarea este totuşi în ce măsură preşedintele va avea un aliat în Parlamentul României, pînă la sfîrşit. Metoda consensului transpartinic funcţionează cîtă vreme preşedintele vine pe vîrful unui val imens de popularitate. Votul din 16 noiembrie le-a arătat membrilor Parlamentului, indiferent de partidul din care provin, că trebuie să se supună voinţei exprimate la urne. Dacă nu din convingere, atunci din pragmatism. Politic vorbind, e sinucidere curată să te opui acum proiectelor preşedintelui.

Ce se va întîmpla însă dacă, din diferite motive, susţinerea publică pentru preşedintele Iohannis se va reduce? Prevăzător, preşedintele s-a înţeles cu partidele ca legile privind reforma electorală să fie finalizate pînă la vară. 

Factorul timp joacă, într-adevăr, un rol important în această ecuaţie politică. Cu atît mai mult cu cît o reformare adevărată a sistemului ar trebui să meargă cu mult mai departe.

Ovidiu Nahoi este realizator la Money Channel TV. 

p 7 Jame Madison WC jpg
Revenirea antifederalismului
Urmașii intelectuali ai lui Madison au înțeles totodată că această Constituție a permis mai mult decît crearea unui ansamblu de state suverane.
640px Empire State Building MET DP106404 jpg
„Marea demisioneală” nu a trecut din America în Europa
„Marea demisioneală” este un curent care a plecat din Statele Unite ale Americii și a ajuns, mult mai puțin intens, în Europa.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Alte fronturi
Pariul lui Vladimir nu e că poate învinge Vestul,ci că Vestul poartă în suflet și în conduită premisele propriei înfrîngeri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Tutuiala
Ne scufundăm în omogenitatea lui „tu”, iar „tu” evoluează semantic spre „nimeni”.
Frica lui Putin jpeg
Omul: excepție în excepție în excepție în excepție
Și totuși, noi – excepție în excepție în excepție... – avem fantezia de a ne proclama drept normă, ba chiar scop și sens ale Universului. Admirabil tupeu!
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Sînt un deviaționist
Nebun de ură antioccidentală, nebun de sine, nebun mistic, treaba lui ce fel de nebun o fi, dar e nebun. Și simt că în „tribul” meu mă privesc de-aproape tot mai mulți nebuni...
Mussolini Salsomaggiore Terme 1941 jpg
Un secol de la Marș
A doua zi, pe 29 octombrie, regele i-a cerut lui Mussolini să formeze un nou guvern, învestindu-l astfel cu funcția de prim-ministru al țării.
Iconofobie jpeg
Virtuțile fatalismului
„Fatalismul” și „fatalitatea” reprezintă două noțiuni prea puțin agreate de oameni. În termenii filozofiei Facebook de astăzi, sînt genul de „postări” cu slabe șanse de a primi multe like-uri.
„Cu bule“ jpeg
Bulevarde și bulevardiști
Cuvîntul bulevardist putea fi format foarte ușor în română, de la bulevard, deja împrumutat din franceză (din boulevard) la jumătatea secolului al XIX-lea.
HCorches prel jpg
Ce boacăne mai fac elevii
Este utopic să credem că boacănele elevilor și problemele lor, ale vîrstei lor, pot fi anulate, că ele pot dispărea.
Un sport la Răsărit jpeg
Thierry Henry crede că VAR-ul omoară bucuria fotbalului. Păi, e mai bine cu VAR sau era mai bine fără VAR?
VAR, cînd funcţionează corect, nu cu sughiţuri, ca la noi, şi cînd nu e lăsat pe mîna unor Bonnie cu fluier şi Clyde cu joystick, e Lumea Nouă a acestei lumi vechi.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Polițiști
Evident că nu voiau decît mită. Cu 5 sau cel mult 10 dolari, te lăsau să pleci.
O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.

Adevarul.ro

h 54781399 jpg
Un europarlamentar german a atacat aderarea României la Schengen și UE
Un europarlamentar german a atacat România susținând că Bucureștiul și Sofia nu au ce căuta în spațiul Schengen și că nu ar fi trebuit să fie primite în Uniunea Europeană.
Ciuca sedinta de guvern foto gov.ro
Guvernul înființează în SGG o structură de monitorizare și control a executării hotărârilor judecătorești pronunțate de CEDO
Guvernul a aprobat, miercuri, înființarea în cadrul Secretariatului General al Guvernului (SGG) a unei noi structuri ce va avea rolul de monitorizare și control a executării hotărârilor judecătorești pronunțate de CEDO împotriva statului.
Psihologul Domnica Petrovai, la prezentarea sondajului World Vision  Sursa Remus Florescu jpg
Elevilor li s-au cerut fotografii nud. Răspunsul unui sfert dintre participanții la un sondaj World Vision
Mai mult de un sfert dintre elevii de gimnaziu şi liceu chestionaţi de World Vision România declară că li s-au cerut fotografii nud, iar un procent identic spun că le-au fost trimise astfel de fotografii.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.