Poate justiţia să reformeze partidele?

Publicat în Dilema Veche nr. 521 din 6-12 februarie 2014
Brexit şi Polonia – provocări pentru România jpeg

Ce s-ar putea spune după eşecurile statului din ultima vreme, de la intervenţia ratată în cazul accidentului aviatic şi pînă la telenovela anuală a deszăpezirilor?  

Unu: că, de fapt, astfel de rateuri instituţionale reprezintă, la noi, mai degrabă regula, decît o regretabilă excepţie. Şi doi: că ne trebuie altfel de guvernanţi sau, mai corect spus, că România trebuie guvernată mai bine.  Problema este că, în ce priveşte punctul doi, rezultatele nu pot fi imediate. Să ne amintim: în ultimii ani, aproape nu a existat combinaţie posibilă la guvernare între partidele – să le zicem – frecventabile. Rezultatele au fost cam aceleaşi – nici prea-prea, nici foarte-foarte. E adevărat, în unele cazuri, cifrele au arătat mai bine decît în altele – creşterea PIB, şomaj, investiţii, nivel al consumului şi altele. Dar aici trebuie să luăm în calcul mai degrabă conjunctura europeană şi globală. România este trasă în sus mai degrabă din afară decît dinăuntru. Şi lucrurile nu se vor schimba, cîtă vreme nu se va întîmpla ceva exact la baza sistemului democratic, adică în interiorul partidelor.  

Observaţi că, de vreun deceniu încoace, lupta de persoane a înlocuit lupta de idei. Observaţi că se confruntă atitudini şi proiecte personale, nu viziuni naţionale. Şi se întîmplă asta pentru că acolo, în partide, pragmaticii şi adaptabilii au luat, încet-încet, rolul celor animaţi de convingeri.  

Sistemul de promovare a oamenilor a devenit nu doar imprevizibil, ci şi de un cinism dus la extrem. Cine crede că poate intra într-un partid – nu contează care – şi că va urca treptele carierei politice numai dînd dovadă de abnegaţie, competenţă şi de puterea de fermitate a convingerilor? Îl vor ajuta toate acestea pe un tînăr politician să urce, de undeva de la un simplu consiliu local, pînă în Parlament, apoi în Guvern şi, cine ştie, la vîrful Ministerului Afacerilor Externe, la Comisia Europeană sau, poate, la vîrful statului? Să fim serioşi. Acela care crede asta cînd intră într-un partid este, pur şi simplu, un fraier – un „luzăr“, cum se obişnuieşte să se spună.  

Altfel stau lucrurile: cîştigă cine ştie a cui valiză să care, cîştigă cine ştie să aducă bani, nu contează cum („Aduce resurse...“ era sloganul electoral al unuia, şi mare dreptate avea). Plus intrigile de alcov. Citiţi cronicile şi urmăriţi-le prestaţia şi veţi înţelege că, pentru a urca, trebuie să ai trei mîini – două ca să-ţi faci loc în şerpărie şi una ca să te ţii de nas.  

Consecinţa: autoritatea liderilor a scăzut fiindcă sistemul a devenit o piramidă de compromisuri şi o constelaţie de complicităţi. Nivelul dezbaterii politice s-a prăbuşit. Şi avem seară de seară dovada, pe micile ecrane.

Aşadar, cînd va fi România altfel guvernată, mai bine? Tîrziu. Adică de-abia după ce partidele vor reuşi – dacă vor dori – să se reformeze. Din interior. Dacă îşi vor revoluţiona modul de selectare şi promovare a oamenilor.  

Totul trebuie schimbat – partidele să fie controlate de marea masă a membrilor, şi nu de grupuri de privilegiaţi. Să se introducă un control public real asupra finanţării partidelor – foarte curios, despre fondurile folosite cu adevărat în campaniile electorale, nu cele declarate, fireşte, nu prea se vorbeşte prin dezbaterile televizate! Apoi, să ieşim din ipocrizia populistă şi să asigurăm remuneraţii corecte pentru profesioniştii politicii, pentru a-i atrage în sistem pe cei cu adevărat competenţi.

Să nu ne îmbătăm cu apă rece. O mie de euro pe lună pentru un ministru sau pentru un membru al Parlamentului reprezintă foarte puţin pentru orice profesionist care se respectă, indiferent de domeniu. Un profesionist poate mai bine chiar aici, în România, fără prea multă bătaie de cap, fără constrîngerile legate de activitatea politică, fără a-şi expune viaţa personală, fără a risca interesul uneori deranjant al mediei. Pentru alţii, însă, remuneraţia de ministru sau de parlamentar poate însemna o simplă invitaţie la furat.  

Se va putea spune că, dacă nu se reformează singure, partidele sînt reformate oricum, de justiţie.  Cam aşa cum s-a întîmplat în Italia, la începutul anilor ’90 – un întreg sistem politic prăbuşit, în urma loviturilor justiţiei. Rezultatele n-au fost însă deloc entuziasmate. În loc, au venit personaje gen Silvio Berlusconi sau Beppe Grillo, ceea ce nu aduce deloc a reformarea clasei politice. Oare cu cine ne-am pomeni în România, această Italie a Balcanilor, dacă lucrurile vor fi lăsate în seama lor?  

Unii se vor întreba, însă, de ce să ne mai chinuim cu reformarea sistemului politic, cu rescrierea regulilor şi cu asanarea partidelor? De ce să căutăm lideri cu o urmă de conştiinţă şi patriotism, care să schimbe lucrurile şi să-şi deschidă organizaţiile către oameni, nu către rezervoarele de bani publici? Nu mai bine le lăsăm să se scufunde, nu mai bine punem lacătul, şi pe partide, şi pe Parlament?  

Fiindcă nimeni n-a inventat pînă acum un altfel de sistem democratic decît cel bazat pe partide, pe Parlament, pe separarea şi echilibrul puterilor. Sistemele „piramidale“, oricît de atractive au putut să le pară unora, la un moment dat, au scos la iveală tot ce era mai rău în oameni. Au adus monştri pe post de lideri, au spulberat libertăţile oamenilor, au plonjat, pînă la urmă, în marasm economic şi în violenţă. Asta este de evitat, printr-o adevărată reformă a partidelor. Sau prin constituirea altora, dacă actualele se dovedesc nereformabile.

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Kim Basinger împlinește 70 de ani: iubirile pasionale ale actriței. Ce roluri i-au adus celebritatea VIDEO
Actriță și fost model, Kim Basinger a devenit celebră datorită rolurilor în filme precum Batman, L.A. Confidential și 9 1/2 Weeks. Vedeta premiată cu Oscar a avut o carieră excepțională, precum și o viață personală fascinantă. Astăzi, vedeta de la Hollywood împlinește 70 de ani.
image
Moartea misterioasă a uneia dintre cele mai mari vedete rock. Ultimele clipe din viața lui Jim Morrison, solistul trupei The Doors
Solistul trupei americane The Doors a fost unul dintre cele mai mari staruri rock din toate timpurile. La 52 de ani de la dispariția sa prematură, moartea sa este încă învăluită în mister, iar mulţi cred că Jim trăieşte şi azi.
image
Cartofii la cuptor, un deliciu. Cum faci cea mai ușoară mâncare de post, condimentele care îi fac irezistibili
Este un preparat simplu, dar deosebit de gustos. În post, cartofii la cuptor sunt o masă sățioasă și ușor de pregătit. Pot fi serviți cu murături, salată de legume ori cu sos de usturoi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.