Poate două-trei să le fi dat jos vîntul

Publicat în Dilema Veche nr. 590 din 4-10 iunie 2015
Din amintirile unui cobai jpeg

Un ascultător întreabă la Radio Erevan dacă se poate construi comunismul în Elveţia. „Se poate“ – i se răspunde – „dar ar fi păcat.“ 

Vreau să vorbesc în rîndurile ce urmează despre o amărăciune căreia ezit să-i dau glas în public, din motive lesne de ghicit. Predau într-o universitate de top dintr-o ţară care figurează de regulă pe poziţii fruntaşe doar în topuri negative. O universitate frecvent acuzată, dimpreună cu alte cîteva din România, că ar adopta o atitudine „elitistă“, deşi, în contextul autohton, dintre cele trei criterii care definesc elitismul academic – profesori buni, studenţi drastic selectaţi şi costuri ridicate – numai cel dintîi poate fi adus în discuţie. Pentru universităţile româneşti, reducerea numărului de studenţi înseamnă sinucidere, la fel şi urcarea taxelor la o sumedenie de specializări care, potrivit semnalelor venite dinspre piaţa muncii, „nu au căutare“ la noi. 

Ne rămîne deci să ne pledăm cauza pe o singură dimensiune: performanţa profesorilor, atît cea didactică, cît şi, mai ales, cea ştiinţifică. Care, evident, nu e de ajuns să fie doar clamată. Ea trebuie dovedită într-o manieră neechivocă, astfel încît nimeni, nici măcar căutătorii de noduri prin papură, să nu mai poată avea nimic de obiectat. Şi de aici începe balamucul. 

Acum nici două săptămîni s-a încheiat, după o prolongare a termenului-limită iniţial, stabilit, într-o primă instanţă, ca mai totdeauna în astfel de situaţii, mult prea din scurt, „raportarea“ universităţilor româneşti pentru cel de-al doilea exerciţiu de evaluare naţională a acestora. 

N-am de gînd să plictisesc cu detaliile unui astfel de exerciţiu. E suficient, cred, să spun că ideea de bază este de a exprima întreaga activitate a unei instituţii de învăţămînt superior, în toate detaliile ei, de la cum sunt înregimentaţi studenţii la ce valori ştiinţifice a mai produs Griguţă Popescu, în cifre, mai exact, în puncte, care, cumulate, ponderate în raport cu alte cifre, dau, în cele din urmă, un scor final, prin care se stabileşte clasamentul în campionat. 

Poate că n-ar trebui să fiu cîtuşi de puţin ironic. Am pledat, la urma urmei, pentru mai multă rigoare şi mai multă responsabilitate în evaluări, fie că e vorba de probele naţionale din preuniversitar, de examinarea semestrială a studenţilor sau de clasificarea şi ierarhizarea unor instituţii complexe precum universităţile. Nu mă dezic. Dimpotrivă, mă tem că apelul la o scientometrie pretins riguroasă poate avea efecte la fel de nefaste ca, de exemplu, iniţiativa recursului generalizat la teste-grilă la testările naţionale, sub pretextul că ele ar avea un grad superior de „obiectivitate“. Dincolo de poziţia mea administrativă în universitate, empatizez, că vreau sau nu vreau, şi cu Griguţă Popescu.

Actuala orientare scientometrică, corolar al doctrinei

lansate în mediile academice anglo-saxone acum cîteva decenii, a stîrnit reacţii de tot felul în mediul universitar românesc. Un distins medievist de la Cluj, de pildă, a publicat un articol care s-a bucurat de mare audienţă, în care susţinea că, pe grilele de punctaj uzitate la noi şi aiurea, un alt şi mai reputat cercetător, Umberto Eco, ar fi de răsplătit cu tăierea salariului. Colegul nostru s-a rătăcit în arcanele aritmeticii – ceea ce nu e foarte surprinzător, sau blamabil, pentru un medievist. Mă întreb însă dacă lui Eco însuşi i-a dat prin cap să-şi calculeze valoarea la bursa cifrelor şi să-şi numere, sîrguincios, citările. Pentru că, cel puţin în umanistică, aici se găseşte călcîiul lui Ahile. Nu în „ce am adunat“ prin ceeea ce am făcut, ci în „cum să fac să ies cîştigător“.

Amărăciunea mea vine din presentimentul că ne vom transforma, treptat, în colecţionari de puncte. Ce scriem va conta tot mai puţin în raport cu pentru cine scriem. Interesul pentru vreo temă de cercetare va ceda locul interesului pentru modalităţile de promovare. Cercetătorii vor trebui instruiţi în cursuri de PR personal. Deja a devenit notorie preocuparea unora de a merge la Poştă să-şi trimită lucrările, pe bani proprii, către bibliotecile universitare de peste hotare. Prezenţa producţiilor în astfel de biblioteci se punctează. Citările se punctează şi ele. Aşa că, în aplicaţii pentru granturi de cercetare, poţi întîlni referinţe precum: lucrarea X, în curs de apariţie, are deja Y citări arvunite. Şi obţinerea de granturi se punctează şi ea, aşa că spirala merge vesel mai departe. Numărătoarea steagurilor a devenit obligaţie de serviciu. Iar dacă pe vreo două-trei le va fi dat jos vîntul, n-ai ce-i face, noi nu ne ocupăm de meteorologie. 

Bun. Capacitatea românilor de a româniza orice noutate venită din alte zări e inepuizabilă. Unii au spus chiar că această forţă de transfigurare a influenţelor ar reprezenta un semn de vitalitate a culturii autohtone. Se poate să fie aşa, dacă vitalitatea invocată se manifestă în termenii supravieţuirii. Aşteptările noastre, însă, par a fi mult mai înalte. Deocamdată, în umanistică mediul nostru academic se zbate între birocratizare silnică şi frenezie evazionistă. Iar comunitatea academică se arată tot mai adînc scindată în aceste privinţe. 

Se poate transforma universitatea într-o organizaţie de tip corporatist, cu sarcini de plan distribuite fiecărui angajat şi cu unităţi de măsură cantitativă a gradului de îndeplinire a acestora? Se poate, fără îndoială. Dar, din punctul meu de vedere, ar fi păcat.  

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur. 

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

image
Alina Pușcaș, internată în spital cu o afecțiune rară. „ Nu am știut că există așa ceva“ | adevarul.ro
Prezentatoarea emisiunii „Te cunosc de undeva“ are probleme de sănătate și se află în spital de câteva zile.
image
21 de ani de închisoare pentru unul dintre răpitorii câinilor cântăreţei Lady Gaga | adevarul.ro
Unul dintre cei trei indivizi acuzaţi că au împușcat un angajat al cântăreţei americane Lady Gaga pentru a răpi câinii vedetei a fost condamnat luni, la Los Angeles. Pedeapsa primită de individ este de 21 de ani de închisoare, relatează AFP

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.