Plusurile şi minusurile noii revoluţii a binelui

Mircea Geoană avea nevoie disperată să apară cu un proiect, nu atît pentru publicul larg, cît pentru propriul partid. Cu Năstase şi Mitrea în coaste, cu un Iliescu neobosit încercînd să creeze o structură supra-PSD după ce a pierdut partidul, Geoană avea nevoie să arate că este un lider adevărat, nu o creaţie de conjunctură a unui congres anti-Iliescu. Conferinţa de presă de duminică a marcat lansarea acestui nou Geoană. Discursul a fost gîndit să nu treacă neobservat. Propunerile lansate atunci pendulează între curaj şi demagogie, între viziune şi populism, dar, oricum ar fi ele, cert e că au făcut valuri. Deci primul scop a fost atins. Important este acum ce se va întîmpla din toate acele proiecte. Dar să le luăm pe rînd. Geoană propunea la conferinţa de presă (e de aşteptat totuşi şi un manifest-document serios, nu doar o transcriere a conferinţei de presă, măcar de dragul istoricilor chiţibuşari): "o reformă dramatică a instituţiilor statului român şi acolo unde va fi nevoie - dinamitarea unor cuiburi de corupţie şi ineficienţă. Voi numi această luptă, această cruciadă, revoluţia binelui în România". Foarte fericită această găselniţă cu "revoluţia binelui": ţi se lipeşte de ureche, îţi vine să o repeţi, fiecare poate să înţeleagă ce vrea şi fiecare poate să creadă că revoluţia asta urmăreşte exact ce vrea el. Dar cînd e vorba de măsuri practice, propunerile sînt mai degrabă crochiuri nedefinite. În primul rînd, preşedintele PSD propune votul uninominal. Era facil, la îndemînă, m-aş fi mirat dacă nu îl aducea în discuţie. Dar fără detalii, nu ştim despre ce vorbim, sistemele uninominale sînt diverse. PSD trebuie să răspundă la nişte întrebări, pentru a fi luat în serios: vot uninominal într-un tur sau în două? Cum sînt trasate circumscripţiile? Sînt fixe sau negociabile la fiecare alegeri? Vrea PSD să propună un pact politic pentru alegeri preliminarii în toate partidele? (altfel nu se schimbă mare lucru, partidul tot controlează desemnarea candidaţilor). A doua propunere: Parlament unicameral. Absolut de acord cu ideea. Măcar pentru că actualei coaliţii îi este foarte greu să gestioneze cele două majorităţi fluide de la Cameră şi Senat. În bicameralismul actual, risipa de resurse este evidentă, pe cînd avantajele presupuse (ponderarea şi controlul reciproc) nu se văd. Două mici probleme: ar trebui schimbată Constituţia (este sigur Mircea Geoană că vrea să deschidă cutia Pandorei!?) şi ce se va întîmpla cu reprezentanţii minorităţilor naţionale? O Cameră unică şi redusă ar fi debalansată dacă cele 18 minorităţi îşi trimit acolo reprezentanţii. Poate ar putea chiar să formeze guvernul împreună cu UDMR. A treia propunere: descentralizare reală. Din nou, ideea este excelentă, cuvinte bine alese în discurs, dar fără detalii suplimentare nu avem ce comenta. Ca şi în cazul politicilor anti-sărăcie, preconizate. Geoană salută ideea unui forum al stîngii cu care se joacă Ion Iliescu şi Petre Roman, dar spune că "discuţia structurată" va fi între partide. O formă isteaţă de a le lua obiectul muncii. Un fel de a spune: domnii Iliescu şi Roman pot să se joace de-a forumul civic cu lopeţica şi găletuşa, dar dacă e vorba de ceva serios, trebuie să vorbiţi cu partidul, cu mine adică. Cum era pe val şi ziariştii prezenţi păreau plăcut şocaţi că au parte de ştiri vulcanice duminica, Geoană a intrat şi în populisme ieftine: "PSD militează şi va introduce, în eventualitatea reîntoarcerii la guvernare, un impozit progresiv pe venit". Nu înţeleg de ce a trecut neobservată această frază în presa de a doua zi. Pînă acum PSD a criticat cota unică, dar nu a spus că va reveni la impozitul în trepte. Tocmai acum, cînd Europa de vest s-a speriat de această politică şi probabil va sfîrşi prin a o adopta. Tocmai acum, cînd cota unică îşi arată eficienţa sporită în statele slabe şi incapabile să încaseze serios impozitul în trepte, socialistul reformat Geoană vorbeşte ca Ion Iliescu. Dacă tot vrea să schimbe baza electorală a partidului dinspre ţărani spre middle class, Geoană le-a dat românilor care cîştigă rezonabil, un bun prilej să se roage ca PSD să nu revină la putere. Mai bine termina conferinţa înainte de această gogomănie. Însă a terminat-o înainte de a spune ce aştepta lumea de la el: cum va face curăţenie în partid. Îi place sau nu, Mircea Geoană va da mereu piept cu întrebarea legitimă: cu pesediştii ăia vechi vrei să reformezi clasa politică? Propunerile pot să sune bine, dar, cum s-a văzut în foarte multe cazuri, începînd cu PNA şi terminînd cu Parlamentul actual, instituţiile sînt doar o faţă a problemei, cealaltă sînt oamenii. Iar Geoană ar fi trebuit să includă între propuneri şi criterii pentru ce se face şi ce nu se face în politică, pentru ce este acceptabil şi ce nu este acceptabil. De pildă, putea să împrumute, fără să spună, din criteriile Coaliţiei pentru un Parlament Curat (fără să spună, pentru că s-a aflat public în conflict cu oamenii de acolo): să nu fi făcut afaceri cu statul, să nu fi colaborat cu Securitatea, să nu fi abuzat de funcţiile publice. La urma urmei, sînt criterii de bun-simţ, universal valabile. Dar fără asemenea criterii asumate şi, mai ales, aplicate, revoluţia binelui poate sfîrşi foarte uşor în conspiraţia mincinoşilor.