Pînă şi ei au dreptul la opinie
Foarte mîndră de ea, colega mea îmi înşiră faptele bune pe care le-a făcut în timpul campaniei electorale. A oprit un clip în care, sub lozinca „Jos dictatura!“, apărea un contracandidat în uniformă nazistă (cu ocazia unui soi de paradă a modei). Îmi spune că a oprit, conform legii, propaganda simbolurilor hitleriste. Îi zic că respectivul clip tocmai asta făcea, îl „veştejea“ pe omul îmbrăcat, nefericit, în uniformă nazistă. Apoi, colega îmi povesteşte cum a refuzat alte două clipuri, pentru că aduceau acuzaţii nedovedite unor inamici ai partidului (ceva de genul „Jos hoţia, ăştia au furat de au rupt, votaţi-ne pe noi, că sîntem cinstiţi!“). Păi, zic, cum să le şi dovedească, în doar 30 de secunde? Nu ştiu, zice ea, aşa scrie la lege, aşa facem. Acolo, la lege, zice că radiodifuzorul poartă răspunderea. În plus, zice aceeaşi colegă, pe alţii i-am modificat că nu respectau linia grafică (chestiuni tehnice, nu vă încurc cu ele, nu se vedea bine textul, din motive de standarde ale formatului).
M-am înfiorat. Culmea e că nu prea am avut ce-i spune colegei mele. În lege aşa scrie. Radiodifuzorul (televiziunea, în cazul ăsta) este responsabil dacă unul dintre „competitorii electorali“ îl atacă pe contracandidat şi nu aduce dovada. Radiodifuzorul este responsabil dacă oricare candidat foloseşte simbolurile naţionale. Tot radiodifuzorul este de vină în cazul în care propaganda vreunui partid aduce atingere bunului-simţ sau face-drege-nu-ştiu-ce. Drept pentru care radiodifuzorul îşi numeşte cîte un editor al materialelor trimise de partide (clipuri, „reportaje“ sau „ştiri din teritoriu“), astfel încît să nu încaseze vreo sancţiune de la CNA. Respectivul are grijă ca partidele şi candidaţii să nu calce strîmb şi să fie demni, corecţi, civilizaţi.
Ei bine, asta este total împotriva naturii. A naturii aşezării instituţionale într-o societate liberă şi împotriva naturii unei bătălii electorale, în sine. De unde şi pînă unde un oarecare editor al unei televiziuni este împuternicit să cenzureze mesajele altora? De ce să limiteze el dreptul la liberă expresie al partidelor şi candidaţilor? Oamenii ăia care se bat pe voturi trebuie să fie supravegheaţi? De ce şi, mai ales, de către cine? Cum au ajuns televiziunile să fie obligate să vegheze la nu ştiu ce cod al manierelor elegante, într-o campanie electorală?
Bunul-simţ îmi spune că, în cazul în care radiodifuzorii afişează un „disclaimer“, adică un text de genul: „Conţinutul acestui mesaj şi responsabilitatea pentru acesta aparţin în exclusivitate competitorilor politici“, televiziunile sînt în deplină regulă faţă de societate, public, alegători. Este total nelalocul său plasarea unor televiziuni în postura de arbitru al eleganţei de expresie. Altfel, ajungem la aberaţii teribile. De exemplu, i-am spus colegei mele, pe mine nu grafica acelui clip mă deranja, ci muzica din fundal, de un prost-gust desăvîrşit. Manea de-a dreptul. Ce facem? Eee, zice colega, nu ne băgăm şi în muzică. Păi, stai, zic, pînă unde ne băgăm? Care sînt limitele stabilite de lege? Ce avem voie să tăiem şi ce nu? Intrăm în tot soiul de discuţii aiurea, începem să combatem chestiuni de gust şi stil. Dacă, la un miting, Ponta şi Antonescu zic ceva despre hoţia guvernărilor PDL fără să aducă pe loc dovada, cum putem să difuzăm? Sau zice Roberta Anastase de Ponta cum că are obsesii. Păi, e frumos? Dacă nu e voie să difuzăm? Şi uite-aşa, la nesfîrşit…
Aşadar, stimaţi colegi de breaslă, propun să îi lăsăm pe politicieni să combată cum vor ei. Să se bălăcărească, să se jignească, să mintă. Fiecare, conform strategiei şi calculelor sociologice proprii. Nu e treaba noastră să le cenzurăm conversaţia electorală de campanie. Noi avem alt rol pe lume. Nu pe acela de cenzor al mesajelor politice. Eventual, pe acela de comentator onest, post factum. Nu văd care televiziune şi-ar dori să păstreze actuala stare de lucruri. Nu văd, de asemenea, care partid îşi doreşte să rămînă la aprecierea unui editor de serviciu.
Astfel încît, de îndată ce se termină campania asta, propun să trecem la a scrie o petiţie. Cred că o vor semna şi politicienii, şi ziariştii. În numele dreptului la libertatea de expresie.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
Foto: M. Chivu
