Pînă şi ei au dreptul la opinie

Publicat în Dilema Veche nr. 434 din 7-13 iunie 2012
Pînă şi ei au dreptul la opinie jpeg

Foarte mîndră de ea, colega mea îmi înşiră faptele bune pe care le-a făcut în timpul campaniei electorale. A oprit un clip în care, sub lozinca „Jos dictatura!“, apărea un contracandidat în uniformă nazistă (cu ocazia unui soi de paradă a modei). Îmi spune că a oprit, conform legii, propaganda simbolurilor hitleriste. Îi zic că respectivul clip tocmai asta făcea, îl „veştejea“ pe omul îmbrăcat, nefericit, în uniformă nazistă. Apoi, colega îmi povesteşte cum a refuzat alte două clipuri, pentru că aduceau acuzaţii nedovedite unor inamici ai partidului (ceva de genul „Jos hoţia, ăştia au furat de au rupt, votaţi-ne pe noi, că sîntem cinstiţi!“). Păi, zic, cum să le şi dovedească, în doar 30 de secunde? Nu ştiu, zice ea, aşa scrie la lege, aşa facem. Acolo, la lege, zice că radiodifuzorul poartă răspunderea. În plus, zice aceeaşi colegă, pe alţii i-am modificat că nu respectau linia grafică (chestiuni tehnice, nu vă încurc cu ele, nu se vedea bine textul, din motive de standarde ale formatului).

M-am înfiorat. Culmea e că nu prea am avut ce-i spune colegei mele. În lege aşa scrie. Radiodifuzorul (televiziunea, în cazul ăsta) este responsabil dacă unul dintre „competitorii electorali“ îl atacă pe contracandidat şi nu aduce dovada. Radiodifuzorul este responsabil dacă oricare candidat foloseşte simbolurile naţionale. Tot radiodifuzorul este de vină în cazul în care propaganda vreunui partid aduce atingere bunului-simţ sau face-drege-nu-ştiu-ce. Drept pentru care radiodifuzorul îşi numeşte cîte un editor al materialelor trimise de partide (clipuri, „reportaje“ sau „ştiri din teritoriu“), astfel încît să nu încaseze vreo sancţiune de la CNA. Respectivul are grijă ca partidele şi candidaţii să nu calce strîmb şi să fie demni, corecţi, civilizaţi.

Ei bine, asta este total împotriva naturii. A naturii aşezării instituţionale într-o societate liberă şi împotriva naturii unei bătălii electorale, în sine. De unde şi pînă unde un oarecare editor al unei televiziuni este împuternicit să cenzureze mesajele altora? De ce să limiteze el dreptul la liberă expresie al partidelor şi candidaţilor? Oamenii ăia care se bat pe voturi trebuie să fie supravegheaţi? De ce şi, mai ales, de către cine? Cum au ajuns televiziunile să fie obligate să vegheze la nu ştiu ce cod al manierelor elegante, într-o campanie electorală?

Bunul-simţ îmi spune că, în cazul în care radiodifuzorii afişează un „disclaimer“, adică un text de genul: „Conţinutul acestui mesaj şi responsabilitatea pentru acesta aparţin în exclusivitate competitorilor politici“, televiziunile sînt în deplină regulă faţă de societate, public, alegători. Este total nelalocul său plasarea unor televiziuni în postura de arbitru al eleganţei de expresie. Altfel, ajungem la aberaţii teribile. De exemplu, i-am spus colegei mele, pe mine nu grafica acelui clip mă deranja, ci muzica din fundal, de un prost-gust desăvîrşit. Manea de-a dreptul. Ce facem? Eee, zice colega, nu ne băgăm şi în muzică. Păi, stai, zic, pînă unde ne băgăm? Care sînt limitele stabilite de lege? Ce avem voie să tăiem şi ce nu? Intrăm în tot soiul de discuţii aiurea, începem să combatem chestiuni de gust şi stil. Dacă, la un miting, Ponta şi Antonescu zic ceva despre hoţia guvernărilor PDL fără să aducă pe loc dovada, cum putem să difuzăm? Sau zice Roberta Anastase de Ponta cum că are obsesii. Păi, e frumos? Dacă nu e voie să difuzăm? Şi uite-aşa, la nesfîrşit…

Aşadar, stimaţi colegi de breaslă, propun să îi lăsăm pe politicieni să combată cum vor ei. Să se bălăcărească, să se jignească, să mintă. Fiecare, conform strategiei şi calculelor sociologice proprii. Nu e treaba noastră să le cenzurăm conversaţia electorală de campanie. Noi avem alt rol pe lume. Nu pe acela de cenzor al mesajelor politice. Eventual, pe acela de comentator onest, post factum. Nu văd care televiziune şi-ar dori să păstreze actuala stare de lucruri. Nu văd, de asemenea, care partid îşi doreşte să rămînă la aprecierea unui editor de serviciu.

Astfel încît, de îndată ce se termină campania asta, propun să trecem la a scrie o petiţie. Cred că o vor semna şi politicienii, şi ziariştii. În numele dreptului la libertatea de expresie. 

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

Foto: M. Chivu

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.