Pesimistul, un personaj respectabil

Publicat în Dilema Veche nr. 950 din 23 – 29 iunie 2022
Iconofobie jpeg

Există o literatură glorificatoare la adresa optimismului. Mari gînditori i-au ridicat statui de-a lungul vremii. Majoritatea oamenilor au încercat din răsputeri, în istorie, să și-l asume plenar. Pentru toți, înseamnă curaj, pozitivism, demnitate. În afara sa, s-ar spune, existența noastră pămînteană își pierde semnificația, riscînd blazarea suicidară. Nu am cum să neg, prin urmare, optimismului un rol determinant în supraviețuirea speciei. Mai mult, îl accept, la rigoare, drept o soluție constructivă de viață. E o grilă hermeneutică asupra lumii, articulată și coerentă. Fără speranță nu reușesc să trăiesc. Iată un argument zdrobitor, apt să încheie abrupt discuțiile filozofice. Și, într-adevăr, cine i-ar putea contesta optimismului implicațiile pragmatice de profunzime? Cum altfel să accepți urgiile propriei biografii decît sperînd mereu în mai bine? Vine însă „mai binele”, în sensul real al cuvîntului, vreodată? Un optimist sincer ar admite ultimativ (empiric sau intuitiv, nu are importanță în ce mod) că nu. Totuși, ar adăuga el probabil, dacă ar fi să o ia de la capăt, ar proceda la fel. Virtutea speranței stă în ea însăși și nu în finalitatea sa. De aceea, optimismul rămîne reconfortant în sine și nu prin rezultatele concrete. El se rezumă la starea de spirit benefică pe care o induce, nearogîndu-și pretenția de a deveni și o strategie, o „baghetă magică” de risipire a durerii din lume, un buton de panică menit să te trezească din coșmarul terifiant.

Știu un banc „în chestie”. Într-o familie, doi gemeni, identici ca înfățișare, sînt complet diferiți din punctul de vedere al caracterului. Primul se arată încrezător în tot ceea ce-i rezervă viitorul, pînă la limita naivității pernicioase, cel de-al doilea, dimpotrivă, suferă de un pesimism patologic, temîndu-se și de umbra lui. Părinții își fac griji, firesc, pentru amîndoi. Nici una, nici cealaltă dintre variantele comportamentale ale copiilor nu pare foarte avantajoasă pe termen lung. Hotărăsc așadar să le dea o lecție utilă în procesul de maturizare. De Crăciun, ei umplu una dintre camerele casei cu jucării scumpe și strălucitoare. Găseai acolo și cele mai exotice închipuiri ale minții infantile. Totodată, în grajd, adună mormane gigantice de bălegar, conferind locului o imagine dezolantă. În dimineața deschiderii cadourilor, îl duc pe pesimist în camera cu daruri, iar pe optimist în infecta locuință a cailor. Îl lasă, pe fiecare în parte, să-și descopere „cadoul”. După un timp, se întorc să vadă cum reacționaseră cei doi. Surpriză! Scepticul plînge cu față descompusă. „Ce s-a întîmplat?”, întreabă tatăl speriat. „M-a întristat îngrozitor gîndul că toate jucăriile astea frumoase se vor strica pînă la urmă!”, răspunde el printre sughițuri. În contrapartidă, fratele geamăn, cu fața radiind de fericire, înoată, literalmente, prin bălegarul respingător. „Ce faci?”, întreabă mama, ținîndu-se, exasperată, de nas. „Păi, nu am nici o îndoială că, la atîta balegă, trebuie să fie și un ponei pe undeva.”

Aș vrea să observăm împreună că, dintre cei doi, numai pesimistul are dreptate. Jucăriile, cu siguranță, se vor strica într-o bună zi. Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret. Optimistul, din contra, se bucură nerealist. Oricît de insistent se va scufunda copilul în balega stătută, eforturile sale vor rămîne fără efect. La capătul zilei, poneiul se va fi dovedit doar o simpatică iluzie. Încrederea băiatului în latura pozitivă a vieții se va ilustra, la rîndul ei, mai curînd ca o lipsă de înțelepciune, ca un zîmbet răzgîiat și insolent față de destin. Nu că destinul nu ar merita uneori o asemenea atitudine, fie și din pură frondă individuală, dar să ne păstrăm capul pe umeri și să acceptăm un adevăr dureros: sorții nu-i prea pasă de frondele noastre, continuîndu-și acțiunea de deteriorare a ființei cu o tenacitate de malaxor industrial. Pe acest palier – al absenței credibilității – aș plasa eu inadecvarea ontologică a stării de optimism (oricît de folositoare aș considera-o în rest, repet, în ordinea echilibrului psihologic). Optimismul este adesea „neînțelept”, cumva „defazat”, „nerezonabil”, suspect de o puerilă și neexperimentată evaluare a realității. Încrederea nefondată în triumful transcendent al binelui lasă la vedere o doză importantă de imaturitate, o incomprehensiune elementară a determinismelor existențiale.

Optimistul se expune, în concluzie, răului – în postură de persoană – mai puternic decît pesimistul, întrucît pare să nu-l priceapă sau, și mai grav, să nu-i accepte existența. Chiar riscînd să intrig, voi afirma aici, cu tărie, că pesimistul, în orice loc și în orice timp, nu se dezvăluie doar mai echilibrat decît optimistul, ci, paradoxal, și mai pregătit pentru eșec. Adică pentru viață.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Omul multiplu, Editura Junimea, 2021.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.