Periculosul joc de la marginile Uniunii Europene
Trăim periculos. Scăpăm la limită. Dar întrebarea este: cît vom rezista așa?
Criza refugiaților, de exemplu. Și nu mai e un secret pentru nimeni că tocmai evenimentele din vara anului trecut, cînd frontierele mai multor state europene au fost luate cu asalt de grupuri mari de migranți, au dus la schimbări politice importante. Extrema dreaptă a cîștigat poziții importante în Europa Centrală, iar poziția Angelei Merkel de lider incontestabil al Europei a început să se clatine. Pe ruta balcanică a migranților, statele foste iugoslave au revenit brusc la tonurile belicoase, amintind că rănile de la începuturile anilor ’90 încă nu s-au închis cu totul.
Recent, Austria și Italia s-au angrenat într-o dispută, în urma intenției Vienei de a introduce controlul la pasul Brenner din Alpi. În plină efervescență electorală, guvernul austriac afirma că se teme de o eventuală revenire a refugiaților pe ruta mediteraneană, după închiderea rutei balcanice, și de o încercare a unor grupuri mari de a trece Alpii în drum spre mult dorita Germanie.
În primăvară, statele europene au smuls Turciei un acord, cu condiții grele. În schimbul liberalizării vizelor în regim de urgență și al accelerării complicatului proces de aderare, Ankara s-a angajat să‑i fixeze pe refugiați, inclusiv prin acordarea dreptului la muncă. În schimb, pentru fiecare refugiat retrimis în Turcia, Uniunea Europeană s-a angajat să aleagă un altul din taberele turcești.
Iar lucrurile au mers bine în lunile care au urmat, numărul solicitanților de azil a scăzut semnificativ. Este adevărat, nici vremea nu a fost foarte favorabilă unor aventuri spre mare, însă condițiile vor fi tot mai bune odată cu venirea verii.
Nu buletinul meteo este însă problema, ci disponibilitatea Turciei de a-și ține angajamentele. Ankara vede cum obiectivul ridicării regimului de vize în luna iulie începe să-i scape printre degete. Motivul invocat dinspre Europa: Turcia nu a îndeplinit toate condițiile, printre care modificarea legii antiteroriste. O lege care, în opinia europenilor, este mai degrabă un pretext pentru reducerea la tăcere a opoziției și a vocilor critice din societate.
Luni, președintele Erdogan a acuzat direct Uniunea Europeană că aplică țării sale un dublu standard și a amenințat că ar putea să nu mai respecte termenii acordului semnat în primăvară la Bruxelles.
Chiar dacă, între timp, forțele navale ale NATO patrulează în Marea Egee, Bulgaria și-a securizat frontiera răsăriteană, Macedonia a securizat granița cu Grecia și, la rîndul ei, Grecia a mai făcut oarecare progrese în privința organizării centrelor de primire, un „noncombat“ al Turciei ar putea genera o nouă criză a migranților în Europa Centrală și Răsăriteană.
Efectele politice ar fi devastatoare. În primul rînd, o nouă criză a refugiaților va zgudui din temelii guvernul Angelei Merkel. Propriul partid – nu doar vocile din aliatul creștin-social bavarez – i‑ar putea cere capul și puțini vor mai fi cei care să o apere. Angela Merkel este – sau a fost – un adevărat garant al acordului cu Turcia.
Deși supusă numeroaselor critici, nu doar la ea acasă, ci în multe alte state membre, Angela Merkel rămîne liderul de facto al Uniunii Europene. Iar problema este că nimeni nu pare în stare să-i ia locul în acest moment.
Și atunci, dacă acordul cu Turcia a fost așa cum a fost, va reuși o Uniune Europeană rămasă fără lider să găsească o soluție mai bună la criza refugiaților? Cel mai probabil, nu. Mai ales că tocmai conceptul de solidaritate, care stătea la baza construcției europene, a fost uitat în ultimul timp. Iar dacă statele vor decide să meargă pe cont propriu, atunci să nu ne mirăm că vechi conflicte, pe care credeam că proiectul european le-a îngropat, se vor trezi precum strigoii.
Trăim periculos, așadar, dependenți de un acord cu o Turcie imprevizibilă.
Iar ceea ce s-a întîmplat la alegerile prezidențiale austriece o demonstrează din plin. Candidatul extremei drepte a pierdut la limită. Dar asta nu înseamnă că problema nu rămîne la locul ei în Europa Centrală. Iar o posibilă prăbușire a fragilului acord cu Turcia ar putea fi începutul unui lung șir de necazuri pentru Europa.
Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.
