Patrimoniul orgoliilor noastre

Publicat în Dilema Veche nr. 279 din 18 Iun 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Cea mai sigură cale de a distruge un oraş este bomba atomică. Pe locul doi vine un sistem de chirii subvenţionate şi impozite nediscriminatorii." Acesta este un citat aproximativ dintr-un economist care a luat un Nobel. La el mă gîndeam în timpul unei conferinţe organizate la ICR, de un grup de organizaţii non-guvernamentale. Manifestarea voia să răspundă la o întrebare: "Mai avem un oraş?" şi se referea la soarta clădirilor de patrimoniu, la politicile de urbanism ale Capitalei şi la o iniţiativă legislativă de modificare a Legii 422. Era un alt fel de abordare (sub formă de conferinţă, aşadar) a celor povestite săptămînal de dl Andrei Pippidi în rubrica sa din Dilema veche. Participanţii au fost cei care, într-un fel sau altul, sînt legaţi de aventura urbanistică a Bucureştiului: ONG-uri interesate (ProDoMo, Pro Patrimonio, Freedom House), autorităţi centrale (senatorul Anca Boagiu, autor al iniţiativei legislative) şi organizaţii de breaslă (Ordinul Arhitecţilor), cetăţeni. Au lipsit oamenii care să spună punctul de vedere al dezvoltatorilor imobiliari (că "developeri" nu îmi vine să le zic) şi reprezentanţi ai primăriilor (cu o excepţie, o doamnă de la Urbanism, sector 1). Nu am aflat dacă au fost invitaţi şi nu au venit sau, pur şi simplu, nu au fost consideraţi interesanţi de către organizatori. Oaspete de onoare a fost un domn din Franţa, Pierre Housieaux, preşedinte al Asociaţiei pentru Salvarea Patrimoniului şi a punerii în valoare a Parisului " PARIS HISTORIQUE (www.paris-historique.org). Acesta ne-a arătat cum au salvat ei, acum 40 de ani, un cartier vechi parizian, Le Marais, şi a încercat să sugereze căi de acţiune pentru activiştii noştri din domeniu. Nu fac rezumatul manifestării, interesante de altfel. Încerc doar să schiţez portretul-robot al celor care, într-un fel sau altul, sînt direct interesaţi de soarta clădirilor valoroase ale Bucureştiului. Urmează o înşiruire de şabloane simplificatoare. Oaia neagră numărul unu este funcţionarul public. El este văzut ca un tip corupt sau incompetent. Sau amîndouă. Habar nu are de urbanism, este influenţat de "grupuri de interese economice obscure" şi brambureşte orice încercare a societăţii (civile sau nu) de a face ordine. Funcţionarul public se apără. "Nu am legi potrivite, sînt legat de mîini şi de picioare, organizarea administrativă a Bucureştiului este o aiureală, cu şase sectoare tăiate la întîmplare pe o hartă." "Bine, trebuie modificată legea" " se oftează a uşurare. Oaia neagră numărul unu poate fi arhitect-şef de sector sau lucrător la Ministerul Culturii. Oaia neagră numărul doi pare a fi dezvoltatorul. El este un tip plin de bani, mînat doar de profit, fără scrupule, degrabă împărţitor de foloase necuvenite, către oile negre numărul unu. Dezvoltatorul este român sau străin şi apare rar la televizor. Este bănuit de puternice legături politice la nivel foarte înalt, ceea ce explică apariţia şantierelor lui pe terenuri dezirabile, centrale, scumpe. Cavalerul alb numărul unu este ONG-istul. El luptă cu abuzul, cu corupţia şi apără statul de drept. Se vede în permanentă bătălie cu oaia neagră numărul unu. În unele cazuri, rar, reprezintă chiar cetăţenii unei zone ameninţate de oile unu şi doi (vezi cazul Şcoala Centrală). În altele (tot rar), este un tip cu viziune şi oarece dare de mînă, care a reuşit să facă profit, lucrînd împreună cu oamenii locului, păstrînd şi punînd în valoare o zonă veche (vezi cazul fericit al vechii Burse de Mărfuri). Cavalerul alb numărul doi, aliat natural al numărului unu, este arhitectul de bun-gust, cu nume sofisticat, cu o cultură impresionantă, frecventabil. Admite fără mare bucurie că şcoala românească de arhitectură nu produce urbanişti buni. Recunoaşte cu jumătate de gură că odioşeniile construite pe locul fostelor clădiri de patrimoniu sînt semnate de colegi de breaslă. Se cam enervează cînd i se aminteşte că oile negre numărul unu sînt, cel puţin în parte, tot colegi de meserie (arhitecţi-şefi). Personal, nu sînt un mare admirator al organizării administrativ-politice de rit francez. Îmi pare prea de stînga, prea dirijist, prea "regie autonomă", în gînd şi faptă. Cu toate astea, Pierre Housieaux m-a impresionat. A insistat pe cuvintele-cheie "punere în valoare", din titulatura organizaţiei sale. A menţionat că rostul unei asemenea asociaţii nu este să fie neapărat în permanent conflict cu autorităţile. Colaborarea poate fi mult mai eficientă. A refuzat să demonizeze dorinţa de profit a dezvoltatorului. A amintit că o politică potrivită de taxe/impozite, amenzi şi deduceri fiscale poate da rezultate spectaculoase. Cele mai multe dintre ideile aduse de el, admit, erau mult mai cu picioarele pe pămînt, mai la obiect, mai liberale şi înţelegătoare cu interesul "celuilalt", decît ale prea-radicalilor noştri. Reţeta conservării şi punerii în valoare a patrimoniului este, în opinia experimentatului parizian, o combinaţie de deduceri fiscale pentru proprietarul de clădire veche care se apucă de renovare, impozite diferenţiate în funcţie de zona în care se află proprietatea (centrul vechi fiind cel mai scump, evident) şi transparenţa administrativă care să oblige la consultarea comunităţii. A nu se uita penalităţile (mergînd pînă la expropriere) pentru proprietarii care lasă de izbelişte clădirile protejate. Astfel, dezvoltatorul poate fi tentat să cîştige mai mulţi bani şi prestigiu din renovare decît din demolare plus construcţie odioasă. În plus, nu cred că vreuna dintre componente ar reprezenta vreun obstacol procedural major. În unele cazuri, e nevoie doar de o decizie de consiliu local. Ingredientul cel mai important îmi pare însă a fi colaborarea, în nici un caz conflictul perpetuu, desconsiderarea, afişarea orgolioasă şi condescendentă a deţinerii unei feliuţe de adevăr absolut, întru snoabă complezenţă şi plicticoasă împărţire a lumii în buni absoluţi şi răi definitivi.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.