Patria hoților, țara plecaților

Publicat în Dilema Veche nr. 771 din 29 noiembrie – 5 decembrie 2018
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Nu vom vedea, probabil, un alt 1 Decembrie mai îndîrjit, mai confuz și mai marcat de disperare decît cel de anul ăsta. Aniversarea centenarului Marii Uniri, apogeu al statului român modern, ne găsește într-un soi de scufundare lentă, asemeni celei pe care trebuie să o îndure un nefericit ajuns în mijlocul unor nisipuri mișcătoare. Prea multă agitație mărește ritmul scufundării. Lipsa de agitație o face inevitabilă.

E un 1 Decembrie în care românii vor alege forma, nici ea prea fericită, și vor evita cu tot dinadinsul conținutul. Se vor feri de propria identitate ca de o fantomă răutăcioasă. Nu vom spune că sîntem patria a cel puțin trei dictaturi diferite într-un secol, țara pogromurilor și a lașităților, a disfuncționalității structurale și a abandonului rapid. Ne va fi greu să găsim linia care unește anii și oamenii pe verticală și pe orizontală.

O spun toate sondajele, poporul nu are încredere în aleșii săi. O spun istoricii, ne refuzăm trecutul. O spun oamenii de rînd, nu se întrezărește viitorul.

Și se vede asta cel mai bine în fatalismul care rînjește din ratele mari de emigrare, din abandonul celor rămași și din cinismul celor cîțiva care profită de aparatul de stat. Patria hoților, țara plecaților.

Vor interveni pe alocuri comparații. Cele facile și născătoare de respect de sine vor viza vecinii. Ungaria a pierdut cînd noi am cîștigat. Iugoslavia nu mai există, iar Serbia pare zămislită în inima unui dumnezeu bipolar. În Ucraina e război, iar Bulgaria e… Bulgaria, n-are rost să insistăm. Despre Moldova nu putem vorbi fără un pic de rușine strecurîndu se insidios în discurs. E un subiect marginal.

O să vorbim și despre comparații cu Vestul. O să amintim despre cum sîntem a șaptea țară a Uniunii Europene – în curînd, a șasea – și o să povestim mîndri ce membru de bază al NATO e România. O să spunem mai puțin că economia românească, cu toate ratele ei de creștere, e cam cît a unei regiuni franceze și că, din punct de vedere al apărării, am rezista probabil doar pînă a doua zi după prima împușcătură. Asta în cazul în care am face vreun efort, s-au mai văzut cazuri.

Vom spune mai puțin că, după ce am arătat că putem, integrarea formală a avut totuși loc, nu mai știm ce să facem și deraiem încet-încet către nicăieri. Proiectul nostru de țară e supraviețuirea. Minima rezistență e probabil cel mai important detaliu care lipsește din Constituția de care trag zilele astea, în toate direcțiile, politicieni de rang patru. România e stat național, unitar, minim rezistent.

Vom pretinde că nu observăm ironia inerentă: construim catedrale și civilizație în același timp. Problema e că primele sînt în țară, a doua – în afara ei. Milioanele de plecați pot veni uneori să se închine aici, dar se vor întoarce întotdeauna în confortul neangajant din țările de adopție. Sincronism schizoid românesc.

În chiar ziua Centenarului, copiii au să privească cu ochi mari tehnica militară, iar adulții vor aplauda jandarmii care cu doar cîteva luni în urmă învinețeau spinări pe străzile Bucureștiului. Vor fi tolerați și cei care le fură alegerile, banii și speranțele. „Alții n-avem.“ Se vor face apeluri cabotine la respectarea solemnității zilei și vom vedea false indignări dacă va îndrăzni cineva să strige: „Nu se mai poate. Ceva trebuie să se schimbe aici și acum“.

O să pretindem că placiditatea președintelui nostru este foarte… prezidențială. N-are nici un merit că arată potrivit în poză, dar o să înregistrăm asta ca pe o calitate. Măcar atît.

Și, în mijlocul acestei piese de teatru în care spectatorii sînt adesea mai cabotini decît actorii, vom cere o Românie simplu-clișeistică, în care e prea obositor să vorbești despre minorități de toate felurile. Una în care e prea greu să alegi dintre multele feluri de iaurt de la Mega Image. România e una, iaurtul e iaurt. O să ne refuzăm complexitatea, deși în ea se ascund pînă la urmă șansele noastre.

Nu vom spune nici o vorbă în maghiară sau în romă, nu vom vorbi despre milioanele de oameni uitați ai României rurale și ai cartierelor de margine. Nu vom aminti nici statisticile oribile privind mortalitatea infantilă care ne plasează ferm în perioada transistorică a Evului Mediu cu Internet.

Cerșetorul de lîngă monumentul Unirii va primi, la rîndu-i, un ferm șut în fund. Azi e ziua României, n-avem vreme de necazurile lui. Neafectarea zenului va fi esențială pe 1 Decembrie.

Se vor folosi la televizor cuvinte ca „înaintași“, „jertfă“, „exemplu“, „glorie“, „datorie“, „patriotism“. În funcție de mediile din care venim, o să facem grimase ca după o criză de stomac sau o să le luăm în serios vreo două minute. Apoi, și unii, și alții o să uităm confortabil. Cuvintele au fost spuse, forma a fost respectată. Ne putem întoarce pe insulele noastre.

Că veni vorba de insule, putem aniversa reunirea insulei Belina cu patria mamă printr-o decizie recentă a Consiliului Județean Teleorman. Iată o întîmplare contemporană care merită toată atenția după o sută de ani de mari înfrîngeri, victoriile mici sînt totuși victorii.

Aici sîntem. La mulți ani, patria hoților! La mulți ani, țara plecaților! N-am știut să vrem altă țară și am construit-o pe asta. La mulți ani, România! 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Hipertermia, urgența medicală care ne amenință viața pe caniculă. Care este măsura imediată care ne ajută
După o săptămână de Cod Roșu, serviciile de ambulanță aproape că nu mai fac față solicitărilor. Dintre acestea, hipertermiile cauzate de caniculă sunt urgențe majore, supraîncălzirea organismului punând viața pacienților în pericol.
image
Șase dintre cele mai supraestimate atracții turistice din lume. „Nu a fost deloc ceea ce mă așteptam” VIDEO
Fiecare țară are obiectivele sale turistice despre care se spune că nu trebuie să le ratezi când vizitezi acele locuri. Adesea, realitatea se ridică sau depășește nivelul așteptărilor, dar sunt și situații în care atracțiile turistice sunt supraestimate.
image
„Nostradamus cel viu” a prezis căderea sistemelor informatice încă de acum trei luni și prevestește un nou război mondial
Clarvăzătorul brazilian Athos Salomé, supranumit „Nostradamus cel viu”, a prezis o „pană tehnologică de trei zile” în 2024, potrivit Daily Mail Online, iar acum susține că ar urma un conflict la scară largă, asemănător unui al treilea război mondial.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne