Parvenitismul național

Publicat în Dilema Veche nr. 866 din 12 - 18 noiembrie 2020
Iconofobie jpeg

Termenul consacrat în lume pentru categoria din titlu este franțuzesc – les nouveaux riches. Totuși, majoritatea culturilor dețin echivalente pentru el, de la cea anglo-americană pînă la spiritualitatea moldo-vlahă. Și chinezii au, se spune, ceva foarte similar în interiorul vastei și exoticei lor civilizații. Mai mult, referința la „noii îmbogățiți” coboară adînc în istorie, devansîndu-i semnificativ, din punct de vedere cronologic, pe înflăcărații republicani francezi. Grecii antici introduseseră deja, încă de pe vremea lui Platon, un corespondent semantic al conceptului, iar romanii foloseau, frecvent, expresia novus homo, atribuindu-i exact aceleași conotații regăsite ulterior, în intervalul modern, la enigmaticul nouveau riche. Dar cine e, pînă la urmă, acest, pare-se, omniprezent și omnipotent „nou îmbogățit” al umanității? Răspunsul dezamăgește cumva prin simplitatea sa. Le nouveau riche sugerează, în absolut toate spațiile geografice și toate etapele de evoluție, parvenitul, personajul detestabil care uzurpă, prin turpiditatea lui, ordinea de facto și, ultimativ, de jure a societății unde ajunge să se manifeste. Ipochimenul respectiv „se îmbogățește” oneros, la prima generație, nerespectînd, evident, regulile naturale de dezvoltare a unui sistem socio-economic normal. Minte, fură, trădează, își elimină, lipsit de scrupule, competitorii și se cațără pe scara ierarhică a ceea ce a fost odinioară establishment. Formula de „nou îmbogățit” implică așadar sensuri negative. În cel mai bun caz peiorative, dacă nu de-a dreptul stigmatizante.

Un episod oarecum „pozitiv” pentru amintita clasă se petrece în epoca revoluției industriale – revoluție derulată, se știe, mai întîi în Anglia. Atunci, burghezia activă economic a devenit un factor de progres (în primul rînd, tehnologic, dar, treptat, și politic, social, cultural sau științific), conferind expresiilor new rich ori new money o efemeră aură solară. Zic efemeră, întrucît, destul de repede, „noilor îmbogățiți” ai industrializării, în ciuda spiritului antreprenorial și, implicit, inovator (din unghi istoric) de care au dat dovadă, li s-au creionat – în mentalitarul public – tipologii caricaturale, prevăzute adesea cu tușe grotești. „Industriașii”, „afaceriștii”, „capitaliștii”, „negustorii”, într-un cuvînt, „burghezii” perioadei victoriene apar needucați (agramați și ignoranți, în cazurile fericite, sau de-a binelea analfabeți, în situațiile cu adevărat triste). Nu arată inteligență, ci numai viclenie (o instinctualitate primară, extrem de intensă, ce le permite să-și atingă țelurile ascunse). Se revelează rudimentari, vulgari și nefrecventabili. Sînt intruzivi, distrugînd cercurile sofisticate ale vechii aristocrații britanice (cu prezența lor neelegantă, mojică, ridicolă), și brutali, necunoscînd regulile elementare ale civilității. Un nouveau riche trăiește paralel cu nobilele coduri tradiționale de cavalerism, specifice gentleman-ului autentic, stîrnind, ca atare, disprețul societății înalte, iar, uneori, chiar și pe cel al oamenilor obișnuiți. „Burghezul” schimbă istoria, dar o face butucănos, primitiv, brutal, într-un imens, sincer și nedisimulat oprobriu colectiv.

A început să mă obsedeze tipologia „noului îmbogățit” pe parcursul celor trei decenii de cînd și România contribuie serios la diversificarea castei în discuție pe plan mondial. „Capitalistul”, „burghezul”, „antreprenorul” venit după comunism – iată originalitatea plaiului mioritic în comparație cu universul occidental. O „originalitate”, admit, impusă de timpuri, dar nu mai puțin insolită. Din uniformitatea pauperă a mecanismelor socialiste s-au ivit, timid, inocent, vag romantic pe alocuri, prototipurile „noilor îmbogățiți” locali: micii bișnițari, „buticarii”, cum li se spunea inițial. „Arhitecții” din spatele lor, în majoritatea cazurilor, erau totuși exponenții fostei elite comuniste, transformați în „căpușari”, în paraziți ai industriilor ceaușiste, industrii puse astfel „la produs” în regim particular. Așa s-a născut, practic, la noi, o variantă revoluționară de nouveaux riches – „antreprenorii” fără business ori, în fine, cu business-uri derivate din proprietatea publică, aparținătoare „statului”. Ei au creat subcategoria „milionarilor de carton” („capitaliștii” construiți adică din mucava, pe bază de fraude ori împrumuturi bancare sordide, și nu din capital genuin). Ce mă surprinde pe mine, la treizeci și de ani de la rocada între sisteme, este că afacerile continuă să se facă, și în prezent, în România, la fel de entuziast, (aproape) exclusiv cu statul. „Capitalismul” băștinaș stagnează, esențialmente, în gestul unei eterne parazitări a bugetului național. Spre deosebire de îmbogățiții victorieni care, în postură de învingători, au scris istoria, majoritatea îmbogățiților noștri nu depășesc nivelul caracudei menite să dispară, discret, din istorie. Învingător va fi aici mereu statul, singurul, să admitem, mare și distins maestru de ceremonii.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic