Parohii
Încă din copilărie îi priveam respectuos pe bărbaţii în vîrstă care stăteau în dreapta, lîngă cor. Ei organizau de fiecare dată coada pentru agheasma de Bobotează, tot ei împodobeau bradul bisericii înainte de Crăciun şi ei, numai ei, păreau a avea autoritate în faţa consiliului de babe din stînga, cele care se uitau mai degrabă spre rochiile (uneori, prea) scurte ale enoriaşelor decît spre altar. Mă intimidau mereu prin vîrstă, siguranţa mişcărilor, felul în care ştiau fiecare moment al liturghiei. Mai tîrziu am aflat că ei sînt stîlpii de bază ai consiliului parohial. Ei, împreună cu preotul, modelează o parohie într-un fel sau altminteri.
Am copilărit pe lîngă biserica Sfîntul Dumitru din Colentina, lîngă piaţa Obor. Biserică mare, frumoasă, solidă, construită, pare-se, de negustorii bogaţi dimprejurul Oborului interbelic. După anii ’70, după ce s-au construit blocurile cartierului – OD-urile, R-urile şi cele pentru sinistraţii de la ’77 –, parohia s-a înmulţit. Nu ştiu cum era înainte de venirea noastră, a celor de la bloc. Îmi amintesc doar de seniorii consiliului parohial, serioşi, exacţi în mişcări, organizaţi, lucrînd în sobră sincronizare.
Am plecat din Colentina şi m-am mutat în zona Unirii. Aici am găsit alt tip de biserică. Tot între blocuri. Am mers destul de des, l-am cunoscut mai bine pe paroh, pînă la o agreabilă relaţie amicală. Se străduie din răsputeri să construiască o comunitate. Are şi un post la Patriarhie care îi mănîncă destul timp. Nu are barbă, locuieşte în zona Dorobanţilor, vrea să fie un profesionist în cele ce face. Este un foarte agreabil reprezentant al unei clase mijlocii dinamice, adaptate timpurilor. Cum arată parohia? Păi, cei care vin acolo sînt, în marea majoritatate, reprezentanţi ai unei clase mijlocii dinamice, adaptate timpurilor (cum altfel?). Media de vîrstă este spre 40-50 de ani. Vin din ce în ce mai mulţi tineri. Pînă şi printre membrii comandoului din dreapta sînt cîţiva non-pensionari. După o vreme, am fost aproape acceptat între ei, am dat o mînă de ajutor la împodobitul bradului, ne spuneam pe nume, am fost ales să duc icoana într-o sfîntă noapte a unei Vinere Mari.
Apoi, am descoperit altă parohie, mai aproape de casă şi cu loc de joacă în curtea bisericii. Apăruse deja fie-mea, criza de tobogane curate era mare, astfel încît am mers mai des dincoace. Am cunoscut alt preot, cam de o vîrstă cu mine. Un om serios şi aplicat, cu o fostă funcţie importantă la Patriarhie. Profesionist, serios, dar cu simţul umorului, preocupat de cele ce se întîmplă în parohie şi împrejurul ei. Nu are tarif pentru nunţi sau botezuri. Pui în cutia bisericii cît doreşti, cît te lasă inima sau cît poţi. Oamenii care vin la slujbă acolo sînt, în general, arhitecţi, medici, profesori, compozitori sau preşedinţi ai Rederaţiei Române de Fotbal. Este o parohie liniştită, în ciuda asaltului sistematic din partea unor prea-agitaţi lumpeni care sălăşluiesc prin cîteva case dărăpănate ale zonei. Nu există înghesuială, icnete, ţîţîieli, bombăneli, telefoane mobile sunînd în timpul „Crezului“. Văd din ce în ce mai mulţi liceeni, studenţi sau tineri profesionişti de varii bresle care vin, regulat, la liturghie. Comandoul din dreapta este foarte discret, aici. Sincer, încă nu i-am identificat cu precizie pe toţi componenţii.
Vara, duminica mă prinde la ţară. Acolo, altă parohie. Mică. Aproximativ 35 de familii. Preotul face naveta de la vreo 20 de kilometri. Are cam 40 de ani şi doi copii. Nu se poate muta acolo, în cătun. Nici nu se poate întreţine din ce se vinde la colportajul bisericesc sau din taxele de înmormîntare. De aceea, are alte activităţi la oraş. Un tip cu personalitate, bun-simţ şi multă dorinţă de a construi o parohie solidă. Numai că enoriaşii sînt în vîrstă. Cînd e ceva de muncă, numeri doi-trei bărbaţi în stare să contribuie. De aceea, m-am hotărît. Vara asta o să încerc să îi conving pe ceilalţi bucureşteni cu case de vacanţă (sîntem cam 11 familii) să ne implicăm. Dacă reuşesc, în cîţiva ani o să fac şi eu parte din comandoul din dreapta, o să organizez coada pentru agheasmă şi o să distribui rolurile pentru slujba din Vinerea Mare.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
