Parlamentarismul de paradă

Publicat în Dilema Veche nr. 132 din 3 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Aud voci care spun că din chestiunea (ne)numirii şefilor de servicii secrete va ieşi la iveală, în sfîrşit, adevăratul conflict dintre puterile statului: acela dintre un preşedinte cu puseuri autoritare şi un Parlament care apără democraţia. Aceste voci văd invariabil realitatea prin ochelari pro- şi anti-Băsescu. În schema asta, Băsescu e un tip rău, susţinut doar de lingăi, şi lui i se opun oamenii politici adevăraţi, iubitori de democraţie. Ar putea fi o discuţie serioasă dacă toată tevatura n-ar pleca de la faptul că Radu Timofte a cerut să fie eliberat din funcţie, în loc să-şi scrie demisia. Înţelegeţi diferenţa? Nici eu, dar pentru această cauză măreaţă se luptă parlamentarii asediaţi psihic de viitorul dictator. Ridicolul este absolut şi doar ei nu-şi dau seama. Ridicolă este distanţa dintre miza clamată şi cea reală. Ridicolă este distanţa dintre fundalul istoric şi teoretic al discuţiei şi forma pe care o ia discuţia asta în România. Să mă explic. Tema este cît se poate de serioasă şi prezintă înfruntarea clasică dintre şeful plebiscitat al statului şi corpul reprezentativ. Cînd viitorul dictator decide să iasă din regulile jocului, opune poporul Parlamentului, jucînd pe cartea populismului şi pe imaginea de corp dezorganizat pe care, inevitabil, o adunare de cîteva sute de oameni o arată gloatei. Parlamentul este de obicei depozitarul legitimităţii legal-procedurale. Acesteia i se opune legitimitatea personală a viitorului dictator, bazată pe pretenţia de comunicare directă cu poporul. Uneori, legitimitatea sa este pur declamativă, cum a fost în cazul lui Napoleon, care s-a confirmat prin plebiscit abia după ce a împrăştiat deputaţii cu baionetele (după ce anterior încercase fără succes să-i convingă şi era să fie scos în afara legii, semn că distanţa dintre ghilotină şi legitimitatea populară e destul de fragilă). Dar cînd legitimitatea proto-dictatorului chiar este procedurală şi reală apare dilema: cine este mai legitim între un preşedinte ales de popor şi un Parlament ales tot de popor? Un alt Napoleon, al-III-lea, a răspuns că preşedintele s-a şi declarat împărat. În teorie, regimurile constituţionale moderne se împart în cele trei categorii clasice: prezidenţialism (preşedinte ales direct, mandat circumscris în timp, putere reală de a dizolva Parlamentul şi de a demite Guvernul, drept de veto), parlamentarism (şef al statului cu rol simbolic, de obicei ales de către Parlament în cazul republicilor, prim-ministru puternic care răspunde doar în faţa Parlamentului rezistînd cîtă vreme are încrederea majorităţii), semiprezidenţialism (extrem de multe variante intermediare, singurul element comun fiind împărţirea puterii executive între un preşedinte cu puteri limitate şi un prim-ministru răspunzător în faţa Parlamentului). Politologii din toată lumea dezbat feroce care regim e mai bun. Cel mai recent, doi cercetători au muncit cîţiva ani ca să facă un Index al Puterii Parlamentului (PPI). Au analizat situaţia de după adoptarea Constituţiilor postcomuniste în Europa de Est şi fosta URSS, uitîndu-se după 32 de indicatori care compun puterea unui corp legislativ, de la (in)capacitatea executivului de a-l dizolva, pînă la dimensiunea staff-ului care deserveşte fiecare parlamentar. Indicele creat de cei doi şi publicat în nr. din ianuarie 2006 al Journal of Democracy (M. Steven Fish, "Stronger legislatures, stronger democracies") aliniază ţările foste comuniste de la cele cu Parlamente slabe la cele cu legislativuri puternice. Apoi constată că există o legătură (corelaţie) cu indicele Freedom House, care măsoară progresul democratic. Cu cît mai puternic Parlamentul, cu atît mai mare progresul democratic. Cu cît mai slab Parlamentul, cu atît mai mari şansele ca preşedintele să se comporte autoritar şi politica să însemne de fapt un joc pentru captarea bunăvoinţei sale (ca exemplu elocvent, Rusia lui Putin). Concluzia este destul de grosieră, după părerea mea. Ca întotdeauna cînd încerci să faci statistică pe cifre mici, excepţiile pot fi la fel de multe ca şi cazurile de confirmare a regulii. Apoi, nu e clar dacă o ţară este liberă pentru că are Parlament puternic sau a adoptat un Parlament puternic pentru că era o ţară liberă. Dar articolul încearcă să răspundă acestor critici, aşa că nu voi insista pe ipoteze şi concluzii. Indicele (PPI) în sine e util pentru că putem plasa Parlamentul României în perspectivă comparativă. Iar Parlamentul nostru este deasupra mediei, fiind mai puternic decît cel polonez şi cel ungar, mai slab decît cele din Bulgaria, Albania, Cehia şi Estonia şi egal pe scală cu cele din Slovacia, Lituania, Croaţia şi Moldova. În caz că Băsescu vrea să devină dictator cu ajutorul poporului, Parlamentul ar avea deci forţa formală să i se opună. Pentru asta însă trebuie ca Parlamentul să aibă voci importante şi mize semnificative. Să aibă oameni de genul unui Solon, care şi-a apărat Constituţia în faţa tiranului Pisistrate, sau Cicero, care apăra republica de Catilina, sau Cato care îi făcea zile fripte lui Cezar. Genul ăsta de încăpăţînaţi tragici fac din republici locuri ale luptei pentru binele comun. Noi avem însă bufoni care îşi dau importanţă în spatele unor principii înalte. Deşi tot ce am învăţat în materie de experienţă istorică şi consolidare democratică m-ar face ca, instinctual, să iau partea Parlamentului în faţa unui dictator în devenire, miza acestui conflict e atît de puerilă încît e ridicol să iei totul prea în serios. Acesta nu e clasicul conflict între parlamentarism şi autoritarism, acesta este parlamentarism de paradă. Vă puteţi închipui un Cato perorînd pentru mize de genul diferenţa inexistentă dintre demisie şi cerere de eliberare din funcţie? Şi, ca să pună capăt discuţiei ce nu a riscat nici un moment să devină serioasă, şeful facţiunii parlamentare a devenit Vadim Tudor, enervat că i se rediscută dosarul de la Securitate. Nu există nici un fapt concret şi serios care să ateste că Băsescu ar atenta la puterea Parlamentului şi la democraţie. Avem însă dovada că, dacă s-ar întîmpla aşa ceva, cu toată dreptatea istorică de partea lor, acest Parlament şi aceste partide ar fi prea inepte pentru a cîştiga.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Eduard Hellvig bilant SRI FOTO Mediafax
Șeful SRI lansează un avertisment la adresa unor foști angajați: Vom face tot ce ține de noi pentru a rezolva aceste probleme
Șeful SRI a lansat un avertisment la adresa unor foști angajați ai instituției, despre care susține ca gravitează în jurul unor companii de stat sau în spatele a „tot felul de oameni”.
nastya youtube jpg
Averile fabuloase ale celor mai bogați copii de pe Internet
Unii dintre cei mai bogați și mai cunoscuți copii de pe Internet câștigă atât de mult, încât pot spune că au viitorul asigurat.
Iohannis îi îngroapă pe liberali
Monstrul de la Educaţie a plecat. În urma presiunii societăţii civile, Sorin Câmpeanu, una dintre cele mai mari catastrofe care s-au perindat în ultimii 32 de ani prin fruntea Educaţiei, şi au fost suficiente, a fost forţat să îşi dea demisia ca urmare a acuzaţiilor de plagiat la adresa sa.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.