Ordine și dezordine

Publicat în Dilema Veche nr. 658 din 28 septembrie-5 octombrie 2016
Ordine și dezordine jpeg

Ca să-i ajut pe studenții de la Litere să înțeleagă cum au (re)gîndit natura romanticii mă folosesc adesea de un text elocvent: prefața din 1826 a lui Victor Hugo la volumul Ode și balade. Victor Hugo compară aici grădinile de la Versailles cu jungla amazoniană. Preferințele lui sînt lesne de ghicit. Numai că nu frumusețea, grandoarea, măreția justifică această alegere. Ci criteriul cel mai puțin așteptat: ordinea. „Nu vom spune: Unde este măreţia? Unde este grandoarea? Unde este frumuseţea? Vom spune doar: Unde este ordinea? Unde este dezordinea?“

Următoarele cîteva pagini sînt o argumentare captivantă a ideii că adevărata ordine nu e de găsit în parcul Curții Regale franceze, ci tocmai în locul cel mai renumit pentru luxurianța lui haotică, în „pădurea primitivă din Lumea Nouă“. „Trebuie să ne ferim să confundăm ordinea cu regularitatea. Regularitatea nu priveşte decît forma exterioară; ordinea rezultă din fondul însuşi al lucrurilor […] Creatorul, care vede de la înălţime, ordonează; imitatorul, care priveşte de aproape, regularizează; cel dintîi procedează după legea propriei sale naturi, al doilea după regulile şcolii lui.“ Dacă punem alături și faimoasa metaforă hegeliană a stejarului existent deja, in nuce, în minuscula ghindă, ne va deveni și mai limpede pledoaria marelui romantic.

Numai că savanții zilelor noastre par să-i nu-i fi îndrăgit nici pe Hegel, nici pe Hugo atunci cînd s-au gîndit să ne livreze, de pildă, pepeni paralelipipedici, mult mai ușor de transportat sau de depozitat în frigider, pisici crescute în borcan, mult mai ușor de asortat în ambient, și cîte altele asemenea. L-au iubit pe Hegel doar pe jumătate adepții regimurilor totalitare, cînd și-au propus să-l aducă „cu capul în sus“, preschimbînd determinismul lui istoric în voluntarism ideologic. De­spre natura naturans, acel ceva nepipăibil care face ca lucrurile să fie întocmai ceea ce sînt, artificierii ingineriilor sociale n‑au avut, iarăși, o părere bună. Ei au preferat să vorbească despre știința – filozofia – care n-ar trebui să se rezume la a ne face să înțelegem lumea, ci să ne dea temeiurile pentru a o schimba.

Mi-au venit toate astea în minte – și multe altele – urmărind avalanșa de represalii ce au urmat tentativei de puci din Turcia. În particular, datorită cifrelor care anunțau ce meserii au fost afectate cu precădere de arestări sau disponibilizări: militari, polițiști, magistrați, funcționari publici și, în cel mai mare număr, profesori. Militarii, polițiștii, magistrații, funcționarii publici sînt „oameni ai ordinii“, într-un sens cît se poate de nehugolian. Sînt grădinile de la Versailles ale civilizației moderne, cei care asigură regularizarea funcționării acesteia în vederea siguranței și a predictibilității. Există, în ce-i privește, măcar un „alibi“, indiferent cît de credibil, care să justifice represaliile: presupunerea că ei ar fi derogat de la misiunea lor regulatorie, devenind factori ai „dezordinii“. Dar profesorii? Cei chemați să transforme vlăstarul copil în plantă adultă, cărei „ordini“ îi aparțin? Celei a cosorului grădinarului, care preschimbă tufișurile și arborii în sfere, cilindri sau piramide, sau celei a mîlului nutrient care îngăduie vegetației să explodeze?

Prin anii ’70 ai secolului trecut, pe cînd tehnologia digitală era încă în fașă, s-a lansat un slogan pedagogic ce promitea să elibereze în scurt timp omenirea de toate dilemele educaționale: instruirea programată. Era vorba, în esență, despre construirea unor algoritmi de învățare și de producerea bazei tehnice de implementare a acestora, astfel încît, într-un timp nu prea lung, să ne putem dispensa de veriga vulnerabilă a învățămîntului: profesorii. Profesorii nu sînt toți la fel de bine pregătiți pentru meseria pe care o practică, costă o groază de bani, sînt failibili, supuși erorii umane, hachițoși, emoționali, părtinitori – sînt, cu un cuvînt care pare pentru mulți a incorpora summum-ul defectelor umane, „subiectivi“. E clar că nu poți lăsa soarta copiilor noștri la cheremul subiectivismului unor indivizi pe care hazardul li-i aduce în cale.

În „procesul de învățămînt“, profesorii sînt, nu-i vorbă, factor perturbator. Ca și elevii, de altfel. Ca și părinții, nu în ultimul rînd. Ajuns, după absolvirea facultății, să predea matematica într-un liceu industrial unde nimeni nu părea să aibă nici un chef să învețe sau să-i învețe pe alții, întrebat cu ce se ocupă, fratele meu obișnuia să răspundă: „Creez haos de cea mai bună calitate.“

Astăzi, în societatea noastră schizoidă cea de toate zilele, corpul profesoral românesc fie cade sub tăvălugul blamului colectiv, fie e înălțat pe piedestalul osanalelor la fel de puțin îngăduitoare. Poate ar fi mai bine să facem pasul alături și să ne întrebăm, dimpreună cu poetul de acum aproape două veacuri: „Unde este ordinea? Unde este dezordinea?“ Pînă la aflarea răspunsului, un gînd fugar: vai de națiunea care va vrea să-i facă pe profesori să tragă cu mitraliera, să dirijeze traficul, să dea verdicte, să elibereze certificate.

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cu ce vom înlocui centralele pe gaze care vor fi interzise în UE. Patru din zece români susţin că preţurile pompelor de căldură sunt prea mari
Patru din zece români sunt de părere că preţul prea mare al pompelor de căldură este principalul impediment în achiziţie. Așa arată un nou studiu făcut în contextul în care centralele de apartament pe gaze vor fi interzise.
image
Istoric înfiorat de traiul primitiv al românilor din Ținutul Pădurenilor: „Credința lor, amintiri ale păgânismului de altădată”
Primele cercetări ample ale comunităților din Ținutul Pădurenilor au avut loc în secolul al XIX-lea. Omul de știință Teglaș Gabor a călătorit în satele izolate din Munții Poiana Ruscă și a rămas uimit traiul localnicilor și de obiceiurile bizare păstrate cu sfințenie de aceștia.
image
A fost votat orașul ideal - lider mondial la calitatea vieții în 2024. București, salt spectaculos în clasament
Pentru al treilea an consecutiv, o capitală europeană a fost desemnată drept „orașul ideal al lumii” dintre cele 173 nominalizate în „Indicele Global al Calității Vieții”. Capitala României se află de asemenea în acest clasament mondial.

HIstoria.ro

image
Rafinăria Petrobrazi: o istorie care se scrie încă
90 de ani de istorie – și ce istorie! Fondată în 1934, Rafinăria Petrobrazi – pe care oamenii au cunoscut-o și sub denumirile Rafinăria Creditul Minier, Rafinăria nr. 7 sau Rafinăria Brazi – a fost și a rămas un reper al comunei Brazi.
image
Ghinionul lui Tiberiu, „împăratul care nu iubea Roma”
Antonio Spinosa, în eseul Tiberiu – Împăratul care nu iubea Roma, abordează o temă des invocată de mine pînă acum: Rolul imens pe care-l îndeplinește scrierea unui istoric în imaginea transmisă posterității de prezentul în care a trăit și activat o personalitate.
image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.