Ordine și dezordine

Publicat în Dilema Veche nr. 658 din 28 septembrie-5 octombrie 2016
Ordine și dezordine jpeg

Ca să-i ajut pe studenții de la Litere să înțeleagă cum au (re)gîndit natura romanticii mă folosesc adesea de un text elocvent: prefața din 1826 a lui Victor Hugo la volumul Ode și balade. Victor Hugo compară aici grădinile de la Versailles cu jungla amazoniană. Preferințele lui sînt lesne de ghicit. Numai că nu frumusețea, grandoarea, măreția justifică această alegere. Ci criteriul cel mai puțin așteptat: ordinea. „Nu vom spune: Unde este măreţia? Unde este grandoarea? Unde este frumuseţea? Vom spune doar: Unde este ordinea? Unde este dezordinea?“

Următoarele cîteva pagini sînt o argumentare captivantă a ideii că adevărata ordine nu e de găsit în parcul Curții Regale franceze, ci tocmai în locul cel mai renumit pentru luxurianța lui haotică, în „pădurea primitivă din Lumea Nouă“. „Trebuie să ne ferim să confundăm ordinea cu regularitatea. Regularitatea nu priveşte decît forma exterioară; ordinea rezultă din fondul însuşi al lucrurilor […] Creatorul, care vede de la înălţime, ordonează; imitatorul, care priveşte de aproape, regularizează; cel dintîi procedează după legea propriei sale naturi, al doilea după regulile şcolii lui.“ Dacă punem alături și faimoasa metaforă hegeliană a stejarului existent deja, in nuce, în minuscula ghindă, ne va deveni și mai limpede pledoaria marelui romantic.

Numai că savanții zilelor noastre par să-i nu-i fi îndrăgit nici pe Hegel, nici pe Hugo atunci cînd s-au gîndit să ne livreze, de pildă, pepeni paralelipipedici, mult mai ușor de transportat sau de depozitat în frigider, pisici crescute în borcan, mult mai ușor de asortat în ambient, și cîte altele asemenea. L-au iubit pe Hegel doar pe jumătate adepții regimurilor totalitare, cînd și-au propus să-l aducă „cu capul în sus“, preschimbînd determinismul lui istoric în voluntarism ideologic. De­spre natura naturans, acel ceva nepipăibil care face ca lucrurile să fie întocmai ceea ce sînt, artificierii ingineriilor sociale n‑au avut, iarăși, o părere bună. Ei au preferat să vorbească despre știința – filozofia – care n-ar trebui să se rezume la a ne face să înțelegem lumea, ci să ne dea temeiurile pentru a o schimba.

Mi-au venit toate astea în minte – și multe altele – urmărind avalanșa de represalii ce au urmat tentativei de puci din Turcia. În particular, datorită cifrelor care anunțau ce meserii au fost afectate cu precădere de arestări sau disponibilizări: militari, polițiști, magistrați, funcționari publici și, în cel mai mare număr, profesori. Militarii, polițiștii, magistrații, funcționarii publici sînt „oameni ai ordinii“, într-un sens cît se poate de nehugolian. Sînt grădinile de la Versailles ale civilizației moderne, cei care asigură regularizarea funcționării acesteia în vederea siguranței și a predictibilității. Există, în ce-i privește, măcar un „alibi“, indiferent cît de credibil, care să justifice represaliile: presupunerea că ei ar fi derogat de la misiunea lor regulatorie, devenind factori ai „dezordinii“. Dar profesorii? Cei chemați să transforme vlăstarul copil în plantă adultă, cărei „ordini“ îi aparțin? Celei a cosorului grădinarului, care preschimbă tufișurile și arborii în sfere, cilindri sau piramide, sau celei a mîlului nutrient care îngăduie vegetației să explodeze?

Prin anii ’70 ai secolului trecut, pe cînd tehnologia digitală era încă în fașă, s-a lansat un slogan pedagogic ce promitea să elibereze în scurt timp omenirea de toate dilemele educaționale: instruirea programată. Era vorba, în esență, despre construirea unor algoritmi de învățare și de producerea bazei tehnice de implementare a acestora, astfel încît, într-un timp nu prea lung, să ne putem dispensa de veriga vulnerabilă a învățămîntului: profesorii. Profesorii nu sînt toți la fel de bine pregătiți pentru meseria pe care o practică, costă o groază de bani, sînt failibili, supuși erorii umane, hachițoși, emoționali, părtinitori – sînt, cu un cuvînt care pare pentru mulți a incorpora summum-ul defectelor umane, „subiectivi“. E clar că nu poți lăsa soarta copiilor noștri la cheremul subiectivismului unor indivizi pe care hazardul li-i aduce în cale.

În „procesul de învățămînt“, profesorii sînt, nu-i vorbă, factor perturbator. Ca și elevii, de altfel. Ca și părinții, nu în ultimul rînd. Ajuns, după absolvirea facultății, să predea matematica într-un liceu industrial unde nimeni nu părea să aibă nici un chef să învețe sau să-i învețe pe alții, întrebat cu ce se ocupă, fratele meu obișnuia să răspundă: „Creez haos de cea mai bună calitate.“

Astăzi, în societatea noastră schizoidă cea de toate zilele, corpul profesoral românesc fie cade sub tăvălugul blamului colectiv, fie e înălțat pe piedestalul osanalelor la fel de puțin îngăduitoare. Poate ar fi mai bine să facem pasul alături și să ne întrebăm, dimpreună cu poetul de acum aproape două veacuri: „Unde este ordinea? Unde este dezordinea?“ Pînă la aflarea răspunsului, un gînd fugar: vai de națiunea care va vrea să-i facă pe profesori să tragă cu mitraliera, să dirijeze traficul, să dea verdicte, să elibereze certificate.

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.