Ora de religie: dilemele de-abia încep

Publicat în Dilema Veche nr. 578 din 12-18 martie 2015
Ecourile tragediei jpeg

Am semnat pentru ca fiul meu, din clasa zero, să meargă la ora de religie. De ce? Mărturisesc: din teamă. Mă tem ca nu cumva, în atmosfera deja creată, copilul să fie ostracizat sau marginalizat, din motive pe care eu le pot înţelege. El, însă, nu. Un copil de şase ani nu va înţelege niciodată de ce el trebuie să fie izolat, de ce trebuie să fie trimis în ultima bancă sau, mai rău, pe hol, în timp ce colegii săi stau în bănci. 

Asta e o chestiune pentru oameni mari, care depăşeşte puterea de înţelegere a unui copil. Am urmărit dezbaterile pe această temă. Şi am constatat că despre copii nu prea se vorbeşte. 

Copiii au devenit teatrul de război al adulţilor. O mare ciudăţenie pentru o ţară europeană, dar asta este. Biserica Ortodoxă Română – o instituţie formată din oameni şi prea adesea cu interese cît se poate de omeneşti, dacă nu chiar mult prea omeneşti – a cîştigat. Înţelege ea preţul? În orice caz, e o victorie în faţa căreia se pot lua în calcul diferite forme de rezistenţă. Pentru că întrebările persistă.

Nu ne rămîne decît să sperăm că ora de religie va transmite doar valorile general umane şi că va găsi calea către sufletele încă atît de sensibile ale copiilor. Poate că, înainte de a li se băga în cap dogme şi fraze sobre, gata mestecate, îi va încuraja pe copii să caute, să-şi pună întrebări. În definitiv, despre asta ar trebui să fie şcoala. Voi avea atunci toate motivele din lume să mă felicit pentru semnătura dată. Dar dacă vor încerca să le sădească în suflet copiilor sămînţa intoleranţei, a respingerii faţă de tot ce e „altfel“, în loc să le deschidă minţile şi inimile către lume? Destule exemple din programă sau din manuale justifică astfel de temeri. 

Partea bună este că am supravieţuit unui regim totalitar, deci avem experienţa rezistenţei pasive în faţa presiunii orelor de educaţie politică din timpul comunismului. Familia, părinţii şi bunicii au avut un rol esenţial. Dacă ei au reuşit să ne păstreze minţile deschise, în vremuri atît de complicate, în care un singur cuvînt greşit scăpat în timpul orelor putea atrage nenorocire asupra întregii familii, de ce nu am reuşi noi, azi, în vremuri cu mult mai relaxate? 

Da, e o problemă că dublul limbaj încă mai funcţionează, la un sfert de secol după prăbuşirea totalitarismului („Nu e chiar aşa cum ţi se spune la şcoală, dar asta ţine-o pentru tine, nu le-o spune lor“). Dar e o problemă căreia cred că putem să-i găsim răspuns. Şi mă bazez mai ales pe extraordinara inteligenţă a copiilor zilelor noastre. 

Mai întîi de toate, este greu să le insufli copiilor de azi idei simpliste, generatoare de intoleranţă. Eu, unul, nu încetez a mă minuna de felul în care funcţionează minţile lor, gata să descarce programe sau jocuri de pe Internet înainte de a învăţa să citească. În comparaţie cu noi, ei se găsesc, pur şi simplu, pe un alt palier de gîndire. 

Acasă, înainte de culcare, citim despre „marea explozie“, despre animalele preistorice, despre planete, stele şi galaxii, despre călătorii cosmice, despre energia solară sau despre pionierii aviaţiei. Acestea sînt poveştile copiilor de azi. Ileana Cosînzeana a murit de mult. Încearcă să le spui copiilor de azi că Pămîntul e plat şi că omul a fost făcut din lut. Vor rîde de tine cu gura pînă la urechi. Rămîne însă problema noastră, a adulţilor. 

De bine, de rău, am semnat. Statul laic şi democratic, statul european al deschiderii şi toleranţei e mulţumit, se întoarce pe partea cealaltă şi începe să sforăie. Cică totul e în regulă dacă ne-a dat posibilitatea să semnăm, nu-i aşa, liberi şi în cunoştinţă de cauză. Nimic mai greşit. Statul laic şi democratic, statul european al secolului XXI a capitulat atunci cînd ne-a refuzat alternativa. Nu există democraţie în afara alternativei. 

Şi aici este problema şcolii, care ne-a pus în faţă formulare pe care să le semnăm pentru că aşa trebuie sau aşa e mai bine. Şcoala este aceea care trebuie să-şi revadă programele şi să scoată din ele tot ce însemnă zgura intoleranţei, tot ce caută să pună frînă libertăţii de gîndire.

Şi şcoala mai este obligată la ceva: să ofere cu adevărat alternative la cursul devenit, pînă la urmă, opţional. Este adevărat, decizia Curţii Constituţionale a venit pe neaşteptate şi este foarte greu de pus în aplicare în această ultimă parte a anului şcolar. Dar în perspectiva anului viitor, şcoala trebuie să ofere alternative. Iar dezbaterea exact de aici ar trebui să înceapă. De ce nu i-am învăţa, de exemplu, pe copiii noştri ce înseamnă să fii european şi român în Europa? Şi de ce să nu ni se dea posibilitatea alegerii? 

Ovidiu Nahoi este realizator la Money Channel TV. 

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Vandalizare mijloace de transport în comun FOTO Primăria Constanța jpg
Autobuz vandalizat cu graffitti pe interior. Fapta celor doi tineri călători, filmată de camerele de luat vederi
Doi tineri constănțeni au fost surprinși în timp ce vandalizau un mijloc de transport în comun. Fapta lor a fost surprinsă de camerele de luat vederi și a fost sesizată Poliția.
Programul Rabla
Programele Rabla Clasic și Rabla Plus. Când începe ultima sesiune de înscrieri din acest an
Ultima sesiune de înscriere în cadrul programelor Rabla Clasic și Rabla Plus va începe pe 30 septembrie 2022, anunţă Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM).
simo instagram jpg
La mulți ani, Simona Halep! Campioana noastră împlinește azi 31 de ani. Un an tumultuos în viața sportivei
Tenismena română își sărbătorește astăzi, 27 septembrie, ziua de naștere. Ce schimbări i-a adus în viață anul 2022.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.