ONG-uri și leadership emoțional

Publicat în Dilema Veche nr. 913 din 7 – 13 octombrie 2021
Despre destin, tras la sorți, „orbie” și unde le poți găsi jpeg

Citeam zilele trecute un articol despre o campanie pe care un ONG o susține în mediul educațional, în școli, pentru a combate fenomenul lipsei încrederii în sine a adolescentelor, pentru construcția și întărirea mecanismelor care ar favoriza creșterea stimei de sine, a încrederii în propria valoare. În principiu, mi se pare un lucru extraordinar.

Vorbeam deunăzi cu niște amici, care nu au implicare directă în sistemul de educație, oameni cu diverse specializări și preocupări. Își exprimau, pe de o parte, convingerea că școala trebuie să le dezvolte elevilor astfel de mecanisme, care să sprijine dezvoltarea personală, dincolo de acumularea de informație. Sigur, pe de altă parte, opiniile, mai cu seamă că amicii respectivi aparțin unor medii profesionale extra-educaționale, erau împărțite în privința mijloacelor logistice, de la cei care consideră că acest demers ar trebui realizat prin ore specifice pînă la cei care, intuitiv, se pronunțau pentru o infuzare a curriculum-ului disciplinelor fundamentale cu elemente care țin de această procesualitate a formării unor persoane autonome și conștiente. Oricum, opinia comună era legată de nevoia existenței unor astfel de demersuri, de importanța pe care școala ar trebui să o acorde acestor procese emoționale, nu doar transmiterii de informații și nici chiar formării unor competențe ce țin doar de un traseu profesional. În plus, tot cu amicii mei observam că sîntem, ca moment istoric, în cel mai evoluat punct de pînă acum, accesul la resurse este incomparabil în raport cu ce ofertă aveau înaintașii noștri, și nu mă refer doar la informația științifică de bază, ci și la informația care ține de conștientizarea nevoilor de dezvoltare personală. Acest acces mult mai diversificat determină și apariția nevoii, evident, care începe, încet-încet, să se manifeste și în mediul educațional. Nu prea existau în trecut, nici măcar pe vremea cînd eram eu elev, preocupări în acest sens în spațiul formal educațional, decît, eventual, în unele ore de dirigenție sau pe coridoarele școlii, dacă se întîmpla să fie vreun profesor mai intuitiv în acest sens.

Personal, sînt de părere că această schimbare de paradigmă trebuie să se producă nu prin introducerea unor discipline noi în curricula școlară, ci prin schimbarea modului în care sînt procesate, vehiculate, transmise, interpretate, valorificate conținuturile specifice disciplinelor fundamentale, existente deja în corpusul disciplinelor din planurile-cadru ale sistemului educațional. În linii mari vorbind, desigur, disciplinele umaniste sînt mai predispuse unui demers care să favorizeze dezvoltarea personală, care să se deschidă spre înțelegerea profundă a proceselor emoționale, a mecanismelor de reziliență, a celor care construiesc percepția pozitivă a alterității și implicit raportarea pozitivă la sine etc. Disciplinele realiste au un spațiu de manevră mai limitat, în această privință, probabil, fără a fi însă nici ele total lipsite de el.

Problema care se ridică însă este a construcției unor mentalități în rîndurile resursei umane de care dispunem. De ce spun asta? Pentru că oricît de bine ar fi scrise niște documente curriculare normative, care să vină în sprijinul unei astfel de viziuni, începînd de la planuri-cadru, idealuri educaționale, profiluri ale absolvenților ș.a. pînă la programele școlare, în absența unei resurse umane, care să asume în ansamblul ei o nouă viziune, lucrurile sînt greu de realizat. E greu cînd ai de-a face cu aspecte concrete, de tipul unor concepte de specialitate – întîlnesc și astăzi, de exemplu, profesori care predau concepte gramaticale ieșite din programa școlară de cîțiva ani –, darmite cînd ai de-a face cu viziuni, cu paradigme interpretative, cu chestiuni care se îndepărtează de concretul normativ.

Și totuși, întorcîndu-mă spre știrea de la care am pornit, sînt cel puțin rezervat față de intruziunea în mediul școlar formal a diverselor ONG-uri. Le văd ca parteneri importanți și, mai mult, ca factori generatori de nou, care pot mișca lucrurile, pot să le impulsioneze. Sînt de acord că pot susține ateliere în școli, cu participare benevolă a elevilor, sau, eventual, să participe în parteneriat cu profesorii la unele ore. Dar n-aș fi niciodată de acord cu intrarea lor în sala de clasă în mod autorizat, ca prestatori de servicii educaționale, ținînd poate cursuri opționale. Și nici nu cred că se va ajunge vreodată acolo, desigur. Pentru că un demers cum este cel susținut de ONG-ul la care făceam referire mai sus îl văd, cum am explicat deja, ca pe unul sistemic, realizat prin intermediul disciplinelor de bază și al profesorilor atestați pedagogic, psihologic și științific. În treacăt fie spus, mă întreb și de ce consideră această organizație că doar fetele au nevoie de o astfel de campanie de întărire a încrederii în sine, iar băieții nu ar avea.

Pe de altă parte, cum spuneam, pentru că marea masă a profesorilor probabil nu este pregătită, mentalitar mai ales, să schimbe macazul în direcția unei prestații didactice cu adevărat centrată pe dezvoltarea personală – și poate am spus greșit că nu este pregătită mentalitar, căci mai este vorba și despre necesitatea unei pregătiri psiho-pedagogice și chiar de specialitate –, pentru că schimbările de viziune curriculară au efecte în timp și nu se prea pot realiza peste noapte, aș îndrăzni să cred că un pas important poate să vină și din schimbarea treptată, mai întîi, a culturii organizaționale în sistem. Adică din apariția unor lideri, la nivelul inspectoratelor școlare, dar mai ales al școlilor, prin directori care să asume un leadership emoțional. În fapt, și mă folosesc aici de ceea ce afirmă Crowford în cartea sa Getting to the Heart of Leadership: Emotion and Educational Leadership, pornind de la ideea că percepția este realitate, leadership-ul educațional trebuie să fie unul care să țină cont de emoții, de sentimente. Dacă liderii vor aborda un management de tip emoțional, va fi mult mai simplu să insufle și profesorilor dorința de a asuma o viziune a dezvoltării personale și de a practica actul pedagogic menționat în fișa postului dintr-o atare perspectivă. Cum tocmai se apropie concursul directorilor, să sperăm că cei mai mulți dintre cei care îl vor promova se vor atașa de acest model managerial.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.