Ocheade de peste Ocean
Nu este un secret pentru nimeni. Americanii sînt foarte interesaţi de orice se întîmplă la Bruxelles. Ba chiar, zic cunoscătorii, ei sînt mai în temă cu activitatea zilnică a Comisiei decît unele vechi state membre. Comunitatea lobby-iştilor din capitala neoficială a UE este dominată numeric (şi calitativ, aş zice) de firme venite de peste Ocean. Presa americană este la datorie acolo, avînd numeroşi corespondenţi permanenţi. De aia zic că este interesant de văzut ce tip de reacţie au avut cînd a apărut „pe piaţă“ echipa domnului Juncker.
Americani fiind, mulţi pornesc prin a cita opinia verilor britanici legată de „birocraţia excesivă“ din vremea domnului Barroso. Speră ca noua Comisie să fie mai „umană“, mai puţin „funcţionărească“. Mă tem că au speranţe deşarte. Domnul Juncker are parte de o echipă mult mai „politică“ decît domnul Barroso. Altfel spus, acum avem mai mulţi comisari „buni la toate“ şi mai ales la comunicare. Nu neapărat experţi în domeniul pe care ar trebui să-l păstorească. Aparent, asta va duce la o mai bună comunicare. Din păcate, mă tem că este vorba doar de aparenţe. Un înalt funcţionar din Comisie îmi povestea că stilul casei este următorul: comisarului i se prezintă, înaintea şedinţei colegiale, un pachet de date, măsuri, propuneri. Cine face asta? Membrii Cabinetului, adică funcţionari cu vechime în Comisie. Dacă acelui comisar nu îi plac propunerile propriei echipe şi cere o a treia variantă, i se va spune (extrem de probabil): „Păi, cam asta e tot. Planul A sau Planul B. Nu se poate altfel.“ În cazul în care comisarul este „politic“, va trebui să aleagă pe loc. Dacă se pricepe la domeniu, va pune osul la treabă şi va stoarce din staff un plan C. Ghiciţi în care variantă are birocraţia Comisiei mai multă putere? Cînd propunerile sînt preluate de comisar fără mari dificultăţi sau cînd au de-a face cu un şef priceput?
Yankeii au, firesc, o ordine a importanţei portofoliilor, conform propriilor interese şi priorităţi. De aceea, nu este de mirare că ei văd ca principali comisari pe cei patru care ar trebui să provoace (eventual) ceva deranj pentru economia americană: Jonathan Hill, Cecilia Malmstrom, Pierre Moscovici şi Margrethe Vestager. Restul îi interesează mai degrabă la categoria… alţii.
Primul este englez şi răspunde de pieţele de capital şi de eventualele reglementări la adresa sistemului bancar. Numirea unui englez
pentru acest portofoliu este văzută ca o măreaţă victorie a lui David Cameron, o eventuală încercare de a-i mai reduce pornirile întru referendum anti-Europa, la anu’. În ceea ce o priveşte pe suedeza Malmstrom, care a răspuns de Schimbări Climatice în Barroso II, americanii zic că este de urmărit. Va fi cea care va răspunde de negocierile privind acordul de comerţ liber cu SUA. Deşi distinsa doamnă s-a ocupat pînă acum de Schimbări Climatice, după cum spuneam, americanii nu o văd ca pe un mare prieten (sau poate tocmai de aceea). Negocierile transatlantice referitoare la negoţul global sînt atît de complicate, încît se prognozează cel puţin zece ani pînă la un eventual rezultat ratificabil.
Un alt comisar interesant pentru americani este doamna Vestager. Fost ministru de finanţe în ţara sa, doamna cu pricina va răspunde de Libera Concurenţă. Cam ca Neelie Kroes (Olanda) în comisia Barroso I. Atunci, Microsoft s-a ales cu cea mai mare amendă din istorie. Google poate fi în offside, de data asta, astfel încît e nevoie de vigilenţă! Avînd în vedere că a fost ministru de finanţe în Danemarca (adică, le are cu cifrele), e nevoie de mai mult decît de controlul lobby-style al Cabinetului. Bătaie de cap!
Eh, şi urmează pe listă Pierre Moscovici. Socialist cu state vechi, orientat spre blocarea nemţilor cu a lor politica obsesivă împotriva inflaţiei, domnia sa răspunde de „politicile economice şi financiare“. Cum să-l abordăm? Are mandatul (foarte probabil) de a-i bloca pe nemţi. Dar cum să îl abordăm noi (americanii)? A se vedea…
Despre Corina Creţu, americanii nu zic nimic. Adevărul este că Politica Regională nu este un domeniu care să îi intereseze foarte mult…
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.
