Oameni de încredere

Publicat în Dilema Veche nr. 911 din 23 – 29 septembrie 2021
Despre destin, tras la sorți, „orbie” și unde le poți găsi jpeg

În Arta subtilă a nepăsării, Mark Manson relatează experiența sa de călătorie din tinerețe, cînd a ajuns să stea pînă la cîte o lună în peste 50 de țări, dorind să experimenteze libertatea, să cunoască diversitatea culturală, dar și pe cea a raportării la viață, la valorile umanului. Alături de excesele trăite în această perioadă, despre care vorbește fără rezerve, găsindu-le locul în ceea ce a ajuns să reprezinte el ulterior ca om, explică faptul că atunci a înțeles că libertatea nu înseamnă nimic în sine, că a fi liber capătă sens doar în momentul în care poți să renunți la ea în favoarea unor alegeri, o observație de bun-simț, de altfel. Rostul vieții se identifică tocmai cu limitarea libertății, cu respingerea opțiunilor și cu decizia de a te angaja față de ceva. Nu mai știu dacă ultima dintre țările vizitate de el este Rusia, dar este țara unde, stînd aproximativ o lună, a ajuns să înțeleagă niște mecanisme interesante de funcționare a umanului și a relațiilor interpersonale. Ceea ce l-a șocat la început, pe el, provenit dintr-o cultură a politeții excesive, duse pînă la formalismul rece, glacial, a fost sinceritatea frustă, autenticitatea cu care rușii își manifestă gîndurile, chiar dacă acestea, uneori, pot părea jignitoare la adresa interlocutorului. Manson o numește o formă de eliberare prin acceptarea respingerii. Căutînd explicațiile acestei maniere de comunicare, găsește o explicație la profesorul său: anii grei ai comunismului, în care practic supraviețuirea era condiționată de un cerc al încrederii, de existența unor relații interumane pe care să te poți baza fără dubiu, au determinat oamenii să devină mai direcți și mai abrupți, pentru a putea să identifice mai repede și mai ușor potențialele persoane periculoase, dar și pe cele în mîinile cărora îți puteai pune viața. De fapt, era vorba despre construirea unor relații de încredere bazate pe sinceritate totală. Într-o societate a abundenței, cum sînt cele vestice, încrederea nu mai are valoare, superficialitatea este convenabilă în relațiile interumane, aparențele sînt ridicate la rang de avantaj.

Care este, însă, direcția înspre care vreau să duc explicația, folosindu-mă de acest mesaj al lui Mark Manson? Direcția este nenorocita asta de pandemie. Și fac încă un ocol. N-am fost un copil excesiv de sociabil. Poate și unde nu am locuit la bloc, în comunitate cu copii, ci în centrul orașului, unde jocurile de cartier erau inexistente. N-am avut decît puțini copii prin preajmă, și aceștia doar după ce am ajuns la școală. Dar tot ne mai adunam în unele zile să mergem la cules de castane prin parc, la jocuri de vînătoare cu tuburile tuberman prin curtea și grădina spitalului din apropiere sau la mai știu eu ce alte jocuri care se puteau juca pe acolo. Mai puțin sporturi, e drept, și, în această privință, recunosc o altă lipsă din copilăria mea. Părinții mei n-au fost preocupați să mă dea la vreun sport, au preferat să mă dea la pian, astfel încît nu am deprins gustul activităților sportive în copilărie, abia ceva mai tîrziu, spre sfîrșit de liceu, și numai în forma celor ce țin de mersul pe munte, drumeții, puțin alpinism. Și abia mult mai târziu, acum, de cîțiva ani, al sporturilor de întreținere și de agrement.

Revenind, spuneam că nu am fost un copil foarte sociabil, pentru că nici nu am avut mediul favorabil în copilărie. Dar totuși, măcar începînd cu mersul la școală, am fost pus în situația de a interacționa real cu alți copii și de a-mi dezvolta abilitățile de comunicare. Școala, în format fizic, te obligă la acest exercițiu, în care sinceritatea se manifestă ca formă de relaționare mai autentică, pentru a ajunge și la argumentația lui Manson. Relațiile interumane prind formă în acest mediu, cu sinceritatea sau intuirea falsității, cu încrederea sau rezerva față de cei falși, cu tot spectrul, în cele din urmă, al poziționărilor posibile față de celălalt.

Aud vorbindu-se în multe contexte despre avantajele educației online, ba chiar nume grele, formatori de opinie și autorități în domeniu, susțin educația online, o văd ca viitor al omenirii, ca opțiune superioară educației față în față. Unii afirmă că abia așteaptă să revenim în online, e mai comod, cîștigăm timp, nu ne mai expunem, nici măcar nu trebuie să ne mai luăm pantaloni călcați pe noi. Și mi se pare că nu aud bine, mi se pare că ceva din realitate glisează spre ficțiune, așa cum viețile noastre glisează spre virtualitate. Ajungem să punem pe piedestal o comoditate în care, de fapt, facilităm aparențele, falsul, lipsa autenticității în relațiile interumane. Pentru că, din spatele unor ecrane, niciodată nu se vor putea naște prietenii autentice, nu se vor putea naște iubiri autentice, nu se vor putea naște emoții reale. Poate, pentru noi, adulții, care sîntem în fața ecranelor la job, nu e atît de grav, dar pentru copiii noștri, pentru elevii noștri, pentru studenții noștri e devastator. Le oferim o cultură a aparenței, nu una a autenticității. Mi se pare incredibil și înspăimîntător cît de repede am putea ajunge să acceptăm asta ca pe ceva firesc, ca pe ceva ce ține de evoluție, mai repede decît s-a trecut de la telefonul cu fir la cel cu taste și apoi la smartphone.

Firește, pînă scăpăm de pandemie sau pînă ajungem să o ținem sub control, sănătatea e mai importantă. Și sîntem nevoiți să o protejăm, inclusiv prin educație redusă la spațiul virtual, online. Dar ce mi-aș dori ar fi să nu mai aud nicăieri și de la nimeni o glorificare a acestei forme de îndepărtare de real.

Și, ca să fac legătura cu sportul, mai amintesc pe scurt și uriașul deserviciu pe care educația online îl face sănătății. Chit că sistemul nostru de învățămînt, la nivel de infrastructură, nu are încă posibilitatea să susțină performant sportul în școală (e un alt subiect, amplu, acesta), că există multe școli cu săli sau terenuri de sport insuficient de spațioase sau de bine dotate încît sportul în școală să poată fi practicat de elevi cu rezultate maximale, totuși orele acelea sînt extrem de importante pentru copii, pentru sănătatea lor, pentru sănătatea societății de mîine. Ceea ce fac online, pe covorul din sufragerie, este mai mult o glumă. Una proastă.

Ne permitem, tehnic vorbind, să susținem o educație online, să ne mutăm cu totul online, să fim politicoși în spatele unor ecrane, dar nu ar trebui să ne permitem să punem interfețe între noi, dacă ne dorim să mai putem avea relații umane bazate pe încredere, pe sinceritate, pe autenticitate.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.