O veste rea, o veste bună…

Publicat în Dilema Veche nr. 891 din 6 -12 mai 2021
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Două veşti, ambele avînd legătură cu Europa, mi-au atras atenţia la sfîrşitul lunii aprilie atît prin ramificaţiile lor, cît şi prin modul lor de prezentare. Vestea rea este că America şi Alianţa Atlantică au pierdut un război. Vestea bună este că statul de drept va fi pînă la urmă creat în Rusia.

Decizia preşedintelui american Joe Biden de a retrage total trupele americane din Afganistan pînă pe data de 11 septembrie 2021 a provocat o nouă salvă de comentarii pe marginea unui subiect despre care se ştie deja cam tot. Faptul că americanii au pierdut acest război a fost anunţat de multă vreme, faptul că talbanii vor lua puterea la Kabul după retragerea occidentalilor este prezis de multă vreme. Singurul lucru susceptibil să intrige în legătură cu acest vast subiect este data evocată de Joe Biden. De ce a ales liderul de la Casa Albă exact momentul comemorării a 20 de ani de la comiterea celor mai teribile atentate din istoria Statelor Unite pentru a încheia operaţiunea de retragere din Afganistan? Pentru a răsuci încă o dată cuţitul în rană? Pentru a încerca să prezinte ca o victorie ceea ce este în mod dureros o înfrîngere din toate punctele de vedere?

Alianţa Atlantică a pierdut 3.000 de oameni în Afganistan, operaţiunile au costat 2.000 de miliarde de dolari cheltuiţi şi ei în vînt. Vidul care se prefigurează la orizont în Afganistan după retragerea occidentalilor începe deja să-şi trimită undele negative în regiune şi în Europa. Cotidianul francez Le Monde avrtizează Uniunea Europeană că trebuie să se pregătească pentru primirea unor noi valuri de refugiaţi, dar şi pentru prevenirea unor noi acţiuni teroriste pe sol european. Talibanii au o ideologie, doresc un califat universal pe pămînt şi vor crea o bază pentru toate curentele jihadiste, Două ţări vecine cu Afganistanul, este vorba de Tadjikistan şi de Uzbekistan, au semnat acorduri de securitate cu Rusia pentru a evita propagarea jihadismului pe teritoriul lor. Despre Afganistan se spune uneori că este cimitirul imperiilor. Britanicii şi ruşii pot confirma acest lucru, iar acum şi americanii. Diverşi experţi spun că occidentalii nu au construit destule spitale, şcoli şi şosele în Afganistan pentru a-şi atrage sprijinul populaţiei. Ei uită însă că, în comunităţile tribale, orgoliile pot fi un factor de decizie mai puternic decît raţiunea. Talibanii, în ochii majorităţii afganilor, sînt nişte eliberatori. Strategii occidentali n-au înţeles probabil cum funcţionează acea lume, după cum n-au înţeles cum funcţionează Siria, Irakul, Libia.

Războiul din Afganistan a fost cel mai lung dus vreodată de americani. În anii cînd ruşii erau împotmoliţi în Afganistan, serviciile secrete americane îşi creaseră o reţea solidă în Pakistan de unde îi aprovizionau cu arme, inclusiv cu tehnologie militară sofisticată, pe mujahedinii afgani. Aşa s-a prăbuşit pînă la urmă Armata Roşie în Afganistan şi apoi chiar Uniunea Sovietică. Americanii au fost acum înfrînţi de talibanii avînd bazele tot în Pakistan, o altă ţară căreia nu s-ar spune că occidentalii i-au înţeles modul de funcţionare. După această retragere anunţată pentru 11 septembrie va începe cu siguranţă o nouă pagină de înfruntare între Occident şi islamul radical, dar acest război se va duce altfel, cu alte mijloace. Nu este exclus ca, în secret, echipe de experţi să lucreze acum la inventarea sa. Faptul că occidentalii au pierdut războiul în Afganistan este o veste proastă, dar nu una nouă: unele medii de informare au difuzat-o încă de acum 20 de ani, cînd americanii au intervenit în Afganistan.

Continui cu vestea bună, pentru a inocula o doză de „optimism” în acest articol. Această „veste” am extras-o dintr-un interviu acordat cotidianului Le Figaro de un specialist britanic în istoria contemporană a Rusiei, Mark Galeotti. El spune cam aşa: cleptocraţii pragmatici din Rusia vor impune pînă la urmă statul de drept întrucît sînt interesaţi în cel mai înalt grad în conservarea averilor acumulate şi în transmiterea acestora către progeniturile lor. Cînd am citit această frază mi s-au aprins în creier zeci de reflectoare, ca pe o scenă de teatru. Nu trăim noi, de fapt, într-o lumea dramatică, a tuturor paradoxurilor şi contradicţiilor posibile? Nu evoluăm pe o scenă geopolitică unde iraţionalul coabitează cu cercetarea ştiinţifică, iar megalomania cu legile fizicii într-un fel de spectacol stupefiant şi surprinzător zi de zi?

Marx încerca, în secolul al XIX-lea, să insufle clasei muncitoare ideea că victoria ei împotriva burgheziei ţinea de o mişcare aproape mecanică, de legile fizicii sociale, şi că socialismul urma în mod natural să se impună pe planetă. Ceea ce nu s-a întîmplat, tocmai pentru că mişcările sociale nu pot face obiectul unei ştiinţe exacte. De unde şi concluzia că s-ar putea, într-adevăr, ca într-o zi hoţii, mafioţii, profitorii de toate tipurile, marii moguli, marii corupţi şi oligarhii oportunişti, pentru a le crea o viaţă mai liniştită copiilor lor, să aibă nevoie de un stat de drept. Mark Galeotti consideră că Putin suferă de un fel de paranoia şi că, de fapt, se distanţează tot mai mult de treburile cotidiene. Vor accepta oare aceşti noi îmbogăţiţi o politică de confruntare cu Occidentul cînd ei au nevoie de Occident pentru a-şi fructifica banii şi mai ales pentru a-i plasa în securitate?

Mark Galeotti constată existenţa unei rupturi de fond între clanul cleptocraţilor şi regimul autoritar încarnat de Putin, acesta din urmă fiind inspirat de o ideologie patriotardă şi de nostalgii imperiale, convins că occidentalii sînt nişte veşnici conspiratori. Citez din interviul conferenţiarului britanic: „Cleptocraţii pragmatici vor să-şi umple buzunarele şi în nici un caz nu doresc vreo cruciadă împotriva Vestului. Ei vor să poată deturna în continuare bani pe scară industrială, dar şi să poată trăi în superbele lor apartamente din Manhattan sau în castelele lor din Franţa”. Pentru că tot vorbeam de Marx, poate că ar trebui să-l evoc aici şi pe Hegel, cu principiul negării negaţiei. Cei care ieri au încarnat imaginea cea mai brutală a furtului şi a corupţiei în Rusia, mîine vor avea nevoie de un stat de drept în ţara lor pentru a nu se expune arbitrarului şi capriciilor unui „ţar” megaloman. Cei care ieri s-au aflat exact la opusul normelor occidentale, mîine vor avea tot interesul să-şi occidentalizeze sistemul – de dragul copiilor lor, dar şi pentru a-şi asigura o bătrîneţe senină.

„Cred pentru că este absurd” – această frază atribuită lui Tertulian a traversat secolele. Mecanismul descris de Mark Galeotti este şi el încărcat de o solidă doză de absurditate, dar nu avem nici un motiv să nu credem în potenţialul său „progresist”. Mai rămîne tristeţea de tip metafizic care se degajează în aer din toată această teorie: din ea lipsesc cu desăvîrşire ruşii de rînd, adică poporul. Ciudat cum nici unul din marii experţi în Rusia contemporană nu crede că statul de drept ar putea fi creat într-o bună zi printr-o voinţă venind de jos. Nu, în Rusia, s-ar părea, progresul, liberalizarea, democraţia, statul de drept ori vin pentru că aşa vrea o putere luminată, ori pentru că noii îmbogăţiţi vor să se pună la adăpost. Cine ar trebui deci consideraţi, în prezent, în Rusia, adepţii Occidentului şi ai democraţiei? Iată răspunsul corect, în virtudea unei logici absurde: în nici un caz opozantul Navalnîi şi nici reţelele sale deja dizolvate, ci mafia cleptocrată interesată de libertate pentru a se putea bucura de ceea ce a furat.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.