O tristă aniversare: zece ani de la declanşarea „Primăverii arabe”

Publicat în Dilema Veche nr. 870 din 10 - 16 decembrie 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Forţa metaforică a cuvîntului primăvară i-a făcut pe mulţi istorici şi comentatori să-l integreze în limbajul lor. Revoluţiile din 1848 din Europa au rămas în memoria colectivă ca o primăvară a popoarelor. Nu sîntem departe de ideea de primăvară nici în cazul evenimentelor petrecute în Uniunea Sovietică după moartea lui Stalin: acea perioadă a fost numită dezgheţ, după titlul unui roman publicat în 1954 de Ilia Ehrenburg. Încercarea comuniştilor din Cehoslovacia de a crea un socialism cu faţă umană a rămas în istoria recentă a Europei sub numele de Primăvara de la Praga. Episodul revoluţionar din China, derulat între lunile aprilie şi mai 1989, cînd tineretul spera să preia de la Gorbaciov principiile Perestrokăi, a fost numit Primăvara de la Beijing.

Conceptul de primăvară este asociat cu ideea de speranţă, de trezire, de libertate, de lumină, de început de ciclu vital, de tinereţe. Imediat după căderea comunismului în România, numeroşi artişti francezi, dorind să salute aspiraţiile democratice ale românilor, au venit la Bucureşti în cadrul unei operaţiuni culturale numită Le Printemps de la liberté (Primăvara libertăţii). În 2013, în Franţa, a fost iniţiat un colocviu intitulat Primăvara economiei, o manifestare destinată tinerilor. Organizatorii ei consideră că lipsa de cultură economică a tinerilor reprezintă o ameninţare pentru democraţie, de unde dorinţa de a-i familiariza pe tineri cu labirintul economiei. Tot în Franţa, anul acesta, a fost creat un sindicat numit Primăvara ecologică, primul avînd un astfel de angajament declarat.

Multe dintre primăverile cu accente revoluţionare şi insurecţionale sînt însă sinonime cu ideea de sînge, de reprimare, de eşec. Este cazul cu Primăvara arabă de la izbucnirea căreia se împlinesc zece ani pe data de 17 decembrie. Această primăvară nu a reuşit decît într-o singură ţară, în Tunisia, deşi revolte populare similare au izbucnit şi în Libia, Egipt, Siria, Yemen, Behrein… Reversul primăverii, dacă ţinem cont de ceea ce conţine conceptul ca metaforă politică, sînt războiul, haosul şi represiunea.

Primăvara arabă a început cu un gest sacrificial: pe data de 17 decembrie 2010, un tînăr vînzător ambulant tunisian, Mohamed Bouzizi, şi-a dat foc în localitatea Sidi Bouzid, exasperat de hărţuirile poliţiei, de dictatură şi de sărăcie. Gestul lui a fost pus în ecuaţie cu cel al cehului Jan Palach care şi-a dat foc pe 16 ianuarie 1969, la Praga, pentru a protesta împotriva înăbuşirii primăverii politice din ţara sa sub şenilele tancurilor ruseşti.

Tunisia este, la această oră, unica veritabilă democraţie din lumea arabă, deşi ea rămîne fragilizată de instabilităţi politice, de crize economice şi de activismul unor partide islamiste alergice faţă de tot ce ţine de influenţa occicdentală.

În Egipt, într-o primă fază, revoltele au dus, pe 11 februarie 2011, la căderea preşedintelui Hosni Mubarak şi la primele alegeri prezidenţiale libere. Democraţia egipteană nu a putut însă decola din cauza unui fel de blestem congenital al lumii arabe contemporane: imediat ce sînt organizate alegeri libere, victoria le revine islamiştilor. În iunie 2012, egiptenii l-au ales ca preşedinte pe Mohamed Morsi, candidat al Fraţilor Musulmani cu un program de totală islamizare a societăţii, practic la antipodul a ceea ce înseamnă democraţia ca laborator al spiritului critic şi al libertăţii de expresie. Primăvara egipteană s-a încheiat brutal, un an mai tîrziu, printr-o lovitură de stat militară, şi de atunci regimul îi reprimă şi pe islamişti, şi pe militanţii laici, şi pe cei de stînga – de fapt, nimeni nu mai mişcă în front.

În Siria, primăvara politică nu a apucat să trăiască nici măcar o zi, revolta populară s-a transformat în insurecţie armată şi în război civil, iar la această oră bilanţul tragediei siriene este de 380 000 de morţi.

În Libia, aspiraţiile spre libertate au dus la haos. Libia este şi singura ţară arabă unde occidentalii au intervenit direct, din punct de vedere militar, pentru a contribui la prăbuşirea unui dictator. Eliminarea lui Muammar Gaddafi ca simbol al răului nu a dus însă automat la crearea unui teren propice pentru construirea democraţiei, ceea ce au putut constata cu amărăciune europenii. Pe data de 15 septembrie 2011, doi lideri europeni, preşedintele francez Nicolas Sarkozy şi prim-ministrul britanic David Cameron, erau aclamaţi la Tripoli de o mulţime entuziastă. „One, two, three, viva Sarkozy!”, strigau mii de oameni… Ironia soartei, în prezent fostul preşedinte Nicolas Sarkozy este împotmolit într-un proces complicat, fiind acuzat că ar fi primit 50 de milioane de euro de la Gaddafi pentru campania sa electorală din 2007…

Primăvara arabă a reuşit iniţial în Yemen, unde mobilizarea populară, în februarie 2012, l-a obligat pe Ali Abdallah Saleh, înşurubat la putere de 33 de ani, să lase locul altora. În prezent, însă, ţara este confruntată cu un război civil izbucnit în 2014, iar ONU a lansat un semnal de alarmă în legătură cu spectrul une grave crize umanitare şi al foametei.

Numeroase alte primăveri mai figurează în panoplia metaforică legată de acest cuvînt. În Algeria, în urmă cu 40 de ani, s-a produs o primăvară berberă, o mişcare destinată să ducă la recunoaşterea identităţii berbere şi a limbii berbere. Primăvara algeriană este sintagma desemnînd manifestaţiile gigantice în urma cărora, la începutul anului 2019, preşedintele Abdelaziz Bouteflika a fost împins spre „ieşire” după douăzeci de ani de exercitare a puterii.

Multe primăveri politice s-au transformat foarte repede în „ierni” grele şi interminabile sau în „veri” sufocante şi incendiare. Cuvîntul, însă, cu elanul său metaforic, nu a dispărut din mintea oamenilor, nu a fost eradicat din limbajul universal al speranţei, ceea ce reprezintă în sine o speranţă.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Motanul-vedetă de pe Muntele Ceahlău. Portocală cutreieră cabanele la 2.000 metri altitudine. „E mai tare decât caprele negre“ FOTO
Portocală, un motan botezat de turiști cu acest nume după culoarea blănii, pare că-i la el acasă pe Muntele Ceahlău, fiind întâlnit prin preajma cabanelor.
image
Pacostea care a terorizat Parisul și New York-ul „se mută” la București. „A fost un chin până au scăpat de ele”
Piața imobiliară dă semne de declin în București și în marile orașe ale țării. Pe lângă prețurile imense și problemele cauzate de lipsa finanțării bancare, cei care vor să-și cumpere un apartament riscă să se confrunte și cu o nouă problemă, greu de imaginat până de curând
image
Hagi „fierbe“: Ianis, amenințat cu excluderea de la Euro 2024! Declarațiile care nasc o situație explozivă
Selecționerul Edward Iordănescu e „mut“ după calificarea la Campionatul European. În schimb, tatăl său tocmai l-a băgat într-o situație delicată, nominalizând jucătorii care n-ar merita să fie la turneul final, date fiind situațiile lor actuale la echipele de club.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.