O ţară şi aşa şi aşa

Cum toată lumea s-a luat cu comentariile asupra candidaturii lui Varujan Vosganian şi înlocuirea ulterioară cu Leonard Orban, a trecut neobservată lansarea documentului intitulat: "A doua modernizare a României - Strategia liberală post-aderare a României la Uniunea Europeană". O strategie a PNL despre cum va fi România în UE. Aşa cum a fost pregătită, lansarea trebuia să fie un eveniment important de imagine pentru partid. Trebuia ca după ce fusese acceptat de Barroso, Vosganian să descalece la Bucureşti şi să prezinte cîtorva zeci de analişti şi ziarişti modul cum vede PNL viitoarea Românie. Şi asta alături de şase miniştri, de şeful Guvernului şi de toată garnitura de conducere liberală. Bun prilej ca partidul să iasă din rîndul formaţiunilor prinse în politica mic bucureşteană: cu un comisar şi o strategie joci pe scena mare. Nu a fost să fie. Comisarul nu mai era comisar şi se justifica pe holuri, miniştrii erau cam plouaţi, liderii de opinie nu prea au apărut şi cei care au apărut au fost destul de duri cu strategia coordonată de Varujan Vosganian. Şi pe bună dreptate. "A doua modernizare..." cuprinde două părţi. Prima este un fel de raport de bine asupra guvernării la aproape doi ani, împănat cu noi iniţiative şi idei venite pe parcurs, ce par a constitui viitorul program de guvernare. Nu vreau să insist aici asupra bilanţului, deşi merită observat că se insistă foarte mult pe creşterea semnificativă a cheltuielilor publice în diverse sectoare. Acest guvern a avut mai mulţi bani decît se aştepta toată lumea. Ar fi două perspective de analiză. Perspectiva liberală dură: un guvern care are mai mulţi bani, nu ar trebui să caute noi modalităţi de a-i cheltui, ci să găsească noi modalităţi de a reduce taxele. De pildă, o reducere şi mai rapidă decît cea programată a contribuţiilor sociale. Perspectiva realist-cuminte: cheltuielile publice din România (infrastructură, pensii, şomaj, sănătate) erau oricum la un nivel atît de scăzut încît orice guvern, indiferent de culoarea sa politică, le-ar fi crescut dacă s-ar fi văzut cu mai mulţi bani la buget. Dar măcar un guvern liberal ar fi putut avea un plan pentru viitor: dacă ne aşteptăm ca şi la anul să avem mai mulţi bani, măcar să avem un plan pentru atunci, nu să spunem "bogdaproste" şi să imaginăm noi programe prin care să-i cheltuim. În fine, cea mai aşteptată şi, într-un fel, interesantă parte a documentului este capitolul "Definirea strategică a rolului şi poziţiei României în cadrul Uniunii Europene". Care sînt rolul şi poziţia României în UE, în viziunea PNL? Nu ştiu. Credeţi-mă pe cuvînt, am citit, dar tot nu ştiu. Cum spunea Rodica Culcer la lansare, ca ziarist nu poţi scoate o ştire de acolo. Motivul e simplu: România în viziunea PNL nu e în nici un fel, e şi aşa, şi aşa, e şi cu unii, şi cu alţii, e şi pentru una, şi pentru alta. Să fim prieteni cu toată lumea, să nu spunem nimic clar, să ne strecurăm, şi dacă, Doamne fereşte! sîntem întrebaţi ce credem, să zicem: "Îhî!". Cam aşa reies rolul şi poziţia României în Uniune din acest document. Tocmai după ce, în Finlanda, UE şi Rusia nu s-au înţeles cu privire la politicile energetice, PNL vrea "dezvoltarea unei relaţii pragmatice, bazată pe interese comune şi guvernată de spiritul raporturilor existente între Bruxelles şi Moscova". Partidul care a anunţat peste noapte că se retrage din Irak, zice despre relaţia cu SUA: "singura cale acceptabilă pentru România va fi aceea de a consolida parteneriatul transatlantic în toate componentele lui şi de a menţine/aprofunda instituţiile şi mecanismele transatlantice". Adică cum? Ca să parafrazez un citat din ultima Dilematecă, poziţia României în acest document este clară şi originală. Doar că acolo unde este originală, nu este clară, şi acolo unde este clară, nu este originală. De pildă, România trebuie să facă din UE un actor la Marea Neagră, aici strategia e clară, dar nu aduce nimic nou. Ba chiar, alde Ludovic Orban ar trebui să-şi dea conducerea afară din PNL pentru că arată idei băsesciene. În ce priveşte Republica Moldova, documentul este călduţ: apropierea instituţională şi economică de UE. Limbaj dimplomatic gol de conţinut. Vrea România să aducă Republica Moldova în UE? Bun, nu anul viitor, nici în 2008, nu cu Voronin la Chişinău, dar pe termen mediu şi lung va avea România acest obiectiv? Toate extinderile UE, inclusiv cea care include România, au fost mai întîi idei susţinute de un grup de ţări, aşa lucrează Uniunea Europeană şi România trebuie să ştie clar ce vrea dacă e să reuşească ceva. Alt exemplu. Politicile agricole consumă 40% din bugetul UE şi agricultura este un domeniu important pentru România. Tot politicile agricole reprezintă şi cel mai fierbinte cartof aruncat de colo-colo în discuţiile privind reformarea Uniunii. Care este poziţia României, ce va propune o ţară cu potenţial şi populaţie agricolă importante? "Avînd în vedere tendinţa de liberalizare a comerţului cu produse agricole, dar şi ponderea mare a agriculturii în PIB-ul României, ţara noastră va avea nevoie să îşi fundamenteze punctul de vedere viitor." Deci strategia despre rolul României în UE ne anunţă că în ce priveşte politicile agricole, România va trebui să aibă un punct de vedere. Ceea ce, pînă la urmă, e corect. De fapt, vorbim despre o strategie despre cum să avem o strategie.