O scurtă plimbare pe faleză

Publicat în Dilema Veche nr. 902 din 22 – 28 iulie 2021
Despre destin, tras la sorți, „orbie” și unde le poți găsi jpeg

Aparent este vacanță, fapt pentru care mă gîndeam să abordez un subiect mai lejer, așa, estival. În vacanță și mai cu seamă pe litoral, oamenii abordează ținute mai lejere, căldura și lipsa unor rigori sociale și profesionale permițîndu-le să scoată la iveală o garderobă păstrată special pentru aceste zile ale anului, pentru concedii și vacanțe. Începînd de la tricouri și bermude, șlapi, converși poate, sandale și pantaloni scurți, de in sau de doc, mă rog, după stil și poate chiar după educație: nu e totuna să ieși nici pe faleză în maieu și bermude, respectiv șlapi sau într-un tricou polo, pantaloni scurți de in și sandale de piele, de exemplu.

Dar, de fapt, nu e chiar vacanță, sau nu pentru toată lumea și nici măcar pentru toți profesorii, deși mitul vacanțelor de trei luni încă bîntuie mentalul colectiv. Exact în această perioadă se desfășoară două concursuri importante și destul de dificile, mai întîi examenul de definitivare în învățămînt, apoi examenul de titularizare, mai bine zis pentru obținerea unui post, căci în ciuda denumirii sale, puțini sînt cei care ajung să se și titularizeze, în absența posturilor vacante pentru perioade nedeterminate, cei mai mulți valorificînd notele de la acest examen pentru a obține un post pe un an. E mult stres, au mult de învățat acești colegi ai noștri și unii dintre ei ajung să dea acest concurs an de an sau la cîțiva ani distanță, dacă prind continuitate pe post. Am chiar un amic aflat în prag de pensie, om cu două doctorate, care este nevoit să dea în acest an concurs din nou, pentru că este suplinitor și postul pe care s-a aflat în ultimii ani nu mai are viabilitate pentru încă un an, deci nu poate să îl păstreze prin continuitate, deoarece – și aici ating în treacăt un aspect sensibil –, așadar deoarece este postul directoarei liceului, iar concursul pentru directori, anunțat pentru octombrie, generează o astfel de complicație, profesorii suplinitori nemaiputînd primi continuitate pe posturile directorilor, cîtă vreme aceștia nu mai primesc delegare pe funcție începînd cu 1 septembrie pentru un an școlar.

Revenind însă, spuneam că este perioada acestor examene, în care sînt angrenați foarte mulți profesori. Ca să dau un exemplu, la nivelul județului Cluj, la examenul pentru definitivare din această sesiune s-au înscris 479 de candidați. Examenul în sine presupune o logistică foarte complexă și se întinde pe o perioadă de cîteva săptămîni: de la proba de examen pînă la evaluare, apoi contestațiile și apoi rezultatele finale, cu multe comisii implicate și o mulțime de alți profesori care sînt mobilizați pentru a asigura buna desfășurare a tuturor etapelor, de la cei din comisii pînă la profesorii asistenți (supraveghetori) și apoi la cei care evaluează lucrările. Practic, toată istoria, dacă mă refer și la examenul de titularizare, se finalizează după 1 august, deci nici poveste cu lunile acelea multe de concediu, dar nici acesta nu este subiectul principal pe care vreau să îl ating.

M-a durut întotdeauna și mă doare stigmatul pe care opinia publică, cu concursul mass-media, îl aruncă asupra categoriei profesionale pe care o reprezint. Și am scris în repetate rînduri în apărarea acestei categorii, pe care o considerăm cu toții, chiar și cei ce o stigmatizează, o resursă decisivă națională, pentru păstrarea ființei naționale, pentru evoluție, pentru bunăstare economică și spirituală.

Trebuie să spun însă, atunci cînd observ că există și puncte slabe, că adesea noi înșine reușim să ne creăm o imagine dezavantajoasă. Și în spiritul acesta estival al finalului de lună iulie, am să mă refer la cîteva situații punctuale pe care le-am observat zilele acestea, izolate, de altfel, implicat fiind în organizarea examenelor mai sus amintite.

Mereu am crezut despre mine că am o structură mai nonconformistă, puțin rebelă, dar totuși sînt conștient de nevoia respectării unor principii deontologice, a unor principii etice, de asemenea, care să se așeze cumva firesc în conduita unui profesor.

Am rămas uimit și neplăcut surprins în momentul în care am observat printre colegii noștri, profesori asistenți, veniți la examen pentru a-și supraveghea colegii în timpul probei, cînd am observat, așadar, unii pregătiți parcă să meargă la plajă. Este adevărat, era o zi caniculară, dar nu pot să nu mă întreb cum se poate să-ți respecți atît de puțin colegii care au de susținut un examen, pe care urmează să-i supraveghezi patru ore, încît să apari în fața lor în bermude sau chiar și în pantaloni scurți? Printre candidați, mulți îmbrăcați în pantaloni de stofă, cu pantofi și cămașă, în fața unei comisii în care ne aflam, de asemenea, profesori cu experiență totuși, noi înșine îmbrăcați decent, pe măsura momentului pe care îl gestionam, cel puțin cu blugi și tricouri polo, unii dintre noi chiar cu pantaloni de stofă și cămăși. Tu să te prezinți în bermude, cu un tricou atîrnînd și cu o bască pe cap, mi se pare de un grotesc inacceptabil etic.

Apoi, să vezi cîte un profesor asistent care se răstește la candidații din sala în care supraveghează, tratîndu-i ca pe niște copii sau posibili infractori, cu o acreală sau o superioritate greu de justificat, uitînd că și tu ai fost cîndva în aceeași situație, că ai avut emoții în banca aia așteptînd subiectele, că ai fost stresat și tu și că acum doar timpul te-a adus în altă poziție, pe care nu ești capabil să o onorezi. Sau să tratezi totul cu dispreț, cu o indiferență soră cu iresponsabilitatea, nefiind atent la ce ai de făcut în calitatea aceasta de profesor asistent, să vii să predai lucrările și toată logistica avută în responsabilitate în devălmășie.

E vară, sezon estival, vorbim despre mare, soare, costume de baie și șlapi. Dar n-ar trebui, totuși, să amestecăm lucrurile. Și mă gîndesc că, poate, și între cursurile acelea de pregătire psihopedagogică pe care le parcurg profesorii în timpul studiilor universitare ar merita să fie măcar un seminar de deontologie profesională, în care să fie învățați, dacă nu știu, chiar și cum e decent să se îmbrace atunci cînd se află, ca să folosesc un clișeu, în exercițiul funcțiunii profesionale, cum să nu confunde faleza cu sala de clasă și cu școala.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.