O săptămînă mai proastă pentru presă
Piesa Alinei Mungiu-Pippidi este un truc de marketing de Crăciun, poeziile îndrăzneţe jignesc Europa, iar maneliştii nu au dreptul la imn. Apropo, unguroaica aia a fost violată sau nu? Poporul are dreptul să ştie. Din ce se spune la televiziune ar rezulta că Evangheliştii e un pretext pentru ca nişte tipi să facă sex pe scenă. Nu am văzut dramatizarea de la Iaşi, dar am citit piesa. Nici pe departe pornografică, îndrăzneaţă, dar nu blasfemiatoare - mă despart aici de Teodor Baconsky (v. p. 18) - o creaţie cultă care ridică probleme teologice. Isus al Alinei Mungiu este un personaj care vrea să schimbe lumea prin ideile sale, dar cum nu produce minuni pe bandă, e pe cale să-şi rateze scopul. Pînă cînd intervine Pavel. Mai degrabă fanatic decît credincios, el crede că lumea nu se poate schimba prin idei, ci prin sabie şi minuni, fie aceste minuni şi inventate. De unde succesul creştinismului? Iubirea sau pîinea şi peştele? S-ar fi zis că, după ce Dostoievski L-a dus pe Isus la Sevilla, unde Marele Inchizitor I-a spus că Biserica şi lumea nu mai au nevoie de El, lumea s-au obişnuit cu acest gen de interogaţie a ideilor mari, fie ele şi cele din cărţile sfinte. (Venind vorba de umanitatea divinităţii şi banalitatea acestui exerciţiu critic, îmi vine acum în minte simpatica melodie lui Joan Osborne - "One of us" - ajunsă prin topuri la MTV: "Dacă Dumnezeu ar fi unul dintre noi / Doar un oarecare dintre noi / Doar un străin din autobuz / Încercînd să ajungă acasă".) Piesa Sister Mary Ignatius Explains It All For You a lui Christopher Durang este un atac la adresa Bisericii Catolice şi a educaţiei religioase. Satira de acolo face din Evangheliştii o lucrare cuminte. A fost premiată şi jucată ani la rînd în multe teatre din SUA, în ciuda protestelor permanente ale Bisericii. Evangheliştii a fost premiată de UNITER în 1992, dar niciodată jucată în România. Pînă cînd regizorul francez, o fire mai excentrică, s-a făcut că nu înţelege cum stau lucrurile pe aici. Parte din actorii iniţiali s-au retras, aşa că se joacă cu studenţi. Bisericile protestează energic, dar nu asta e de mirare. Cam acesta este job description-ul Bisericii. Problema apare cînd ziariştii linşează mediatic un act artistic, cuprinşi brusc de o sfială altfel ciudată la oameni care prezintă toată ziua crime şi sex la ştiri. Cel mai ridicol a fost primarul Iaşului, care a spus despre regizorul-director: "Ateneul este în România, şi nu în Franţa. Nu trebuie să ajungem la lupte de stradă ca în Franţa". Ce poţi să-i spui unui asemenea primar? Eu zic să nu mai intrăm în UE că şi Franţa e acolo şi uite că au lupte de stradă. Regia locală de transport a rămas fără curent electric din cauza datoriilor. Dar asta nu e problema primarului, el apără puritatea spirituală a Iaşiului. Reacţiile pripite la Evangheliştii nu sînt ceva singular. Atmosfera publică a tranziţiei se găseşte de multe ori suspendată între Tanacu şi "Cîntarea României". De pildă, Vasile Puşcaş, fost negociator cu UE, persoană apreciată de toate taberele politice. Cum are mai mult timp liber acum, deputatul Puşcaş s-a luat la trîntă cu literatura. Nicoleta Esinencu, o poetă din Republica Moldova, apărea în prezentarea României la Bienala de la Veneţia cu poezia "Fuck you, Eu.ro.pa!". Un strigăt de frustrare dinspre acea parte a Europei uitată de Bruxelles. Domnul Puşcaş arătă că a înţeles acquis-ul şi directivele, dar că a ratat tocmai spiritul european, aşa că a făcut o interpelare parlamentară pe subiect: "Rugăm să ni se prezinte cine a patronat nu doar instituţional, ci nominal, asemenea manifestări, pentru a putea şti cui să cerem să prezinte scuze poporului român pentru modul în care România s-a prezentat în faţa Europei". Guvernul a replicat, corect, că răspunderea revine curatorului, că prezenţa României cuprinde şi multe alte puncte de vedere şi că a fost apreciată de vizitatori. Apoi adaugă, greşit, că a stat de vorbă cu ministrul Culturii "cu privire la participarea României la diversele manifestări culturale". Acest "stat de vorbă" lasă să se vadă oficiali timoraţi exportînd în viitor doar folcloriste galeşe să reprezinte România în faţa Europei. Adio curatori cu personalitate, Europa şi euro-observatorul Puşcaş nu vă vor. Faptul că am insistat pe calităţile artistice şi intelectuale ale Evangheliştilor a fost doar reacţia unui cititor plăcut surprins şi revoltat de prezentările din presă. De fapt, calitatea artistică este un argument de mică importanţă în discuţie. E trist că o bună parte din intelectualitate şi-a găsit un scop temporar în viaţă cerînd CNA să sancţioneze Pro TV pentru imnul cîntat în variantă manelistă. Libertate de expresie să fie, dar nu şi pentru manelişti. Brusc, oameni la care nu te aştepţi cer amenzi şi Cod Penal pentru nerespectarea imnului, care ar trebui cîntat doar în poziţie de drepţi. Ziariştii atît de grijulii şi cu sentimentul naţional, şi cu sentimentul religios al naţiei, s-au sinchisit mai puţin de sentimentele (pur şi simplu) lui Eszter Marko, scriind că a fost violată, ba chiar ridicînd chestiunea că de ce există semne de întrebare şi de ce nu ne spune poliţia precis, doar este dreptul nostru naţional să ştim. Antena 1 a făcut mare caz că a prins un urmărit general şi l-a prezentat ca mare act jurnalistic. Cînd un alt urmărit va agresa un jurnalist pentru că ştie el bine că ăştia vin cu poliţia după ei, sper ca Antena 1 să facă şi atunci mare caz. Nu ştiu de ce, o fi fost ceva în aer, dar presa din România a avut o săptămînă tare proastă.
