O probă de maturitate
Învăţarăm la şcoală că poporul român se trage din dacii care erau cei mai buni şi drepţi dintre traci. Că, la noi, ospitalitatea şi omenia sînt reguli de aur. Că pîinea şi sarea se află întotdeauna la îndemînă pentru a cinsti drumeţul, oaspetele, nevoiaşul în trecere. Ba, acum vreo săptămînă, pe aeroport la Otopeni, mai şi văzui o familie îmbrăcată în ii (era să zic tradiţionale, dar aveau aspect urban, decoraţiuni minimaliste) care aştepta pe cineva. Aveau aşezate pe un ştergar: un pahar cu apă, unul cu palincă, o pîine, ceva sare şi… Constituţia României. Habar n-am pe cine aşteptau, dar scena m-a amuzat.
Deloc amuzat urmăresc traseul refugiaţilor arabi care se înşiră de-a lungul Europei, căutînd să scape de război, de mizerie, de sărăcie. I-am văzut în Beirut, acum un an, cerşind pe străzi, încercînd să cîştige de o pîine. Îi văd la televizor acum, cu miile, traversînd Grecia, Macedonia, Serbia, oprindu-se în Budapesta în gară. Am fost atent la reacţiile şi comentariile alor noştri. La B1, un analist invitat des (scuze, nu îi ştiu numele) perora cum că refugiaţii ăştia sînt făcuţi de ei, de occidentali, cu războaiele lor ipocrite şi că acum ar vrea să ni-i vîre nouă în ţărişoară. „Ei i-au făcut, să se spele pe cap cu ei. La noi nu au ce căuta. Aduc terorism, sărăcie, ba chiar şi boli contagioase!“ – cam ăsta era mesajul. L-am ascultat două zile la rînd. Moderatoarea îi zîmbea angelic şi pas să îl contrazică. Mie, personal, îmi păreau enormităţi lesne de demontat. O zi mai tîrziu, Traian Băsescu şi Václav Klaus, doi foşti preşedinţi ai unor state membre UE, au exprimat puncte de vedere cvasi-identice. Vestul a făcut haos în Orient, ei să se descurce cu victimele colaterale. Premierul Ponta a contrazis punctul ăsta de vedere, asigurînd că România va fi un bun stat european şi va primi cotele stabilite la Bruxelles. Nu sînt de acord cu nici unul.
Aş vrea să văd că ţara mea va găzdui refugiaţi musulmani, din trei motive. În primul rînd, pentru că sînt creştin ortodox şi pe mine m-au învăţat la biserică să îl ajut pe cel nevoiaş. În al doilea rînd, pentru că sînt din Europa de Est şi ştiu ce a însemnat comunismul, lipsa libertăţii şi fuga spre Vest. Tot ca est-european, ştiu că Vestul a împărţit cu noi propria prosperitate. Dovadă sînt cele cîteva milioane de români cu locuri de muncă în Italia sau Spania. Am putea, moralmente vorbind, să uităm discursul cu „ei sînt de vină, că au bombardat Libia“.
Nu în ultimul rînd, pentru că îmi doresc ca statul român să dovedească maturitate. Să arate că poate să organizeze tabere de refugiaţi şi, ulterior, asistenţă coerentă (socială, educaţională şi sanitară) pentru cîteva mii de oameni la nevoie. Admit. Rezerva exprimată de Leonard Orban, fost comisar european şi consilier prezidenţial, a fost singura pe care o împărtăşesc întrucîtva. Primirea de refugiaţi nu înseamnă doar casă şi masă, ci presupune efort instituţional intens, într-o ţară fără multă experienţă într-o atare problemă. Consilii locale care ar trebui să angajeze personal suplimentar, locuri în şcoli pentru copii, cursuri de limba română, căutarea unor posibilităţi de angajare, politici speciale de integrare şi reaşezare. De acord, va fi un efort. Cred că merită încercat. Cred că va fi o probă de maturitate a statului român. Un soi de bacalaureat pentru admiterea cu adevărat în clubul ţărilor bogate şi creştine. Al celor care ajută pe cei mai puţin norocoşi. Ne-am obişnuit să ne vedem drept coada cozilor şi săracii săracilor, pe cît sîntem de deprinşi cu legenda ospitalităţii altruiste nelimitate, de rit daco-tracic. Este cazul să trecem mai departe. Să ne asumăm poziţia de ţară capabilă să mai şi dea, nu numai să ceară. Da, nu va fi uşor. Dar merită să încercăm, fără a uita eşecurile Franţei, Germaniei sau Angliei, în materie de integrare a emigranţilor arabi, în ultimele decenii. Zic că am avea şanse.
Pe scurt, îmi doresc ca ţara mea să primească musulmani pentru că sînt creştin ortodox, est-european şi român. Sînt european, carevasăzică, prin toate cele trei calităţi înşirate. European din UE, evident.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.
