O pagină de jurnal

Publicat în Dilema Veche nr. 853 din 13 - 19 august 2020
Iconofobie jpeg

O pagină din jurnalul propriu, al anului de graţie 1994, îmi atrage atenția tot mai des, în ultima vreme, punîndu-mă pe gînduri. Acolo este descris momentul despărţirii mele de America, la sfîrşitul stagiului doctoral (probabil experienţa existenţială şi profesională cea mai semnificativă pe care am avut-o în aceşti treizeci de ani ce ne separă de comunism). Momentul este unul controversat în viaţa mea. Mă întorceam în ţară cumva „contra valului”. Aveam douăzeci şi şase de ani, mă consideram o forţă a naturii (puteam, la rigoare, să lucrez şi douăzeci de ore pe zi fără oprire), mă aflasem împreună cu soţia pe tot parcursul stagiului şi amîndoi ne integraserăm perfect în lumea americană. Ne făcuserăm prieteni care, pur şi simplu, ne-au implorat să rămînem, îmi construisem legături academice esenţiale în Departamentul de Engleză arizonian şi iubeam Statele Unite prin toate fibrele fiinţei mele. Paradoxal însă, am decis să mă întorc. Din convingerea ciudată că fluxul istoriei nu poate fi oprit şi că, foarte curînd, România va trebui să intre în lumea civilizată, iar eu, ca român, nu aveam dreptul să ratez evenimentul. Astăzi, acele „certitudini” de intelectual tînăr şi naiv îmi dau, desigur, o anume stare de ilaritate. Pe de altă parte, privesc în jurul meu efortul onest al oamenilor de bună-credință de a trăi demn în universul „băieţilor deştepţi”, de a construi, folosindu-și inteligenţa şi talentul, şi mă gîndesc că, poate, într-o zi, vor fi şi ei / vom fi şi noi, finalmente, răsplătiți. Dacă am greşit sau nu atunci rămîne de aceea, în continuare, pentru mine, o întrebare fără răspuns.

24-25 iunie 1994. Boeing-ul tremură din toate încheieturile, scoţînd nişte icnete sinistre. Întunericul de afară este străbătut periodic de fulgere verzi sau mov care se declanşează fie deasupra, părînd să lovească aripa avionului, fie dedesubt, unind cerul cu pămîntul doar virtual, întrucît ultimul, la zece mii de metri distanţă, există numai ca noţiune vagă. Fenomenul nu-mi este necunoscut însă şi, de aceea, cu nasul lipit de hublou şi ochii pierduţi în bezna impenetrabilă, îl bănuiesc real. Aceasta rămîne caracteristica absolută a furtunilor deşertice, anul trecut, în iulie, în Tucson, descărcările de electricitate ce colorau feeric întregul orizont nocturn al preeriei şi făceau o joncţiune ireală între materialitatea terestră şi imaterialitatea văzduhului dîndu-mi fiori de gheaţă. Sîntem deasupra deşertului Nevada, învecinat cu cel arizonian, şi ne aflăm la începutul aventurii lungului drum spre casă. Îmi amintesc că, la sosirea în SUA, cînd planam deasupra peninsulei Long Island, în aşteptarea aterizării pentru prima oară pe pămînt american, surescitarea crescuse enorm, întunecînd orice urmă de raţionalitate. Pilotul experimentat sugera, prin mişcări de înclinaţie şi rotaţii obsesive, o „Odă a bucuriei” în gamă aviatică, aproape „muşcînd”, succesiv, cu cîte o aripă, din valurile liniştite ale Atlanticului. Mi-am repetat atunci, pînă la anxietate, cît de absurd ar fi să dispar înainte de a păşi efectiv pe teritoriul Lumii Noi.

Într-o formulă psihologică diferită, situaţia de acum ar putea fi cu adevărat disperată. Furtuna scutură puternicul avion al companiei Delta fără oprire, majoritatea figurilor pasagerilor care nu dorm (ca Laura, spre exemplu) trădînd o îngrijorare reprimată. Excepţie face un individ distins, cu aer de business man, care lucrează netulburat la laptop-ul personal. Lumina fluorescentă de pe micul monitor, împreună cu beep-ul discret, auzit în răstimpuri ca semn de revoltă a bizarei inteligenţe artificiale împotriva umanoidului neatent, determină o oarecare relaxare în clarobscurul tensionat, din care au dispărut pînă şi siluetele stewardeselor grijulii, legate, probabil, în centuri de siguranţă, pe undeva, pe fotoliile de serviciu. […] Trăiesc, la JFK (unde descindem obosiţi, după „zguduielile” de deasupra Nevadei), sentimente bizare şi neaşteptate. Tristeţea plecării (poate pentru totdeauna) din America se loveşte de neprecizata, subconştienta bucurie a regăsirii identităţii (mioritice?), rezultatul fiind o curioasă neutralitate emoţională ce nu e, totuşi, indiferenţă. Gesturile mecanice, profesionale, cu care şefa echipajului de flight attendants îmi smulge din paşaport un seal al Guvernului american (alături de viza J-1, a fost, pe tot parcursul aventurii americane, o certificare a calităţii mele oficial-academice în SUA), transformîndu-mă, în numai o secundă, într-o entitate nulă aici, din punct de vedere social, accentuează starea de ritual automat, lipsit de afectivitate. Prin hubloul avionului văd stropii mari de ploaie de iunie lovind pista continuu şi aş vrea, pentru o clipă, să trăiesc conflictul insurmontabil al supravieţuirii labişiene – „Mănînc şi plîng. Mănînc!” –, dar nu pot. În urechi îmi răsună, depersonalizat, doar cuvintele unei melodii obsedante, auzită cîndva, în Tucson, într-un show de funniest home videos: „America, America! This is you!”.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.