O ordine de zi pentru negocierile SUA – Iran

Publicat în Dilema Veche nr. 718 din 23-29 noiembrie 2017
O ordine de zi pentru negocierile SUA – Iran jpeg

Donald Trump, președintele SUA, a decis să nu recunoască respectarea de către Iran a termenilor Planului comun de acțiune globală (JCPOA), acordul care limitează programul de înarmare nucleară al Iranului. Prin urmare, Trump a solicitat Congresului SUA să facă ceea ce în mod normal e responsabilitatea puterii executive: să elaboreze politici externe.

Chiar dacă Congresul pregătește deja sancțiuni, acestea nu vor constitui, prin ele însele, o strategie globală față de Iran. E indispensabil ca SUA și Iranul să negocieze direct o serie de probleme non-nucleare.

În momentul de față, puțini sînt cei care afirmă că Iranul încalcă obligațiile pe care le presupune acordul JCPOA. Chiar și secretarul de stat Rex Tillerson, care nu și ascunde disprețul față de Iran, nu le reproșează liderilor iranieni decît că ar încălca „spiritul“ acordului. JPCOA însă urmărește în mod clar – și cu bună știință – să îngrădească producția de arme nucleare a Iranului, și nu programul său balistic, ambițiile regionale sau animozitățile sale față de Israel.

Administrația Trump e de asemenea nemulțumită de termenele JPCOA, cu anumite dispoziții – precum limitarea strictă a cercetării și a producerii de centrifuge de îmbogățire – valabile numai timp de zece ani. Denunțarea de către Trump a acordului a alimentat dezbateri despre pertinența acestor termene, chiar dacă astfel de discuții tind să ignore faptul că Iranul a acceptat să adere la standardele Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, ceea ce include și protocoalele ei de inspecție avansată.

În orice caz, soluția pentru prevenirea unei recidive – după scadența clauzelor de caducitate ale JPCOA – ar fi mutarea Iranului în zona politicilor de bună vecinătate și menținerea unui context în care interesele sale economice să fie mai presus de ambițiile sale de a deveni o hegemonie regională. Aici intră în joc negocierile bilaterale. Unul dintre motivele pentru care JPCOA nu reglementează chestiuni non-nucleare este că mai mulți parteneri și aliați – cum ar fi China, Franța, Germania, Rusia, Anglia și Uniunea Europeană – sînt la rîndul lor implicați, și au propriile obiective și puncte de vedere.

Iar să reconciliezi așteptările și interesele contradictorii ale acestor actori cu privire la o întreagă paletă de probleme esențiale ar fi fost aproape imposibil. Cu toate acestea, negocierile bilaterale dintre America și Iran le-ar putea permite Statelor Unite să facă progrese în privința unor probleme vitale din punctul lor de vedere – și, nu mai puțin important, să înțeleagă mai bine Iranul modern.

Astfel de negocieri ar putea începe cu o lungă discuție despre interpretările contradictorii ale istoriei relației dintre cele două țări – altfel spus, despre nemulțumirile fiecăreia dintre țări față de cealaltă. Pentru Iran, un motiv de nemulțumire ar fi susținerea de către SUA a loviturii de stat din 1953 și, apoi, legăturile Americii cu șahul și cu Savak – brutala sa poliție secretă. SUA ar evoca probabil, la rîndul lor, răpirea, în 1979, a personalului ambasadei SUA de către regimul revoluționar islamic, care prindea contur în Iran și, mai recent, atacarea trupelor americane prin intermediul milițiilor șiite, în sudul Irakului.

Negocierile ar trebui de asemenea să acopere probleme de actualitate, incluzînd un tour d’horizon al zonelor fierbinți. Ce face Iranul în Yemen, Liban, Irak și, mai ales, în Siria? Cum își definește intențiile în aceste zone? Se consideră oare Iranul, după cum pretind mulți dintre arabii sunniți, un protector al arabilor șiiți? În Irak, SUA au investit masiv în înlăturarea regimului lui Saddam Hussein și în sprijinirea, apoi, a unui proces politic care a dus la formarea unui guvern condus de șiiți – un rezultat benefic, din punct de vedere iranian. Întrebarea centrală este, atunci, de ce continuă Iranul să susțină niște miliții care au subminat adeseori guvernul irakian?

Cît despre Siria, Iranul a trecut rapid de partea președintelui Bashar al-Assad. Iar susținerea de către Iran a unei administrații dominate de minoritatea alawită (sectă șiită) a slăbit în mod evident statele arabe sunnite, mai ales Arabia Saudită, care urmărește cu îngrijorare „ascensiunea șiită“, la doi pași de frontiera sa nordică. Iranul e nerealist dacă se așteaptă ca saudiții să rămînă indiferenți față de o astfel de schimbare a poziției lor geostrategice. Dar Iranul nu este singurul actor care trebuie să-și explice strategia față de Siria. SUA a aplicat la rîndul ei politici care, ca să ne exprimăm elegant, nu au vădit întotdeauna o logică imbatabilă. Este timpul ca SUA să pună cărțile pe masă. Vrea o schimbare de regim sau s-ar mulțumi cu schimbările politice ale oricărui regim pe care sirienii îl vor alege în cele din urmă?

Și cum rămîne cu Israelul? În timpul președinției sale în Iran, din 2005 pînă în 2013, Mahmoud Ahmadinejad a iritat opinia publică globală întrebînd în mod repetat dacă holocaustul a avut cu adevărat loc. Persistă oare acest tip de ignoranță și de dispreț față de poporul evreu și în rîndurile liderilor actuali ai Iranului, continuînd să influențeze abordarea lor față de statul Israel? O ultimă problemă vitală care trebuie vizată în cadrul oricăror discuții bilaterale dintre SUA și Iran este activitatea militară a acestuia din urmă și, în special, programele sale balistice. SUA nu poate continua să-și fondeze politica față de Iran – o țară imensă, cu o populație de peste 80 de milioane, o economie în creștere și o puternică influență regională – pe sancțiuni și pe vituperări. La rîndul său, Iranul trebuie să renunțe la sloganurile toxice, precum „Moarte Americii“, și să colaboreze cu SUA în vederea promovării propriilor interese și aspirații. 

Christopher R. Hill, fost secretar de stat adjunct pentru Asia de Est, este decan la Korbel School of International Studies. 

© Project Syndicate, 2017
www.project-syndicate.org

traducere din limba engleză de Matei PLEŞU

Foto: Un cleric iranian trece pe l]ngă o pictură murală anti-SUA, adevarul.ro / EPA / Abedin Taherkenareh

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.