O ocazie pentru Uniunea Europeană

Javier SOLANA
Publicat în Dilema Veche nr. 361 din 13 - 19 ianuarie 2011
O ocazie pentru Uniunea Europeană jpeg

În condiţiile unor bugete foarte strînse în Europa actuală, îngrijorările legate de apărare au crescut. Paradoxal însă, paşii întreprinşi în 2010 oferă speranţe pentru viitor. Acordul în domeniul apărării semnat în noiembrie de către Franţa şi Marea Britanie e compus din două tratate care acoperă dezvoltarea comună a forţelor lor armate, în ce priveşte descurajarea nucleară şi îmbunătăţirea echipamentelor şi comunicaţiilor. Iniţiativa are un sprijin politic ferm din partea liderilor celor două ţări şi exprimă o hotărîre clară de unire în faţa ameninţărilor comune. Aplicate corect, aceste tratate pot constitui un precedent încurajator pentru întreaga Uniune Europeană. Prin depăşirea limitelor strict naţionale, ele trasează calea viitoare pentru apărarea europeană şi vor ajuta la stabilirea unui cadru al relaţiilor cu Statele Unite şi NATO.

Pentru a judeca mai bine valoarea tratatelor, trebuie să ne amintim conjunctura în care au fost concepute. În 1998, Declaraţia de la Saint-Malo a preşedintelui Jacques Chirac  şi a premierului Tony Blair indica hotărîrea ambelor ţări de a întări securitatea  şi capacităţile de apărare ale Uniunii Europene. Iniţial reticentă în a accepta o Europă cu o capacitate de apărare autonomă, Marea Britanie a învăţat, de la intervenţia din Kosovo, că UE trebuie să fie în măsură să răspundă rapid şi eficient unor crize.

Declaraţia de la Saint-Malo semnala că marile puteri militare din Uniunea Europeană erau pregătite să-şi dezvolte propria politică de apărare, chiar dacă nu una total autonomă faţă de NATO. Prin acordul Berlin Plus, care facilita folosirea resurselor NATO pentru misiuni întreprinse de European Defense and Security Policy (ESDP), NATO recunoştea maturizarea ESDP din ultima decadă. Într-adevăr, UE a întreprins 24 de misiuni în Europa, Africa şi Asia, diferite ca natură, domeniu de aplicare şi scop, combinînd mijloacele militare şi civile. Astăzi, Uniunii i se cere să conducă misiuni complexe, în circumstanţe ostile. În acest scop, Europa trebuie să se bazeze pe lecţiile succeselor sale din trecut. Noi, europenii, trebuie să răspundem favorabil, repede şi eficient. Misiunile de apărare trebuie să fie mai flexibile, prompte, multinaţionale şi multi-instrumentale. Ele trebuie să se concentreze asupra stabilităţii şi securităţii, indiferent de situaţie şi de natura conflictului. Totuşi, este clar că apărarea europeană se luptă acum din răsputeri cu finanţarea publică. Mai mult decît atît, cele mai recente sondaje Eurobarometru arată că apărarea este ultimul lucru de care europenii sînt îngrijoraţi. Tocmai din această cauză, acordul franco-britanic devine de o importanţă vitală. Tratatele marchează o încercare de a echilibra acţiunile şi ambiţiile, în conjunctura crizei economice, a consolidării fiscale, a unor transformări în apărare, pe scară largă, a creşterii interdependenţelor şi a ameninţărilor globale – de la terorism şi proliferare nucleară pînă la schimbările climatice, deficitul de resurse şi noile epidemii –, care sînt imposibil de abordat unilateral. Acestea stabilesc, de asemenea, şi un precedent pentru Marea Britanie, pregătind calea pentru viitorii premieri care vor înainta în această direcţie.

Întărind capacităţile militare ale ambelor ţări, se întăresc indirect şi cele ale Uniunii Europene. Căutarea de sinergii şi eficienţă care rezultă din acord ar putea deveni o forţă motrice şi pentru Agenţia Europeană de Apărare (EDA).  Marea Britanie poate considera acum EDA o cheltuială în plus, dar, cînd va fi mai bine definită, ea ar putea reprezenta o sursă de economie pentru fiecare ţară europeană.

Mai mult, acordul prevede cooperări în domeniul cyber-securităţii, al contraterorismului, sateliţilor de comunicaţii şi al securităţii maritime, care sînt, de altfel,  şi elemente-cheie ale Tratatului de la Lisabona. Tot aşa, instituirea, în aceste tratate, a unor forţe expediţionare comune ar putea conduce la constituirea unei  structuri mai largi, aşa cum deja se prefigurează prin „cooperarea bilaterală cu NATO, Uniunea Europeană, ONU sau alte operaţiuni“.

Solidaritatea şi acordul asupra obiectivelor politice sînt preocupările cele mai presante ale epocii actuale. Noul pact dintre Franţa şi Marea Britanie poate fi un pas istoric, mai degrabă către raţionalizarea cheltuielilor de apărare, decît spre o demilitarizare a Europei. Totul depinde de calea aleasă. În timp de criză financiară, e puţin probabil ca statele UE să-şi mărească bugetele pentru apărare. Dar dacă Franţa şi Marea Britanie  înţeleg cît de mult e legată protecţia lor de cea europeană, dacă ele cooperează reciproc şi îşi extind această cooperare şi spre alte ţări europene – potrivit formulei prevăzute în pact –, vom putea eventual vedea o Uniune Europeană avînd capacitatea de a-şi asuma rolul de apărare aşteptat de la ea de către întreaga comunitate internaţională. Prin forţarea unei mai mari eficienţe şi colaborări, necazul pricinuit de criză poate aduce chiar beneficii.

Această variantă ar putea conduce şi la diminuarea îngrijorării americane privind cheltuielile de apărare prea scăzute din Europa. Pactul franco-britanic nu schimbă angajamentele faţă de NATO – un element-cheie al intereselor SUA – pentru că orice reducere a numărului de trupe desfăşurate în diverse teatre de operaţiuni ar presupune inevitabil o mai mare povară pe umerii SUA. Acordul franco-britanic implică totuşi un progres către acţiuni militare europene comune, atît în Europa cît şi în alte regiuni ale lumii, ceea ce va fi încurajator şi pentru Statele Unite. Fapt e că iniţiativa vine din partea celor două mari puteri militare ale Europei (care cheltuiesc în total  pentru apărare jumătate din cît cheltuieşte întreg continentul), fiecare avînd şi locuri permanente în Consiliul de Securitate ONU.

Toate acestea evidenţiază o continuă transformare din comunitatea  transatlantică, a unor organizaţii destinate să apere un teritoriu împotriva unui agresor cunoscut, într-unele mai flexibile şi mai dinamice. Stabilirea unei gestiuni comune şi a unei revizuiri a capacităţilor convenţionale de apărare va fi o provocare pe două direcţii funcţionale, datorită schemelor tradiţionale ale organizaţiilor din apărare şi a celor politice, în măsura în care vor necesita cedări de suveranitate din partea statelor naţionale.

O altă provocare la fel de importantă e cooperarea dintre NATO şi Rusia, în condiţiile în care la summitul NATO de la Lisabona din noiembrie s-a căzut de acord asupra unei colaborări legate de scutul antirachetă. Această relaţie trebuie să se bazeze pe cooperare şi beneficii pentru ambele părţi, respectîndu-se anumite principii comune de guvernare şi ne-amestec. Dar coordonarea şi împărţirea capacităţilor îi pot ajuta pe ambii parteneri să facă faţă noilor tipuri de conflicte. Aici UE îşi poate exercita  capacităţile de a conduce pentru că e vorba de un proces aflat abia la început.

Aşa cum spunea premierul David Cameron la încheierea acordului cu Franţa: „Acesta nu e un scop în sine deja atins, ci începutul a ceva nou“ – cuvinte care parafrazează o afirmaţie a lui Jean Monnet la fondarea Uniunii Europene. Acordul franco-britanic din 2010 a fost un semn plin de speranţă pentru 2011 şi pe mai departe: un pas pe drumul anevoios, dar necesar, spre o mai mare securitate a Europei. 

Javier Solana, fost Înalt Reprezentant al UE pentru Politică Externă şi Politici de Securitate şi fost secretar general NATO, e în prezent  preşedinte al Centrului pentru Economie Globală şi Geopolitică. 

Copyright: Project Syndicate, 2010
www.project-syndicate.org
Traducere de Andrei MANOLESCU 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.