O nouă alianţă chino-rusă?

Publicat în Dilema Veche nr. 572 din 29 ianuarie - 4 februarie 2015
O nouă alianţă chino rusă? jpeg

Unii analişti cred că 2014 a deschis o nouă eră geopolitică în stilul Războiului Rece. Invadarea Ucrainei de către preşedintele rus Vladimir Putin şi anexarea Crimeei au fost întîmpinate de sancţiuni economice severe din partea UE şi SUA, care au slăbit legăturile Rusiei cu Occidentul şi au determinat Kremlinul să-şi dorească consolidarea legăturilor cu China. Întrebarea este dacă Rusia va reuşi să clădească o alianţă reală cu Republica Populară. 

La o primă vedere, e un proiect plauzibil. Într-adevăr, teoria tradiţională a balanţei puterii sugerează că primatul SUA, în ceea ce priveşte resursele de putere, ar trebui să fie compensat de parteneriatul chino-rus. 

Poate şi mai convingătoare este existenţa precedentului istoric al unui astfel de parteneriat. În anii ’50, China şi Uniunea Sovietică erau aliate împotriva SUA. După ce Richard Nixon, preşedintele SUA, a reluat, în anul 1972, relaţiile cu China, balanţa s-a schimbat: SUA şi China au cooperat pentru a limita creşterea puterii URSS, în care ambele ţări vedeau un pericol. 

Odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice, care a anulat

alianţa SUA – China, a început o reîncălzire a relaţiei ruso-chineze. În 1992, cele două ţări declarau că urmăresc un „parteneriat constructiv“; în 1996, avansau pe calea unui „parteneriat strategic“, şi, în 2001, au semnat un tratat de „prietenie şi colaborare“. 

În ultimii ani, China şi Rusia au colaborat îndeaproape în cadrul Consiliului de Securitate al ONU şi au avut poziţii similare în privinţa reglementărilor Internetului. Pentru a-şi coordona poziţiile, au folosit structuri-cadru diplomatice – precum grupul BRICS al celor mai mari pieţe în curs de dezvoltare (alături de Brazilia, India şi Africa se Sud) şi Shanghai Cooperation Organization (alături de Kazahstan, Kîrgîzstan, Tadjikistan şi Uzbekistan). Iar Putin a pus bazele unei bune relaţii de lucru cu preşedintele chinez Xi Jinping, clădită pe lipsa de liberalism din ambele ţări şi pe dorinţa lor comună de a se opune ideologiei şi influenţei americane. 

Relaţia economică dintre cele două ţări pare şi ea să progreseze. În luna mai a anului trecut, la scurtă vreme după anexarea Crimeei, Rusia a anunţat un contract de 400 de miliarde de dolari, pentru furnizarea, către China, a 38 de miliarde de metri cubi de gaz anual, vreme de 30 de ani, începînd din 2019. 

Contractul – încheiat între gigantica companie energetică de stat Gazprom şi China National Petroleum Corporation – presupune construcţia unei conducte de gaz cu o lungime de 4000 de kilometri, pînă în provincia chineză Heilongjiang (unde, întîmplător, cu cîteva decenii în urmă, cele două ţări au ajuns pe picior de război). Chiar dacă valoarea exactă a contractului rămîne secretă, se pare că Rusia a oferit concesii majore, după aproape un deceniu de negocieri, pentru a asigura succesul tranzacţiei. 

În plus, Gazprom a anunţat, în noiembrie trecut, un acord cadru pentru livrarea unui supliment de 30 de miliarde de metri cubi de gaz, către provincia chineză Xingjiang, din vestul Siberiei, pe o durată de 30 de ani, printr-o altă nouă conductă de gaz. Dacă ambele conducte, „estică“ şi „vestică“, se vor finaliza conform planului, cei 68 de miliarde de metri cubi livraţi anual către China vor pune în umbră cei 40 de miliarde de metri cubi exportaţi către Germania – cel mai mare client al Rusiei la momentul de faţă. 

Toate acestea par să prevestească o relaţie bilaterală tot mai profundă. Dar există un clenci: tranzacţia de gaze amplifică un semnificativ dezechilibru comercial, în care Rusia furnizează Chinei materii prime şi importă produse manufacturate chinezeşti. Iar tranzacţia de gaze nu compensează pierderea accesului la tehnologia vestică, de care Rusia are nevoie pentru dezvoltarea capacităţii de exploatare a petrolului arctic şi pentru a deveni o superputere energetică, nu doar benzinăria Chinei.

De fapt, problemele unei alianţe chino-ruse sînt mai grave de atît. Prin ponderea economică, militară şi demografică, China îi provoacă Rusiei un disconfort considerabil. Gîndiţi-vă la situaţia demografică din Siberia de Est, unde, de-o parte şi de alta a graniţei, trăiesc şase milioane de ruşi, faţă de 120 de milioane de chinezi. 

Mai mult, puterea economică şi militară a Rusiei este în declin, în vreme ce capacitatea Chinei a crescut vertiginos. Teama faţă de superioritatea armatelor convenţionale chineze a motivat probabil, în parte cel puţin, anunţul făcut de Rusia în 2009, în legătură cu o nouă doctrină militară, prin care îşi rezervă explicit dreptul la întîietate în folosirea armelor nucleare – o atitudine care aminteşte de poziţia de forţă a SUA, în timpul Războiului Rece, menită să contracareze superioritatea forţelor convenţionale sovietice din Europa. Aceste dezechilibre sugerează că Rusia s-ar opune unei alianţe militare strînse cu China, chiar dacă cele două ţări urmăresc o coordonare tactic-diplomatică de interes reciproc.

Disponibilitatea Chinei de a coopera cu Rusia are, la rîndul ei, limite. Strategia de dezvoltare a Chinei depinde, în fond, de integrarea constantă în economia mondială – şi, în mod special, de accesul durabil la pieţele şi la tehnologia americană. Legitimitatea Partidului Comunist Chinez depinde de o creştere economică viguroasă, şi nu va risca această strategie în favoarea unei „alianţe autoritare“ cu Rusia. 

Relaţia dintre Rusia şi China este departe de a fi echilibrată, chiar şi înăuntrul forurilor multilaterale. Dat fiind că economia Chinei este mai mare decît celelalte patru economii BRICS la un loc, este probabil ca iniţiativele grupului – inclusiv noua sa bancă de dezvoltare – să reflecte o influenţă chineză disproporţionată. Şi, chiar dacă Shanghai Cooperation Organization a înlesnit o anumită coordonare diplomatică, China şi Rusia rămîn prinse în lupta pentru influenţă în Asia Centrală.

Alianţa chino-rusă din secolul al XX-lea a fost o consecinţă a slăbiciunii Chinei, în urma celui de-al Doilea Război Mondial, la începutul Războiului Rece – şi, chiar şi atunci, a durat mai puţin de un deceniu. China zilelor noastre este puternică, şi e puţin probabil să se apropie prea mult de o Rusie al cărei declin a fost accelerat de slaba judecată a conducătorului ei. 

Pe scurt, în privinţa unei alianţe chino-ruse potrivnice Occidentului, este puţin probabil ca istoria să se repete. Contrar aşteptărilor lui Putin, 2014 nu va fi amintit ca un an de succes al politicii externe ruseşti. 

Is the American Century Over? 

© Project Syndicate, 2015 - 

traducere de Matei PLEŞU 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

livada de smochini este langa buzau jpg
Un buzoian a pariat pe cultivarea smochinelor si a câștigat. Este favorizat de clima în schimbare
Culturile exotice de smochine încep să se dezvolte în România, pe fondul condițiilor climatice favorabile. Valentin Badea a pus pe picioare în mai puțin de doi ani o livadă de smochini, în Buzău.
parlamentar bosnia jpg
Fost parlamentar bosniac, arestat la Timișoara. Este condamnat în țara lui pentru corupție
Un fost parlamentar bosniac, condamnat în țara sa la trei ani de închisoare pentru corupție, a fost arestat la Timișoara în baza unui mandat european de arestare. Fostul parlamentar a fost introdus în arestul IPJ Timiș.
kalaşnikov cu doyua gloante mitraliera foto shutterstock
Militar de 22 de ani, găsit împușcat în cap la Focșani. Parchetul Militar a demarat o anchetă
Tragedia a avut loc sâmbătă seara, la Unitatea Militară 01472 din Focșani. Până la acest moment, oamenii legii nu au putut să spună dacă este vorba de o sinucidere, accident sau omor, militarul mort fiind din Botoșani.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.