O invitaţie la realism

Circulă prin spaţiul nostru public o idee pe cît de păguboasă, pe atît de departe de realitate: aceea că posturile TV – şi cu precădere Antena 3 – ar fi „responsabile“ pentru scorul uriaş înregistrat de USL la alegerile din 9 decembrie. Şi, pe cale de consecinţă, pentru înfrîngerea catastrofală a alianţei de centru-dreapta.

Adevărat că, înainte de a fi păguboasă şi periculoasă, ideea este pur şi simplu atractivă, fiindcă oferă o explicaţie facilă. Şi este în firea lucrurilor să ne agăţăm de explicaţiile cele mai la îndemînă, fie pînă cînd vom găsi respiro-ul necesar unei analize mai aprofundate, fie pentru totdeauna. În cazul acesta, explicaţia uşoară este cu atît mai atractivă cu cît cifrele par să se suprapună în mod tulburător.

Să privim datele de audienţă ale lunii noiembrie, în mediul urban, după media de audienţă în prime time. Găsiţi cifrele aici: http://www.paginademedia.ro/2012/12/audiente-generalistele-isi-continua-cresterea-in-noiembrie-antena-3-pierde-locul-trei-si-pe-media-pe-zi/. Vom vedea că, în noiembrie, numărul telespectatorilor Antenei 3 (317.000) l-a depăşit de peste trei ori pe cel al telespectatorilor postului B1TV (101.000). La alegerile din 9 decembrie, raportul dintre USL şi PDL a fost de aproximativ 3,6 la Camera Deputaţilor şi 3,75 la Senat. Cifrele, aşadar, par să le dea dreptate adepţilor teoriei conspiraţiei mediatice.

● Şi totuşi, ideea este păguboasă. De ce? Pentru că induce opinia conform căreia este suficient să beneficiezi de cîteva guri de tun mediatice şi gata, alegerile sînt ca şi cîştigate. Păgubită iese în primul rînd mass-media, deturnată de la scopul ei de serviciu pus în slujba publicului. Una este să-ţi faci datoria adoptînd viziuni asupra societăţii şi a lumii mai apropiate de stînga democratică, de liberalism sau conservatorism, iar publicul să fie conştient de acest lucru. Şi alta este să te încăpăţînezi să-i consideri pe unii buni şi pe alţii răi, numai în măsura în care sînt sau nu „de-ai noştri“.

Media iese prost dintr-o asemenea afacere, cu credibilitatea ştirbită şi dependentă de finanţarea unui sponsor politic. Iar publicul nu poate fi păcălit, chiar dacă unii editori, în suficienta lor ignoranţă, îl tratează ca pe o adunătură de tîmpiţi.

Dar păgubiţi ies şi „investitorii“. Pentru că succesul electoral nu vine de la sine, odată cu o susţinută propagandă TV. Lucrurile sînt mai complicate decît par.

● Ideea este şi falsă. Da, falsă, pentru că nu media pierde sau cîştigă alegerile. Faptul că în strategiile electorale media nu poate fi ignorată e adevărat. La fel de adevărat este că există medii mai favorabile unei tabere sau alteia, iar la noi – de-a dreptul înregimentate, iar impactul media este foarte important.

Să fim realişti însă, peisajul media românesc le era cunoscut strategilor electorali, comportamentul staţiilor TV (ca să ne limităm la acestea) – uşor de prevăzut. Iar cine nu cunoaşte terenul înainte de bătălie este condamnat la dezastru. În realitate, cu tot partizanatul mediatic, cei ce cîştigă şi pierd alegerile sînt liderii.

● Dar ce s-a întîmplat, de fapt? A fost mai simplu decît ne imaginăm. Pur şi simplu, oamenii au ales discursul care le convenea, cu care se simţeau comod. Este în firea umană să se întîmple aşa, poate cu excepţia masochiştilor. Nu înseamnă deloc că realizatorii Antenelor sînt neapărat mai buni decît cei de la B1. Înseamnă doar că unii s-au trezit pe coama unui val de nemulţumire iar ceilalţi nu. Nemulţumirile au fost diverse. Una îi nemulţumea pe întreprinzători, alta pe şomeri, una pe profesori şi pe medici, alta pe agricultori şi pensionari, una pe angajaţii de la stat, alta pe cei din mediul privat. Dar toate s-au adunat într-un front comun. De ce s-a întîmplat aşa, de ce „nucleul dur“ al centrului dreapta (mediul urban, vestul ţării, mediul privat, tinerii, intelectualii) s-a prăbuşit – ar trebui să ne răspundă şi să-şi răspundă nu posturile TV, ci liderii politici.

În realitate, centrul-dreapta a pierdut atît de net nu fiindcă au existat Antenele lui Dan Voiculescu, ci fiindcă nu a avut liderii capabili să le vorbească telespectatorilor refugiaţi la Antene. Unilateralismul liderilor dreptei, potenţat şi de un grup de jurnalişti şi comentatori angajaţi în „cauză“ precum nişte flower power întîrziaţi, s-a dovedit de-a dreptul sinucigaş.

Anul 2013 ar trebui să fie cel în care centrul-dreapta să-şi găsească liderii capabili să vorbească cu societatea, şi nu să-i respingă şi să-i eticheteze drept duşmani ireconciliabili pe cei care gîndesc altfel. Adevăraţii lideri unesc, nu dezbină.

E o căutare dificilă. Dar începerea ei ar fi semnul unei schimbări de mentalitate de bun augur în interiorul dreptei.

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.