O îndeletnicire plină de surprize

Publicat în Dilema Veche nr. 974 din 8 decembrie – 14 decembrie 2022
Iconofobie jpeg

Nu ați crede, poate, dar mă refer la jocul copiilor. Nimic mai mult și nimic mai puțin. Admit totodată că și homo ludens ar putea fi, la rigoare, o temă bună de analizat, dar nu pentru dimensiunea propriu-zis ludică a noțiunii, ci pentru valoarea sa simbolică. În materie de jocuri, adulții sînt nesinceri și desacralizatori. Au tendința de a perverti această latură fundamentală a psihicului uman – amintita latură ludică –, de a o tranforma într-una dintre multele „viclenii ale rațiunii”, ca să folosesc o sintagmă consacrată în filozofie. Copiii, în schimb, îmbrățișează jocul plenar, cu o autenticitate absolut fascinantă pentru omul matur, cuprinzîndu-se în dinamica lui ca într-un veritabil mod de viață. Întrebarea este: de ce? Ce se ascunde oare în mecanica subtilă a jocului, capabil să ofere mentalului infantil sens și, deopotrivă, satisfacție? Un răspuns cu valoare strict psihologică îl formulează, desigur, psihanaliștii. Într-un studiu de la începutul secolului XX, pe care l-am menționat și în trecut, însă cu un scop diferit atunci, „Scriitorii și reveria diurnă“ (Der Dichter und das Phantasieren“), Sigmund Freud explorează latura imaginativă a jocului și, implicit, caracterul său recompensator. Copilul se joacă întrucît, prin joc, imită lumea adultă, iar acest fapt îi produce, nemijlocit și necondiționat, plăcere. Firește, interogația mai adîncă aici ar fi de ce autoproiecția ficțională a copilului într-un spațiu (deocamdată) inaccesibil îi oferă „plăcere”, rezolvînd, aparent, neîmpliniri (și frustrări) acumulate în realitatea imediată.

Există un răspuns, dar aș prefera să-l amîn puțin, pentru a mă referi și la un al doilea gînditor psihanalitic important, la rîndul său interesat de conotațiile jocului infantil. E vorba despre Gaston Bachelard care, într-o carte publicată către jumătatea aceluiași veac XX, Psihanaliza focului (La psychanalyse du feu), face o observație interesantă. Constată teoreticianul, după o analiză antropologică, istorică, geografică și etnografică foarte atentă, că, în absolut toate culturile, din toate timpurile și din toate regiunile planetei, există norme riguroase – transmise atavic – de interzicere totală a accesului copiilor la sursele de foc. Interdicția în sine rămîne perfect logică și de înțeles, însă, ne întrebăm, de ce apare în toate culturile, din toate timpurile și din toate regiunile planetei, atracția irepresibilă a celor mici pentru foc, astfel încît o asemenea îngrijorare (legitimă) a adulților să fie reiterată istoric într-o manieră atît de consecvent-radicală? Devine clar amănuntul că, dintotdeauna, copilul (universal) are dorința intensă de a se juca în preajma focului ori direct cu focul, punîndu-și viața în pericol. De unde alunecarea ludicului înspre primejdios? Bachelard crede, la fel ca Freud, că din impulsul mimetic. Nu focul sui generis îl fascinează pe copil, ci autoritatea pe care individul matur o exercită asupra acestei entități amenințătoare, i.e. forța cu care adultul controlează și supune respectivul fenomen, asemănător „unei ființe vii”. Imitația devine așadar co-participare la îmblînzirea naturii.

Putem acum răspunde și la întrebarea de mai sus: de ce oferă jocul „plăcere”, suplinind, s-ar zice, în plan imaginar, o realitate mai curînd frustrantă? Pentru că determină celui angrenat în mecanismele sale impresia controlului propriei existențe. Nici o altă ființă umană nu e mai dependentă de altă/alte ființă/ființe umane decît un copil. Viața lui reprezintă un lung șir de captivități și cenzuri adesea coercitive. Libertatea individuală constituie, pentru hermeneutica puerilă, o frumoasă utopie. Prin urmare, jocul devine prilejul evadării din spațiul restrictiv-paideic, generează, practic instantaneu, la nivelul psihicului, o stare de escapism, de depășire a constrîngerilor educaționale. Jucîndu-se, copilul își proclamă, simbolic, autonomia și, lucru chiar mai prețios, libertatea personală (fie și în împrejurări care includ, din ignoranță, primejdia). Jocul sugerează ceva mai complex despre natura umană în general. Sîntem dotați genetic, s-ar părea, să fim ființe libere (în sfîrșit, libere, în limitele acelei „Frumoase Necesități” descrise cîndva de Ralph Waldo Emerson). În postură de copii, ne exprimăm, entuziast, acest impuls ereditar, imposibil de stăvilit. De aceea, printr-un raționament elementar, deducem că homo sapiens nu este făcut pentru a fi controlat, manipulat, exploatat și dominat. De asemenea, nu e destinat servituții, blazării și supunerii obtuze. Nu poate fi folosit, mințit, încarcerat pe nedrept, depersonalizat sau, cel mai grav, dezumanizat. Voința individuală nu-i poate fi anulată.

Și totuși, vai, mai ales așa îl descoperim în istoria lui milenară.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Omul multiplu, Editura Junimea, 2021.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.