O femeie la FMI
De curînd, mi-a murit o (altă) idee greşită. Credeam că numai în administraţiile încă nesigure pe proceduri şi reguli personalitatea şefului contează. În fond, ce dacă ministrul/directorul X din ţara/instituţia occidentală Y este blond sau brunet, homo sau heterosexual, dacă este cinefil sau iubeşte pisicile? Sub el, în instituţia pe care o conduce vremelnic, lucrează „vieţaşii“, adică experţii, profesionişti bine pregătiţi. Şeful vine şi pleacă, în funcţie de alegeri. Experţii rămîn şi decid linia istoriei lungi a instituţiei respective. Numai la noi (ziceam eu), asemeni altor democraţii în maturizare, se răstoarnă tot ministerul (cu politicile de rigoare), în funcţie de personalitatea şefului. Ăsta e motivul pentru care nu am dat mare atenţie arestării şi demisiei lui Strauss-Kahn. Nu am crezut nici o clipă că linia ideologică a Fondului Monetar sau hotărîrile privind Grecia, Portugalia sau Irlanda pot depinde în aşa mare măsură de cel aflat în fruntea organizaţiei. Nu îmi închipuiam că o instituţie de talia şi complexitatea Fondului Monetar poate fi atît de dependentă de persoana aflată la conducerea administrativă. Admit greşeala şi încerc să o îndrept, oferindu-vă informaţii care să vă ajute în a descifra viitoarea politică a FMI.
Aşadar, favorita cursei pentru succesiunea lui DS-K se numeşte Christine Lagarde. Fiind femeie, este puţin probabil să se repeadă cu pantalonii în vine spre cameriste de hotel. Dar dacă... Nu e. Are doi copii, deci nu e. Dar cu... Nici cu... De la divorţ, are un partener stabil, om de afaceri din Marsilia. Pînă aici e bine, din acest punct de vedere conducerea FMI va fi una stabilă. A fost sportivă de performanţă (înot sincron, echipa naţională a Franţei). Înseamnă că va sprijini amenajarea unei săli de gimnastică la subsolul sediului din Washington? Cunosc spaţiul acela şi nu cred că are loc pentru o piscină. Nu îmi vin în cap alte măsuri spectaculoase pe care să le prevăd din simpla lectură a biografiei doamnei Lagarde.
Lăsînd gluma la o parte, clar este că, după un bărbat, evreu, căsătorit cu o doamnă bogată, socialist şi flamboaiant, la conducerea FMI-ului va urma o femeie, catolică, divorţată de un domn bogat, de dreapta şi extrem de directă în argumentaţia publică. Înseamnă oare că FMI-ul îşi va schimba cu 180 de grade orientările strategice? M-aş mira. Mai degrabă, va fi un subiect ceva mai plicticos pentru presă, poziţie ceva mai potrivită unui organism financiar internaţional. Asta nu înseamnă că doamna Lagarde o fi vreo ilustră necunoscută pentru ziariştii de profil. Dimpotrivă, a fost o răsfăţată a acestora. Forbes a aşezat-o pe poziţia 17 în topul celor mai influente femei ale lumii, iar Financial Times a declarat-o cel mai bun ministru de Finanţe din toată zona euro. Spre deosebire de accentul şarmant-graseiat al lui DS-K, doamna Lagarde vorbeşte o englezească americană de cea mai bună calitate, deprinsă în cei aproximativ 20 de ani cît a lucrat la uriaşa firmă de avocatură Baker & Mackenzie (specializată în achiziţii şi fuziuni). A fost prima femeie care a ajuns preşedinte al renumitei firme, dar şi prima femeie care a devenit, în 2007, ministru de Finanţe în Franţa. Premiera era valabilă pentru oricare dintre cele 8 ţări cele mai dezvoltate ale lumii (prieteneşte cunoscute sub numele de G8). Cariera politică pare a o fi ostenit, din moment ce, în februarie anul acesta, se gîndea (public şi cu voce tare) să mai lase funcţiile de o parte şi să „se retragă spre frumoşii ei trandafiri de lîngă casa din Normandia“. Tot atunci, mîndră de eticheta „una dintre cele mai influente femei din lume“, considera că actuala criză economică a apărut din cauza „excesului de testosteron din sediile marilor bănci şi instituţii financiare“. La mai puţin de trei luni distanţă, doamna Lagarde este gata să schimbe liniştea normandă pe balamucul negocierilor cu Grecia. În plus, excesul de testosteron din biroul şefului FMI va fi înlocuit cu discretul parfum (din trandafiri de Normandia) al marii burghezii franceze. Gentilomi şi francofoni, să-i urăm succes.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
