O Europă aşa cum nu ne-o dorim

Şi totuşi, viitoarele alegeri pentru Parlamentul European nu sînt chiar ceea ce păreau a fi. Din păcate. Două recente declaraţii ale unor marcanţi lideri europeni sînt de natură să-i aducă pe cei mai entuziaşti cu picioarele pe pămînt. 

Cancelarul german Angela Merkel, cel mai puternic lider european al momentului, a atras atenţia, încă de acum trei săptămîni, că desemnarea viitorului preşedinte al Comisiei Europene (o Comisie pe care însuşi Berlinul o vrea mai puternică) nu se va face automat în legătură cu votul pentru Parlamentul European. „Tratatul spune că trebuie ţinut cont şde părerea cetăţenilor europeniţ. Pe de altă parte, preşedintele Comisiei va fi votat de Parlamentul European la propunerea liderilor şstatelor membreţ“, a afirmat doamna Merkel, citată de euobserver.com. În plus, preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy, a atras atenţia partidelor europene să nu inducă „false aşteptări“ în legătură cu alegerile din mai.  

Declaraţiile celor doi importanţi lideri europeni vin ca un duş rece după ce, în discursul de anul trecut privind starea Uniunii, preşedintele Comisiei, José Manuel Barroso, chema familiile politice europene să-şi desemneze din timp candidaţii pentru preşedinţia viitoarei Comisii Europene. Ceea ce sugera că distribuţia voturilor pentru Parlamentul European va avea rolul decisiv în desemnarea viitorului şef al instituţiei de la Bruxelles.  

Alegerile parlamentare din luna mai sînt primele de după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care leagă desemnarea preşedintelui Comisiei de votul cetăţenilor europeni. Potrivit Tratatului, viitorul preşedinte este votat de Parlament, la propunerea Consiliului, ţinîndu-se cont de rezultatul alegerilor.

Întrebarea este pînă unde să se ţină cont. Chemarea iniţială a preşedintelui Barroso sugera că alegătorii vor avea cuvîntul decisiv, într-un moment în care încrederea în instituţiile Uniunii a atins cote alarmant de scăzute (60% dintre europeni tind să nu mai aibă încredere în Uniune, potrivit eurobarometrului din iulie 2013). Alegerile pentru Parlamentul European ar fi dobîndit, în sfîrşit, un caracter mai pronunţat european decît naţional, iar candidaţii desemnaţi de familiile politice s-ar fi confruntat precum candidaţii de prim-miniştri în alegerile naţionale. O campanie la nivel european şi un rol decisiv al alegătorilor ar conferi, în cele din urmă, mai multă legitimitate instituţiilor europene, într-un moment dificil.  

Declaraţiile cancelarului Merkel şi ale preşedintelui Consiliului European trimit însă la vechiul mod de desemnare a preşedintelui Comisiei, prin negocieri secrete între cei 28 de lideri ai statelor membre. Este adevărat că negocierea, aşa netransparentă cum este, face parte din democraţie. Întrebarea e dacă un asemenea mod de desemnare a viitorului preşedinte de Comisie răspunde, într-adevăr, aşteptărilor cetăţenilor şi dacă îi va face mai încrezători în Uniune.

Şi, pentru că are legătură cu alegerile europene şi cu procesul de desemnare a viitorului ei preşedinte, să privim către declaraţia de săptămîna aceasta a preşedintelui Barroso: România şi Bulgaria nu vor intra nici în 2014 în spaţiul Schengen. O declaraţie aparent surprinzătoare, atîta vreme cît vine tocmai de la liderul european care a afirmat în repetate rînduri că cele două state vecine sînt pregătite pentru aderare, iar primirea lor în spaţiul comun, fără frontiere, ar face Europa mai puternică.

S-ar părea că liderul de la Bruxelles se contrazice. Dar nu este chiar aşa. El ar fi răspuns cu siguranţă „Da“ la întrebarea dacă România şi Bulgaria sînt pregătite şi merită să adere la spaţiul Schengen. Aceasta este, de altfel, şi poziţia Comisiei. În ce măsură aderarea este posibilă, din punct de vedere politic, e o cu totul altă chestiune.

Cel puţin, preşedintele Barroso este franc: nici măcar nu face vreo legătură între aderarea celor două ţări şi existenţa unor rapoarte MCV pozitive. Pur şi simplu, anul viitor nu se va putea, de-ar fi ca Bucureştiul şi Sofia să facă minuni în materie de reformă a justiţiei.  

Liderii europeni sînt prea ocupaţi cu euroalegerile, pentru a risca să-şi pună în cap o parte a electoratelor proprii, dînd undă verde românilor şi bulgarilor. Mulţi europeni confundă dreptul de liberă circulaţie cu aderarea la spaţiul Schengen sau chiar cu deschiderea pieţii muncii, iar politicienii nu se obosesc să le schimbe impresia falsă. Uneori, această confuzie poate fi profitabilă din punct de vedere politic.  

Alegerile pentru Parlamentul European vor avea loc în mai; desemnarea noii Comisii – undeva înspre toamnă. România şi Bulgaria s-ar putea să-şi facă loc pe agendă de-abia în 2015, dar aceasta şi în funcţie de calendarul electoral din ţările cele mai sensibile la problematica liberei circulaţii. Încă o dovadă despre cît de naţionale rămîn, totuşi, politicile europene. Este aceasta Europa pe care ne-o dorim?

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.