O criză lungă

Partidul Conservator a ieşit de la guvernare la fel de suprinzător cum intrase. Oficial, avem un guvern minoritar. Criza era, de altfel, aşteptată. Odată hopul integrării trecut, masca stabilităţii nu mai are rost. Conservatorii spun că au ieşit de la guvernare pentru că şi democraţii se pregăteau să o facă. Au vrut să fie primii. S-ar zice că avem politicieni care se înghesuie să scape de putere. Dincolo de glumă, această criză politică, de altfel mocnită, are şanse să dureze mult. Probabil că vom avea un guvern minoritar măcar pentru cîteva luni, pînă cînd energiile se vor epuiza şi costurile pentru unii dintre jucători vor deveni prea mari. Ecuaţia e simplă: nu există şanse să se creeze altă majoritate parlamentară în viitorul apropiat şi mediu. Constituţia cere proceduri complicate pentru declanşarea alegerilor anticipate. În fapt, Constituţia nu permite practic declanşarea anticipatelor fără cooperarea dintre preşedinte şi o majoritate parlamentară solidă. Or, această majoritate nu poate fi negociată nici măcar pentru declanşarea anticipatelor. Dincolo de aranjamentele constituţionale, mai lipseşte ceva: o minimă încredere între grupările politice. Politicienii noştri sînt prea obsedaţi de conspiraţiile celorlalţi, pentru a putea coopera măcar minimal. Problema acestei crize este că nimeni nu pare a fi capabil să o conducă spre o finalizare. PNL şi Traian Băsescu se privesc cu suspiciune. Liberalii din Platformă doresc să rupă cît mai mult din baza partidului, pentru a avea ce pune pe masa negocierilor viitoare cu Băsescu. Deşi pare că este armonie între gruparea Stolojan şi Cotroceni, nici acolo lucrurile nu sînt foarte sigure. Încep să apară neînţelegeri între liderii Platformei, pe chestiunea formării sau nu a unui partid separat. În plus, nu sînt foarte siguri dacă, atunci cînd se va pune problema să aleagă între ei şi PNL-Tăriceanu, Băsescu nu va şovăi. Fiecare dintre taberele liberale este paralizată în orice încercare de planificare a unei strategii. PNL-Tăriceanu nu poate spera că o viitoare rezolvare a crizei actuale, oricare ar fi ea, i-ar păstra actuala putere, adică şefia Guvernului şi numărul de parlamentari de acum. De fapt, varianta maximală pentru Tăriceanu este îngheţarea actualei situaţii, fie şi cu un guvern minoritar. Dar asta nu ţine loc de strategie. Cel mai mare partid din Parlament, PSD, se pregăteşte de congresul care cel mai probabil îi va consolida puterea lui Mircea Geoană. Drept urmare, nici nu are acum capacitatea de a coaliza forţe parlamentare în jurul său. O colaborare cu Traian Băsescu pentru declanşarea anticipatelor este problematică. În primul rînd, aşa cum arată scorurile din sondaje acum, PSD ar pierde din parlamentari. În al doilea rînd, Mircea Geoană se fereşte de orice suspiciune de colaborare cu Cotrocenii, după ce şi minimala cooperare în chestiunea noilor şefi de la serviciile secrete i-a fost şi îi mai este încă reproşată în partid. PSD are de cîştigat din prelungirea crizei şi dintr-o poziţie dură anti-Băsescu. Instabilitatea politică prelungită erodează din capitalul actualei Puteri şi riscă să afecteze şi procentele de încredere în Traian Băsescu, care constituie principalul obstacol pentru reîntoarcerea pesediştilor la putere. În concluzie, PSD nu are nici capacitatea, nici interesul de a rezolva criza înainte de epuizarea energiilor celorlalţi. PRM bravează deocamdată. Corneliu Vadim Tudor zice că ar vota şi mîine în alegeri anticipate. De fapt, partidul stă prost în sondaje şi este concurat serios de partidul lui Gigi Becali pe segmentul naţionalist-populist. Aşa cum se întrevăd lucrurile, Tăriceanu va conduce un guvern minoritar. Care ar putea dura ceva vreme, dar pe fondul incapacităţii de a-şi promova proiectele legislative. Va fi un guvern de administraţie, nu de iniţiativă. Singura problemă urgentă este trecerea bugetului prin Parlament. "Platformiştii" liberali au anunţat deja că îl vor vota, după ce iniţial ameninţaseră că nu o vor face. S-au gîndit că nu e cazul să-ţi faci confirmarea ca grup separat în Parlament, trîndind un buget la care de altfel a lucrat şi fostul ministru Flutur. Emoţiile vin dinspre Partidul Conservator, care a pus condiţia de a-i fi acceptate proiectele legislative. În primul rînd, scăderea TVA la alimente. Idee-marotă care sună bine, dar nu ar avea nici un impact real asupra preţului alimentelor. Comercianţii nu vor renunţa la o parte din profit şi experienţele anterioare indică acest lucru (reducerea TVA la medicamente). Mai mult, schimbarea ar veni pe fondul unor aşteptări inflaţioniste legate de aderarea la UE. Măcar şi din motive psihologice, comercianţii vor creşte preţurile la alimente, cum s-a întîmplat în Polonia şi Ungaria în 2004. Cu atît mai mult, TVA redus la alimente nu va însemna şi scăderea preţurilor. Dar logica şi rezonabilitatea politicilor publice nu se aplică la Partidul Conservator. Vor insista cu propunerea. Pînă acum au fost duşi cu vorba, s-ar putea ca liberalii şi democraţii să fie obligaţi să aibă o poziţie fermă faţă de bazaconia conservatorilor. Cehia are de şase luni un guvern minoritar, incapabil să treacă vreo lege prin Parlament. Citeam recent declaraţia unor oameni de afaceri încîntaţi de situaţie: nu mai trebuie să urmărească stive de legi noi şi să se gîndească cum îi afectează. S-ar putea să avem surpriza să descoperim că ne merge bine cu un guvern blocat.