O confuzie păguboasă
Atunci cînd intri la un ministru sau la un parlamentar şi încerci să îl convingi că o lege ar trebui revizuită pentru că firma la care lucrezi sau pe care o deţii poate cîştiga mai mult, nu se cheamă trafic de influenţă decît în mintea unor procurori înfierbîntaţi de propria lor importanţă subită, inflamată de o vicioasă complicitate cu televiziunile degrabă căutătoare de reiting şi breiching niuz. Am a face o comparaţie cu acea zonă a deciziei politice, enervant de des invocată în argumentaţia oricărui tocşou care se respectă: instituţiile europene.
De cînd au fost înfiinţate, primprejurul lor au început să se vînzolească nişte profesionişti: lobbyştii. Decenii la rînd, măsuri politice, directive, regulamente, standarde tehnice obligatorii au fost puse pe hîrtie sub influenţa directă a celor interesaţi: ONG-uri, corporaţii, primării, sindicate, asociaţii de breaslă, guverne. Unele gesturi de presiune au fost la vedere, chiar foarte la vedere. Căutînd Vederea, aş zice. În categoria asta intră, de exemplu, fermierii sau şoferii. Primii au reuşit să spargă un număr considerabil de geamuri ale nou inauguratei (pe atunci) clădiri Berlaymont, a Comisiei. Ceilalţi reuşesc uşor să blocheze traficul şi aşa infernal din Bruxelles, de cîte ori au ceva împotriva unui proiect de directivă sau reglementare care îi priveşte. Asemenea mişcări sînt, de cele mai multe ori, eficiente.
Mult mai interesantă, din punctul meu (jurnalistic) de vedere, este influenţa exercitată discret, în spatele uşilor închise, pe circuitul instituţional al Uniunii. Corporaţii, ONG-uri şi guverne utilizează din plin sălile de şedinţă sau berăriile din oraş pentru a-şi servi cît mai bine interesele. Nu este un joc de sumă nulă. Cîştigă cei care sînt mai convingători, profesionişti, încăpăţînaţi. Contează calitatea argumentaţiei tehnice, poziţia de negociere şi, în ultimă instanţă, chiar şi un zîmbet bine plasat. Contează să ştii
şi
vorbeşti. Care îi este limita de competenţă sau puterea de decizie.
Pentru a încerca să pună, cît de cît, control public pe o parte a acestor întîlniri, de curînd s-a înfiinţat un Registru al Transparenţei. Adică un catalog online în care toţi cei care vor să influenţeze deciziile europene sînt sfătuiţi să se înscrie. Orice întîlnire cu un comisar, şef de cabinet sau director de DG (Directorat General) este trecută acolo. E un mecanism nou. Multe dintre reguli sînt încă neclare şi în plină schimbare. De aceea, rezultatele oricărui studiu bazat pe acele date sînt criticabile. De curînd, extrem de interesanta (noua) publicaţie
a făcut o constatare: Google, Microsoft şi Shell aveau împreună un buget dedicat lobby-ului bruxellez de aproximativ 12 milioane de euro, în timp ce televiziunea publică poloneză ar fi avut 337, Consiliul Judeţean Timiş – cam 81 de milioane, iar Universitatea din Cork, Irlanda – 32 de milioane. De vină este formularul extrem de complicat şi confuz de înregistrare. În plus, de verificarea corectitudinii datelor introduse se ocupă, conform
, doar patru angajaţi cu jumătate de normă. Ei ar avea de cercetat circa 8000 de organizaţii cu interes de lobby în Bruxelles. Altfel spus, Registrul Transparenţei mai are mult de evoluat pînă să fie o unealtă eficientă de control public asupra a ceea ce unii procurori şi ziarişti de pe la noi ar numi, fără să tresară, „trafic de influenţă“.
Pentru mine este oricînd o plăcere să descopăr imperfecţiuni în funcţionarea instituţiilor ot Bruxelles: prea sînt ele sanctificate zi-lumină la Bucureşti. Sînt, însă, parşiv: le afurisesc de astă dată numai pentru a vă face atenţi la o nefericită exagerare autohtonă. Din exces de zel, la grămadă cu darea/luarea de mită pentru contracte din bani publici, au fost vîrîte şi cîteva dosare de banal lobby.
O confuzie păguboasă, deoarece, la timiditatea şi nonprofesionalismul pe care (în bună parte) interesele româneşti le manifestă în acţiunile de la Bruxelles, se mai adaugă şi ce li se bagă în cap la Bucureşti: nu e bine să vorbeşti cu un politician pentru a-ţi servi interesul. S-ar chema trafic de influenţă. Să facă asta ăilalţi! Noi sîntem cinstiţi!
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.
