O, cînd va fi un cîntec de alte primăveri?!

Publicat în Dilema Veche nr. 884 din 18 - 24 martie 2021
Oare cînd am început să arătăm așa de aiurea la lumina naturală? jpeg

Vorbesc cu o prietenă, a fost de dimineață cu familia ei la pădure: voiau să caute ghiocei. N-au găsit, probabil n-au nimerit locul potrivit sau au fost culeși toți și puși pe piață. E profesoară și prietena mea, momentan în concediu de îngrijire a copilului. Și ne aducem aminte de alte timpuri.

E exact un an de cînd am intrat în pandemie. Primăvara trecută nici nu ne-am dat seama, buimăciți de rapiditatea evenimentelor. Ne-am trezit doar că s-au dus zilele, săptămînile, anotimpurile. Acum e a doua primăvară.

În multe școli, primăvara se stabilea săptămîna Școala altfel. De ce? Pentru că, obosiți toți, elevi și profesori, aveam ocazia atunci să mai ieșim împreună din sălile de clase și să respirăm aer proaspăt, revitalizant. În săptămîna respectivă se făceau excursii, se ieșea în parc, se vizitau muzee, aflate uneori în aer liber, se mergea la Grădina Botanică și la cea zoologică, se vizita orașul uneori, dacă aveai un prof interesant, cum e colegul de istorie Bogosavliev, care-și făcea orele pe la zidurile vechi ale cetății sau pe la diferite monumente.

Ne aflăm acum însă, în pandemie, în imposibilitatea de a mai face lucrurile acestea care sînt atît de firești, atît de necesare pentru interconectarea umană, pentru tot ceea ce înseamnă, de fapt, umanul.

Desigur, repet, nu blamez online-ul, se pot face multe lucruri frumoase în fața ecranelor, excursiile virtuale ne pot duce în locuri în care n-am putea ajunge fizic, și e doar un exemplu, căci paleta de opțiuni e enormă, virtualitatea ne-a adus practic la ușa degetelor și a ochilor un sac fără fund de opțiuni. Dar dacă, totuși, între acestea nu se află și cele adresate sufletului sau nu destule dintre acestea?

Cîți dintre noi oare, copii spre adolescență, nu ne-am îndrăgostit prima dată la școală, în planul realității, nu al unei virtualități pixelate, primăvara? Eu am făcut-o printr-a VIII-a și, pentru că Loredana, căci așa o chema, locuia undeva lîngă pădure, mergeam adesea să o conduc pînă acasă, dar ne pierdeam printre copaci, prin poiene unde ea mă învăța nu știu ce figuri de judo, căci era tare pasionată de respectivul sport. Ați trăit ceva asemănător? Ei bine, copiii noștri nu o vor face, cel puțin o parte dintre ei. Ei stau în fața ecranelor. La școală, dacă se duc, poartă măști și păstrează distanțe. Nu-și văd zîmbetele pe viu, să se poată îndrăgosti de ele, nu-și simt parfumurile, devin străini de atingeri sfioase sau prietenești. Mă gîndeam deunăzi ce repede s-a asumat salutul acesta al atingerii pumnilor, în locul strîngerii mîinilor de către băieți. Voi risca să zic și eu acum „pe vremea mea”. Căci da, pe vremea mea descoperirea salutului prin strînsul mîinilor, între noi, băieții, echivalase cu trecerea de la o etapă a vieții la alta. Ne simțeam mari, bărbați aproape, orgolioși. Mîna strînsă îți transmite efluviul energetic și-l preia pe al interlocuturului într-un pact care de cele mai multe ori stabilește tacit și percepția celuilalt: îl simți cu mînă fermă sau moale, tremurată sau puternică. Mă îndoiesc că atingerea pumnilor, care nu m-aș mira să înlocuiască de tot strînsul mîinilor, are aceeași forță persuasivă.

Eu nu pot să nu văd tristețea acestui context!

Este adevărat, ne străduim să facem lucrurile cît mai bine, conștienți de necesitatea restricțiilor. Facem călătorii virtuale, proiectăm lecții interactive și accesăm platforme, aplicații, fel și fel de resurse media. Bravo nouă! O facem însă din interiorul unor peșteri mici, al unor chilii care au la intrare ecrane, interfețe pixelate.

N-avem ce face, momentan aceasta e singura soluție și trebuie să o aplicăm cît mai eficient. Putem transmite multă informație, o putem face mai eficient decît știam și o făceam în urmă cu un an și jumătate, poate.

Dar cum e să știi, de exemplu, că din doi ani din viața copilului tău, tocmai cei de pe la 14-16 ani, lipsesc exact primăverile?

Revin, de aceea, asupra unor păreri formulate adesea. Școala nu este doar despre informație și nici măcar doar despre formare de competențe. Este despre mult mai mult. Este despre gusturi și mirosuri, despre emoții și sentimente pe care ți le descoperi, și nu o faci doar studiind, ci interacționînd uman. Față în față, pe viu!

Nu mai pot să aud despre beneficiile școlii online! Ele sînt aplicabile și față în față, tot ce am cîștigat în această perioadă poate fi aplicat bine-mersi în școala normală, față în față, unde poți duce laptop-ul cu tine și-i poți vedea pe patru elevi așezați umăr la umăr, lucrînd, la același laptop.

Nu, nu e normal, nu e bine, nu e firesc ce trăim! Nu e o altă înălțare pe o treaptă superioară a umanului, printr-o evoluție firească. E un moment de coșmar, de fapt, în care uităm ce înseamnă căldura umană, schimbul sandviciurilor, salutul cu mîinile strînse și, poate, primul sărut.

Primăvara aceasta s-au împuținat mărțișoarele, iar ghioceii, dacă s-au dat, s-au dat online. Să ne dorim însă, așa mi-ar plăcea, cu toții, să vină, vorba poetului, un cîntec de alte primăveri, în care să stăm zîmbind față în față, cu bunele și relele, dar nu ascunși, izolați în spatele unor pixeli nenorociți.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.