O adaptare suedeză

Publicat în Dilema Veche nr. 605 din 17-23 septembrie 2015
O adaptare suedeză jpeg

„Terminarea cotelor de lapte şi embargoul rusesc nu au nici o legătură între ele, dar s-au produs simultan şi au avut acelaşi impact: au pus o imensă presiune pe noi.“ Fraza, logică şi filozofică în acelaşi timp, nu iese din gura vreunui tehnocrat de la Bruxelles sau a vreunui analist economic din

Este rostită de un fermier din sudul Suediei.  Skottorps Säteri, o fermă de creştere a vacilor din Laholm, la o oră de Malmö, la cîteva sute de metri (doar) de un castel care a adăpostit o nuntă regală, Skottorps Slott. Castelul, care produce şi o mare varietate de brînză, este astăzi proprietatea cuplului Ingmarie şi Thomas Müller-Uri, iar ferma este a lui Lars-Inge Gunnarson. Ca fermier, Lars surprinde: salopeta îmbracă un om foarte îngrijit, cu un mers elegant şi un limbaj profesional, termeni tehnici care ţin evident mai mult de lumea finanţelor decît de limbajul agriculturii. Însă Lars-Inge Gunnarson este fermier doar jumătate din timp, cealaltă jumătate şi-o petrece în consiliul de administraţie al mai multor bănci. 

Nu este singurul suedez care a decis să-şi consacre o parte din timp unei activităţi agricole, şi nici singurul suedez care a decis să-şi schimbe viaţa la un moment dat. Spre mijlocul anilor ’80, a preluat de la tatăl său ferma cu doar 90 de vaci, iniţial ca un hobby, dar acest hobby va deveni curînd o meserie aparte. Astăzi are 9 corpuri de fermă şi 700 de vaci, cu toate curiozităţile şi modernitatea ei, un amestec, de fapt, al tradiţionalismului bio suedez cu mentalitatea protestant-capitalistă: Lars îşi produce singur energia electrică de care are nevoie, datorită morii eoliene care tronează chiar în mijlocul corpurilor de ferme, dar respectă cu sfinţenie principiul consfinţit prin legea suedeză: pentru ca o vacă să fie sănătoasă, iar laptele ei gustos, ea trebuie să trăiască afară, pe păşuni, patru luni pe an, minimum şase ore pe zi. Nici vorbă ca vreun fermier să treacă peste regulă, de fapt peste sărbătoare, căci momentul în care turma de vaci iese din ferme în libertate este un moment festiv, asimilabil coridelor spaniole. Mii de persoane care vin să asiste şi care fac din gest o sărbătoare în aer liber! Cît despre „sănătatea“ fizică şi psihică a animalelor dintr-o fermă, a trebuit să ajung în această îndepărtată ţară a Nordului european pentru a afla că există la fiecare doi ani un congres mondial dedicat şchiopătatului vacilor, o problemă mondială deci. Că la Alnarp University, singura universitate suedeză dedicată cercetării agricole, cu o vechime de 40 de ani, studenţi doctoranzi sînt preocupaţi de infecţii, traume, bacterii, reducerea antibioticelor… La prima vedere par discuţii sterile sau destinate unui public specializat, şi totuşi, într-un fel extrem de delicat, dar şi definitiv oarecum, aceste discuţii sînt doar răspunsuri la efecte şi evenimente din sfera economicului şi a geopoliticului. 

În primul rînd, evenimentul clar, care afectează direct cotidianul personal şi profesional al unei categorii de agricultori – aceeaşi, că este vorba de Suedia sau de România, de Franţa sau Letonia, Spania sau Germania: sfîrşitul cotelor de lapte în statele-membre ale Uniunii Europene, o decizie care a devenit efectivă în aprilie 2015. Concret, este vorba de o politică europeană care a fost implementată în 1984, deci cu 31 de ani în urmă, ca un răspuns comunitar la excedentul de lapte de pe piaţa europeană, cu scopul de a preveni cumva prăbuşirea preţurilor laptelui, brînzei şi untului, al produselor care provin din lapte în general. Pentru economişti este vorba doar despre o măsură care reuşeşte stăpînirea economică în cadrul unor limite stabilite ale unor producţii care, nestăvilite, au putut duce cîndva la gesturi extreme, gen vărsarea excedentului de lapte direct pe cîmpie… Pentru agricultori, ca orice măsură comunitară, brutală, a fost dintotdeauna un moment de revoltă. În acei ani, agricultorii, mai ales cei francezi, s-au opus introducerii ei; acum tot ei sînt cei care cer menţinerea sa! 

În al doilea rînd, evenimentul indirect, evenimentul cu „efect de fluture“, care se produce într-un loc, dar afectează durabil şi sensibil state foarte îndepărtate, este conflictul armat din Ucraina. Început în urmă cu mai mult de doi ani, continuat latent, dar sigur, manifestat prin mici conflicte armate care au culminat finalmente cu morţi, teritorii ocupate şi chiar desprinse de corpul statal ucrainean, cu doborîrea unui avion din Malaezia, el a culminat cu impunearea şi contraimpunerea de embargouri: Bruxelles contra Moscovei, dar şi Moscova contra Bruxelles.  Embargoul economic a lovit, cert, Rusia, în inima deja slăbitei sale creşteri economice, dar şi Europa, indirect. Asemeni tuturor gesturilor belicoase, orice gest îndreptat împotriva unui inamic loveşte indirect, dar evident, şi inima celui care îl propagă. Dacă Rusia a ales, mai mult sau mai puţin rănită în orgoliul său propriu, să se reorienteze spre alte pieţe, îndeosebi cele asiatice, Europa a reacţionat greu, nu s-a reorientat şi, chiar mai mult, este departe de a recunoşte că are o problemă datorată impunerii acestui embargou. Aceasta nu din orbire, ci din două motive cît se poate de fireşti: ar fi extrem de greu ca mastodontul de la Bruxelles să recunoască în faţa opiniei europene, care deja îi condamnă lipsa de fermitate şi dublul joc faţă de Vladimir Putin, pagubele colaterale şi, în al doilea rînd, aceste pagube s-au produs la nivel microeconomic. Valul va ajunge la un moment dat să ia amploare, dar încă nu este cazul, iar numărul celor care o spun cu voce tare, asemeni fermierului-bancher din necunoscuta localitate suedeză, este foarte-foarte mic. 

Ce se ştie este ce se vede: politica de cote de lapte a fost decisă cu mult timp înainte, acest sfîrşit programat fusese anunţat de vreo zece ani, pe cînd Rusia şi tendinţele ei expansioniste erau considerate de vestici ca fiind expresii ale unor perturbări psihologice ţinînd de paranoia omului din Est. Coincidenţa şi incidenţa au ţinut de hazard, care, din nefericire, face astfel ca o nenorocire să nu vină singură, cum ar spune românul. Exact acelaşi român care, asemeni colegului agricultor francez, irlandez, maghiar, spaniol, suferă, ca mic agricultor, din cauza acestei decizii. 

Nu este cazul agricultorului nordic, suedez, norvegian, finlandez, chiar german: logica ce decurge din spiritul lor protestant, tributar imaginarului propagat şi asimilat de Weber, cu a sa

, au indus în cotidianul acestor europeni un alt tip de răspuns la incidenţa unor fenomene de acest gen, brutale, impredictibile, dar şi de neocolit. Acest răspuns se cheamă Adaptare. Mai puţin semănînd a plîngere de milă, cît a constatare şi răspuns uman la un fenomen geopolitic. Plus un fenomen economic european programat, deci aşteptat. 

Lars-Inge s-a adaptat. Produce mai puţin lapte, deci mai puţină brînză, şi-a diversificat cumpărătorii, vînzînd direct restaurantelor şi asociaţiilor de producători de lapte, cum ar fi ARLA (cea mai mare cooperativă de producere a laptelui din Suedia, cu filiale în toate statele scandinave, şi care nu e la prima ei „aventură“ pe motive geopolitice; în 2006, filiala daneză a fost boicotată în Orientul Mijlociu din cauza publicării, în Danemarca, a caricaturilor cu Mahomed): cantitatea de lapte reunită fiind mai mare, capacitatea de a face faţă concurenţei exercitate de marii producători şi distribuitori de lapte este mai importantă. 

Asemeni lui, micro-ferma de brînzeturi a lui Carlos şi Maria, Hyby Soldattorpsmejeri, din Klagerup. Maria a fost mulţi ani angajată a unor mari societăţi, lucrînd în domeniul comercial şi străbătînd practic toată Europa. A cumpărat împreună cu soţul ei o mică fermă care pe vremuri fusese garnizoana unor soldaţi, a transformat-o într-o primitoare casă fidelă tuturor principiilor Ikea – funcţionalitate, confort, simplitate – şi a căutat ulterior soluţii pentru a munci în apropierea casei…  „Practic, muncesc, foarte sincer, doar două zile pe săptămînă – cîte 45 de kilograme de fiecare dată“ – ne spune Maria. „Am învăţat să fac brînza franţuzească, blue cheese, aici, cu laptele pe care îl cumpăr de la fermieri situaţi nu mai departe de doi kilometri. Am învăţat simplu, urmînd cursurile predate de o expertă din Franţa, de la Marsilia, la Ostesund. Cam 14.000 de kilograme de brînză anual. Am micul meu magazin, aici, dar vînd şi direct unor restaurante sau producători care vin să se aprovizioneze ei la mine, în pieţele de Crăciun. Ca să-mi diversific afacerea, am deschis un mic restaurant în grădină, pentru vizitatorii care fac drumul pînă aici şi pentru grupurile şcolare, unde servesc tartine de pîine neagră proaspătă unse cu brînză şi gem, cafea, mere… Toate acestea cu doar şase feluri de brînză. Şi pornind de la cele 1,5 milioane de coroane pe care le-am investit în lăptărie, la început.“ O întreb dacă reuşeşte să reinvestească. Zîmbeşte şi-mi spune, femeia transformată, şi datorită cosiţei împletite, în Pipi Lundgren, eroina poveştilor suedeze pentru copii: „Prin ce fac eu nu eşti bogat, dar duci o viaţă bogată“. 

În fine, cuplul Carina şi Alvar Sonesson, de la Gunnaröds gørd, o fermă familială situată în localitatea Stockamöllan. Ferma a fost preluată de acest cuplu în 2010, de la părinţii lui Alvar, şi aproape imediat au decis să o transforme într-o fermă organică. 140 de vaci, 30 de capre. Principiul, pentru cuplul care are trei copii, este simplu: produc cît au nevoie pentru a se întreţine pe ei, ferma lor, plus un mic excedent pe care îl comercializează în magazinul deschis în urmă cu un an. „Copiii ne calcă pe urme“, zîmbeşte mulţumită Carina. „Întîi se distrau, apoi au început să ceară să cumpărăm şi alte vaci decît Holstein, de exemplu una foarte roşie. Sîntem fericiţi…“ Se opreşte pentru a-i zîmbi soţului, cu care împarte nu doar tricoul verde de aceeaşi culoare. Parcă simţind întrebarea din aer: „Secretul nostru este… vacanţa. Orice ar fi, oricît de greu sau de imposibil, o dată pe an plecăm cu toţii în vacanţă undeva foarte departe. Nu în Suedia. Şi nu cu telefoanele pe care le avem. Ele rămîn închise într-un dulap, acasă. Vecinii, care au şi ei ferme organice, vin să se ocupe de vacile noastre. De aparatul electric de muls, de tot. Chiar dacă ar putea cădea în pană, ei cheamă tehnicianul. Noi facem la fel pentru ei“. 

Suedia nu încetează să surprindă, spune orice alt european care întîlneşte această cultură protestantă. Cu toate curiozităţile ei, da, dar cu curiozităţi care într-o lume ideală poate că ar folosi ca exemplu comunitar: fidelitatea faţă de mărcile naţionale, respingerea laptelui congelat pentru lungă durată şi preferinţa pentru laptele proaspăt, produsele bio, respingerea OMG-ului…  

Reportaj realizat în cadrul voiajului de presă sprijinit de Comisia Europeană şi DG-Agri, cu Asociaţia jurnaliştilor europeni specializaţi în agricultură, iunie 2015.  

Courrier International

Foto: I. Badea-Guerité

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.