Nume

Publicat în Dilema Veche nr. 926 din 6 – 12 ianuarie 2022
Iconofobie jpeg

Într-un romanul Middlesex, recompensat, în 2003, cu Premiul Pulitzer, autorul, Jeffrey Eugenides, face, la un moment dat, un comentariu interesant: „În general, americanilor le place ca preşedinţii lor să n-aibă mai mult de două vocale în nume. Truman. Johnson. Nixon. Clinton. Dacă au mai mult de două vocale (Reagan), nu au mai mult de două silabe. Şi mai bine e cu o singură silabă şi o vocală – Bush”. Eugenides exemplifică: „De ce s-a hotărît Mario Cuomo să nu mai candideze la preşedinţie? La ce concluzie a ajuns el cînd s-a retras ca să dezbată problema? Spre deosebire de Michael Dukakis, care venea din mediul academic al statului Massachusetts, Mario Cuomo era din New York şi ştia cum stau lucrurile. Cuomo ştia că n-are nici o şansă să cîştige. Prea liberal pentru acel moment (1984, n.m.), asta e sigur. Dar, de asemenea, prea multe vocale”. Şi silabe, dacă-mi este permis să adaug. Cu atît mai mult cu cît istoria ulterioară (scrierii cărții) întărește presupunerea: Trump, Biden. Să-l sărim pe Obama! El a fost oricum, din toate punctele de vedere, excepția care, se știe, confirmă, și ea, regula.

Menţionatul Dukakis însă se dovedește, de fapt, punctul nevralgic al lui Eugenides (asemenea faimosului pretendent la conducerea Statelor Unite la finalul anilor ’80, prozatorul este de origine greacă). S-a petrecut atunci (în 1988), prin candidatura lui Dukakis la preşedinţie (împotriva lui Bush Sr.), un episod neverosimil: un grec american a venit, cu forţele sale, pînă în preajma Casei Albe. E drept, admite Eugenides, „de cîte ori un grec se apropie de Biroul Oval, ceva o ia razna”. Să ne amitim împreună cu autorul romanului: „Mai întîi a fost Agnew (în 1973, n.m.), cu evaziunea fiscală, şi apoi Dukakis, cu tancul” (în campania electorală, Dukakis a defilat, cu caschetă militară pe cap, călare pe un tanc, în faţa mulţimilor de simpatizanți – gest considerat impropriu de către analişti, avînd în vedere apartenența democrată a politicianului, n.m.). Eventuala victorie a lui Dukakis s-ar fi înscris de aceea într-una dintre puţinele situaţii (ultima – legată de Eisenhower, căruia, din fericire, „îi stătea bine pe tanc”), cînd un nume cu mai mult de două vocale şi de două silabe ar fi obţinut preşedinţia Statelor Unite. Ritualul lexical şi fonetic al politicii americane a avut totuși cîștig de cauză, neoferind ocazia unei noi excepţii de la regula tradiţională.

Dincolo de glumă, sîntem cu toţii conştienţi că succesul – mai ales în politică – depinde semnificativ de sonoritatea şi estetica numelui personajului înscris în competiţie. Nu-mi imaginez, de pildă, pe unul cu numele meu devenind preşedintele României (deşi, ca să fiu sincer măcar în paranteză, nici cu „Băse”, la noi, „Bush”/„Tufiş”, peste Ocean, ori „Kohl”/„Varză”, odinioară la nemţi, nu mi-ar fi, la o adică, ruşine). În ciuda lamentării shakespeariene, necondiţionat depreciative, din Romeo şi Julieta („Ce-i într-un nume?”), trebuie să recunoaştem că, în denominare, uneori poate fi totul (mai curînd decît nimic). Cel puţin în politică, la rigoare, omul ajunge nom-ul, dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Masele se lasă uşor păcălite. Un nume „frumos” ar putea oricînd să însemne, în logica dominantă a imaginarului social, un caracter „frumos” – indiciu clar, la rîndul său, pentru o politică „frumoasă”, numai potrivită pentru un stat al cetăţenilor „frumoşi”. Mentalul colectiv e, totodată, leneş, preferînd asumarea numelor penetrante, uşor de reţinut şi pronunţat (teoria numărului de silabe, chiar glumeață, mi se pare fundamental adevărată). În plus – cine nu ştie acest lucru? –, lumea doreşte aparenţe, fizicul şi numele fiind aici, neîndoios, cruciale, de neocolit.

În privinţa lungimii numelor preşedinţilor, noi, românii, sîntem ceva mai generoşi decît americanii. De cînd ne-am asumat guvernarea republicană, nici unul dintre conducătorii noştri nu a atins performanţa unui nume format din două silabe. Gheor-ghi-u (dacă mai adaugi şi „Dej”-ul în coadă, te ia cu vertij), Cea-u-şes-cu, I-li-es-cu, Con-stan-tin-es-cu (interminabil pentru prestaţia meteorică a posesorului), Bă-ses-cu și, vai, Io-han-nis. Silabe lungi şi scurte, accentuate şi neaccentuate, diftongi, semivocale, vocale cîte vrei, dificultăţi la despărţire. E limba română mai sofisticată decît engleza sau electorul mioritic mai vioi decît cel yankeu? Nici una, nici cealaltă, aș zice. Cred mai degrabă că pe carpato-danubiano-pontici nu i-a obosit încă, suficient, politica. Au timp berechet să proceseze numele lungi și greoaie. Pe măsură ce exercițiul democratic îi va da gata cu monotonia lui, vor începe, probabil, să aprecieze, precum omologii lor din democrațiile consacrate, „scurtimile” onomastice penetrante, inubliabile. Vor răsări preşedinţii „de două silabe”. Cum vă sună Cî-țu? Ce, mi-ați strigat „cîț”? Atunci „de una singură”: Pop ori Boc? Cum, „belea, pușchea pe limba mea”? Bine, na, luați de trei: Ra-fi-la. Au, cine „să vină să mă ia”?

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Omul multiplu, Editura Junimea, 2021.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.