Nu mi-e ruşine!
Cer scuze anticipat pentru pledoaria din acest articol. Încerc să îl ţin în limitele rezonabile ale unei obiectivităţi care nu poate să-mi fie deplină. Pe scurt, voi scrie despre TVR şi despre recentele atacuri din partea unor televiziuni „dinamice“ care funcţionează „în două camere“.
În primul rînd, înţeleg prea puţin violenţa limbajului folosit. „Antenele“ şi B1 au organizat un soi de festival naţional de aprecieri crunte la adresa televiziunii publice (nu de stat, cum zise domnul preşedinte Băsescu). S-au întrecut în a „demasca“ incompetenţa, corupţia, aservirea politică şi alte alea, utilizînd drăgălăşeniile pe care le adresează, de obicei, politicienilor. Cred că nu au putut ieşi din reflexul „tigăii cu teflon iminente-n cap“ cu care îşi tratează, de obicei, subiectul aprecierilor. Robert Turcescu a depăşit orice limită, titrînd „TVR – Ruşine naţională“, mare, pe ecran.
Zic, şi eu, ca Moise Guran: „Pe mine nu m-a trimis mama la şcoală pentru a fi ruşine naţională“. Am fost, e drept, „trădător naţional“ într-o listă vadimiană, prin 1992 (dar vecinii de listă mă onorau, aşa că nu m-a deranjat de nici un fel). Am un serviciu (la TVR) şi un orgoliu (de ziarist care încearcă să-şi facă meseria cît mai onest cu putinţă). De aceea, reacţionez, în paginile unei gazde îngăduitoare precum Dilema veche.
În primul rînd, politizarea. Mă simt cumva vinovat faţă de colegii de la Ştiri. Ani la rînd, enervat de acuzele de politizare şi de reclamatele parti pris-uri, i-am tot condamnat. Ei oricum sînt un fel de stat în stat, sînt „altfel“ decît noi. Îmi cer scuze. Acolo, la Ştiri în TVR sînt oameni ca Adelin Petrişor, Mihai Rădulescu sau Ioana Dumitrescu. Ei sînt jurnalişti profesionişti, îşi fac meseria la cele mai înalte niveluri posibile în România şi nu mi-e jenă cu ei. Defel. Pe lîngă ei – alţi colegi care fac zi de zi ştiri corecte, fără greşeli gramaticale, încercînd să găsească Importantul, nu Senzaţionalul. Pe lîngă ei, e drept, o dată la un ciclu electoral, vin „paraşutaţii“. Foştii „lipitori de afişe“ din jurnalism (da, avem aşa ceva în breaslă, ce vă miră?), cărora li se livrează spaţii de prime time pentru a sluji patronul. Nu sînt mulţi, cam cinci-şase la fiecare schimbare de putere. Vin, îşi fac datoria faţă de sponsor, apoi pleacă atunci cînd pleacă şi partidul, bombănind în cor „politizarea“ TVR (parte dintre ei au înjurat la greu TVR, cerînd desfiinţarea, exact zilele astea). „Vieţaşii“, precum Mihai sau Ioana, nu au de ales. Ei rămîn să îşi facă meseria, indiferent de partidul la putere. Credeţi că le este uşor? Le este la fel de greu ca oricărui funcţionar de la vreo agenţie de stat sau minister, cînd „lipitorii de afişe“ le devin şefi pentru perioade cuprinse între şase luni şi doi-trei ani.
În plus, cine acuză „politizarea“? Păi, exact cei care ne fac peisajul audiovizual nesuferit de ceva vreme încoace: posturile de televiziune angajate crunt în lupta politică. Unii – la putere (Antenele), alţii – în opoziţie (B1). De ce oare singura televiziune care îşi vede de menirea ei de televiziune comercială (PRO TV) nu a intrat în respectivul cor? Simplu. Ei nu par a avea mize propagandistice. Produc excelente emisiuni de divertisment, de foarte bună calitate profesională (tip Vocea României), publicistică pentru care îi invidiez (România, te iubesc), ba chiar l-au sedus pe Dan C. Mihăilescu să lucreze pentru ei. De fapt, Dan C. este singurul om din zona emisiunilor culturale care lipseşte din „panoplia“ TVR. Restul, fie au fost, fie sînt prezenţi cu emisiuni pe unul dintre canalele televiziunii publice.
Revin: de ce ar fi TVR o ruşine naţională? În opinia preşedintelui, este clar. O televiziune trebuie să fie „dinamică“, lucrînd în „două camere“. Îi atrag atenţia cît de respectuos pot că acelea nu sînt televiziuni. Acelea sînt locuri unde se face radio filmat. Tocşouri cu nişte capete vorbitoare care enunţă cestiuni cvasiprevizibile, în linia editorială megaprevizibilă a unui patron aflat fie la putere, fie în opoziţie. Aceea nu este presă. Este propagandă. În final, vă provoc şi afirm: TVR este (cu excepţiile PRO TV enunţate mai sus) cea mai bună televiziune din România. Vă rog să mă contraziceţi. Cu argumente, dacă se poate!
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
Foto: wikimedia commons
