Nu latră decît la omul rău

Publicat în Dilema Veche nr. 899 din 1 – 7 iulie 2021
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Trebuie să fii un Gică Contra autentic sau o persoană complet lipsită de auz ca să nu recunoști că lătratul de cîine e unul dintre semnele distinctive ale faptului că ai ajuns pe plaiurile noastre, în România. „Stați liniștit, nu mușcă. Latră doar la oamenii răi. Sau atunci cînd simte că ți-e frică. Și, normal, latră după țigani, de zici c-a dat strechea-n el…” Eh, dacă e să ne luăm după vorba asta din tezaurul de înțelepciune al blîndului nostru popor, cel puțin jumătate din populația țării e alcătuită din indivizi răi. Mai punem la socoteală și oamenii temători, cei cărora le e frică de cîini. Nici ăia nu-s puțini. Cît despre romi, ei bine, aici chiar avem o problemă. Pe de o parte, sînt mulți. O arată cifrele oficiale. Pe de altă parte, oricît de mulți ar fi, se găsesc suficienți compatrioți care spun cu seninătate că romii nu-s oameni, deci nu-i poți pune la socoteală. În secolul XXI, la noi, încă dai peste cetățeni ai acestei țări și ai Europei care afirmă cu seninătate chestiuni de felul ăsta. Aceiași cetățeni îți vor povesti cu zîmbetul pe buze despre familiile lor, despre dragostea pentru animalele de prin ogradă sau din apartament, despre continuitatea noastră pe aceste meleaguri, ospitalitatea legendară pe care numai aici o găsești și despre blîndețea unică a felului nostru de a fi.

Faceți o plimbare printr-un cartier rezidențial, într-unul dintre orașele cu mari pretenții din această țară. Intrați pe-o stradă cu case frumoase, să respirați aer curat și să vă bucurați de frumusețea locului. O să auziți niște bufnituri urmate de lătrături care te bagă-n răcori. E un cîine care-ar rupe poarta s-ajungă la dumneavoastră și să-și facă meseria. Adică să-și apere casa. E ca și cînd s-ar da tonul să-nceapă cîntarea. Toată strada răsună de lătrături. Care mai acute, de pitici de-ăia drăguți, albi și pufoși, ca niște jucării, care mai în zona medie, a cîinilor de talie mijlocie, latrînd și ei la semnalul rudelor, care mai în registru grav, al taliilor mari, cele care nu glumesc, ci mișcă porțile serios, de te fac să iuțești pasul, lucru bun pentru digestie și pentru sănătate în general. Dacă mai duci cu tine la plimbare și-un cîine e nenorocire. Poate să fie, bietul de el, cea mai cuminte și tăcută ființă din lumea asta. Degeaba. Strada, străzile, orice loc pe unde-ai încerca să te strecori explodează. Gardurile sînt o foiță de hîrtie între tine și catastrofă, porțile se zgîlțîie de parc-ar fi lovite cu berbeci de asalt, întregul cartier prinde viață și se transformă într-un vacarm de nedescris. Și, cu toate astea, e doar o clipă obișnuită, dintr-o zi obișnuită, în dragul nostru oraș, din draga noastră țară. Nu e nimic deosebit. Ni se pare firesc. Așa e la noi. Viață clocotitoare. Simți că trăiești.

Cu ani în urmă, cînd televiziunile occidentale descopereau tragedia copiilor și a oamenilor în vîrstă instituționalizați, apoi dădeau pe străzi peste haitele de cîini comunitari, ziceam că se exagerează. Că e o goană ieftină după senzațional, că se alegeau imagini în montaje tendențioase care aveau scopul de a ne defăima. Poate că unii își mai amintesc că erau locuri unde nu te aventurai după căderea serii, că aleile dintre corpurile de clădire ale unor mari spitale erau piste pentru curse de cîini, unde tu erai momeala, că între blocuri era o lume de noroaie și haite imense, de-ți făceai o rugăciune înainte de a te încumeta să treci. Între timp, deși a durat enorm, am făcut progrese. Uneori, cum știm noi. „Ca să nu se mai zică.” Alteori, pentru că ne-am dat seama că ieșeam din beznă și din sălbăticie. Am făcut și pași autentici, dar am lustruit frumos și suprafața, băgînd mult sub preș, să nu se mai vadă. Am păstrat o rîcă adîncă față de felul în care ni s-a vîrît pe gît civilizația. Cu toate bunele și relele ei. Ori de cîte ori e vorba despre rele, pe alea ne concentrăm toată energia, pe alea se descarcă toate resentimentele. Cît despre liniște și conviețuire comunitară decentă, aici avem o rezistență teribilă, de parcă l-am răzbuna zilnic pe Decebal și-am apăra vitejește Sarmizegetusa de asediul romanilor. Aici, nu ne predăm nici în ruptul capetelor.

Ceva ne ține într-o lume semiurbană, legați prin destule fire de universul nostru rural. Uneori, încă mai transformăm curtea blocului în tinda de la țară. În anumite situații poate fi chiar frumos. E culoarea noastră locală, vie și autentică. Dar alteori nu e absolut nimic din farmecul specificului local. E doar o dezlănțuire de primitivism. Nu înțelegem mecanismele locuirii unui spațiu urban. Și aici nu e vorba despre a-i imita orbește pe alții și de „a deveni o parte din uniformitatea și din plictiseala universale”. Putem fi așa cum sîntem noi, mai guralivi, mai iubitori de ornamente de toate felurile, gata oricînd să frigem un mic sau un cîrnat. Dar, odată și-odată, va trebui să înțelegem că dacă vrem să trăim ca la țară trebuie să ne mutăm înapoi la țară. Cu toate că nici acolo n-ar trebui să lipsească regulile. Cîte întîlniri de gradul trei și descărcări masive de adrenalină ar putea povesti amatorii de drumeții și bicicliștii care bat coclaurile patriei…

„Cîinele latră, dom’le. De-aia-i cîine.” Ba nu, dom’le! Dacă ai ales să ții un cîine, în oraș, într-un apartament de bloc sau în curtea unei case, trebuie să înțelegi că ți-ai asumat o responsabilitate imensă față de ființa aceea, dar și față de lumea în care trăiești. Va trebui să pricepi că exiști într-o comunitate, că nu trebuie să deranjezi, că ești cetățean al unui oraș și că te supui unor reguli de conviețuire urbană. Așa cum va trebui să înțelegem cu toții că, în momentul în care un cîine „de bloc” latră cînd ți-e lumea mai dragă, cînd dormi, cînd lucrezi, în clipa în care un alt cîine rupe poarta, de te bagă în răcori cînd te plimbi pe-o stradă „liniștită”, de vină nu e bietul patruped, ci animalul biped, neevoluat, care crede că e stăpînul cîinelui, că e la el acasă și face absolut tot ce vrea.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.