Nu chiar despre fotbal

Publicat în Dilema Veche nr. 975 din 15 decembrie – 21 decembrie 2022
Comunismul se aplică din nou jpeg

Nu știu pentru alții cum e, dar pentru mine fotbalul e o chestiune subiectivă. Iar ceea ce scriu mai departe trebuie tratat în cheia unei depline subiectivități. Chiar dacă nu joacă România, adesea mi-e greu să admir detașat frumusețea pură a jocului. De cele mai multe ori, țin cu una dintre cele două echipe și mă bucur sau sufăr pentru ea (fără să exagerez). Nu se exclud nici cazurile de antipatie, în care nu țin neapărat cu o echipă, dar o detest pe cealaltă. Deși nu mă mai uit prea des la meciuri, nu sînt nici genul care să piardă ceva din  fazele superioare ale unui Campionat Mondial, cum e cazul în zilele acestea. Îmi pun însă problema cum oare se formează în mintea mea simpatia sau antipatia pentru unii sau alții. Cum ajung să țin cu o țară sau alta, căci, sigur, aici e vorba și de țările reprezentate, nu doar de echipe în sine și de fotbaliști. Uneori lucrurile sînt și mai complicate. De exemplu, la meciul dintre Olanda și Argentina mă întrebam dacă pot ține cu Olanda și cu Messi în același timp... 

Prima finală a unui campionat mondial pe care am urmărit-o pe cînd eram copil a fost chiar cea dintre Olanda și Argentina, în 1978. Pe atunci țineam din tot sufletul cu Olanda lui Neeskens, Rensenbrink, Haan, Krol, Nanninga și a celor doi van de Kerkhof. Nu le vedeam frumoasa culoare portocalie a tricourilor (imaginea televizorului era alb-negru), dar pentru mine Olanda era o reprezentantă a fascinantului capitalism occidental, cel interzis nouă și mult rîvnit. În același timp, intuiam că, din punct de vedere politic, Argentina nu era același lucru (nu-mi aduc aminte dacă știam sau nu că era condusă dictatorial de o juntă militară). În orice caz, jucătorii ei în frunte cu marele Mario Kempes, cu pletele lui negre, mi-erau antipatici. Singurul pe care-l plăceam puțin, poate din cauza numelui, era Passarella, dacă vi-l mai aduceți aminte. Ei bine, asta-i povestea, iar în virtutea inerției, astăzi, peste mai bine de patru decenii, am zis că țin cu Olanda. Totuși, pe parcursul meciului mi-am schimbat favoriții (uneori se poate întîmpla și asta). Olanda nu mi-a mai spus nimic și am început să apreciez finețea și tăria jocului echipei lui Messi. Fără să-i fiu un fan necondiționat, simpatia față de el din acel moment s-a extins și asupra echipei sale. În schimb, antipatia față de Cristiano Ronaldo (căruia îi admir totuși calitățile) nu se răsfrînge niciodată asupra Portugaliei, cu care țin ori de cîte ori joacă. 

Hotărît lucru, afectivitatea are niște căi foarte întortocheate. Ca o paranteză, cineva mi-a spus că, în urma unor studii, a reieșit că oamenii dezrădăcinați, exilați, plecați din locurile natale, își pot schimba viața, obiceiurile, familia și limba, dar nu-și vor părăsi niciodată echipa favorită. Vor rămîne întotdeauna fanii formației cu care au ținut din copilărie. 

Revenind la campionatul actual, cînd Portugalia a bătut Elveția cu 6 la 1, nu știu dacă m-am bucurat atît de victoria echipei care-mi plăcea, cît de înfrîngerea unei echipe care-mi displace profund. Poate că mi se trage de la meciul cu Naționala noastră din 1981, la care am asistat pe Stadionul „23 August“, cînd nu-mi venea să cred că Elveția ne poate învinge la noi acasă. În continuare, mărturisesc că echipa Elveției mi se pare una dintre cele mai anoste. N-are nici un haz și mă întreb, de fiecare dată cînd o văd, de unde or fi găsit la ei în țară un teren care să nu fie în pantă și pe care să poată juca fotbal. O fi contat, desigur, și neplăcuta înfrîngere a echipei noastre de la Mondialul din Statele Unite. În mintea mea, să ne bată Elveția e ceva absurd. 

În sfîrșit, dacă există o echipă care să-mi fie nesuferită fără nici un motiv clar, aceea e Franța. Nu pot să țin cu ea niciodată, ba cred că m-aș bucura și dacă ar învinge-o Elveția. Nu am nici o explicație pentru antipatia asta care se extinde asupra tuturor sporturilor de echipă, în ceea ce o privește pe Franța. Poate că percep un fel de aroganță stupidă a francezilor? Aroganți sînt și englezii, dar cu ei țin uneori, chiar dacă mi se pare că, de obicei, vedetele lor sînt supraevaluate (exemplul cel mai proeminent fiind Beckham). Totuși, n-am prea înțeles niciodată jocul rece al Angliei. Nu e neapărat un mecanism perfect pus la punct, un joc de echipă (ca al Germaniei, de exemplu), și constat că uneori funcționează, alteori nu, depinzînd de procese pe care nu le pot desluși cu nici un chip.

Îmi place întotdeauna Brazilia (cui nu-i place?), pentru fotbalul acela frumos, de dragul jocului, ca al copiilor, aș spune. La fel, în general, mă bucură să urmăresc echipele africane (apropo și de succesul Marocului de la acest campionat), pentru dezinvoltura și tehnica jucătorilor lor și chiar pentru naivitatea de care încă dau adesea dovadă. Dar, paradoxal, îmi place întotdeauna și Italia, din motive cu totul opuse: pentru lipsa ei de naivitate, pentru antijocul de-a dreptul tradițional pe care-l practică. În apărările lor betonate și în contraatacurile simple și tăioase pe care au obiceiul să le poarte percep un soi de profesionalism de zidari, care au învățat meseria din tată în fiu, de la meșter la calfă, la ucenic. Totodată, italienii sînt, cred, cei mai expresivi fotbaliști din lume, niște adevărate personaje. Gîndiți-vă la Chiellini, Schillaci, Donadoni, Vialli, Pirlo, Buffon... Dar pe teribilul Gentile vi-l mai amintiți? Anul acesta au lipsit și mi-au lipsit de la Campionatul Mondial.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.