Note de pe marginea unui război

Publicat în Dilema Veche nr. 934 din 3 – 9 martie 2022
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Scriu rîndurile astea într-un hotel din Rădăuți, așteptînd să văd dacă voluntarii de care m-am lipit cu o zi înainte reușesc să ajungă la Cernăuți cu ajutoare. E vorba de alimente de bază, produse de primă necesitate și ceva medicamente.

Pe drumul spre graniță am ascultat probabil zeci de conversații telefonice legate de nevoile ucrainenilor. În diverse forme și feluri, românii se organizează. Nu mi-e clar încă dacă sînt și eficienți, nu mi-e clar dacă reușesc să răspundă exact nevoilor celor de dincolo de frontieră, dar mi-e clar că efortul e mult mai mare decît reușește presa să relateze.

Din conversațiile de ieri am dedus că foarte mulți dintre cei implicați nu trec prima oară prin așa ceva. Există deja un soi de rețele ad-hoc care se activează în crize. Au existat probabil dintotdeauna, dar au căpătat vizibilitate, putere și un soi de încrîncenare în anul în care s-a întîmplat dezastrul de la Colectiv.

Citesc undeva pe Internet comentariul unui om care spune ceva care mai întîi mă enervează, apoi îmi dă de gîndit. Îl reproduc aici:

„Sînt atîția români fără adăpost și n-am văzut pe nimeni să-i găzduiască. Sînt atîția copii care nu au ce mînca și nu îi ajută nimeni.

La farmacie am văzut bătrîni care nu-și pot lua medicamente din cauza sărăciei, dar n-am văzut pe nimeni să le plătească în locul lor.

Sînt atîția români care nu mai au loc de muncă și nu-și pot achita facturile și nu au ce le pune copiilor pe masă, dar n-am văzut pe nimeni să se ofere să le plătească sau să se ofere să-i găzduiască!

...ce miloși ați ajuns, mă…”

A trecut multă vreme de cînd nu mai reacționez imediat atunci cînd văd pe careva spunînd lucruri cu care nu sînt de acord. Dar recunosc că încă mă enervez. 

M-am întrebat dacă doar despre milă este vorba în mobilizarea de zilele astea. Nu cred. Sau, mai corect spus, nu mai cred acest lucru. Cred că e vorba și de frică, și de bunătate simplă care nu are nevoie de explicații, și de nevoia de a nu sta cu mîinile în sîn în vremuri în care te întrebi, nu întotdeauna cu voce tare, dacă nu cumva lumea nu va mai fi niciodată așa cum o știai.

Asta pe de o parte. Pe de alta, care e rostul analizării motivelor care îi fac pe români să doneze, să se organizeze și uneori chiar să riște un pic încercînd să facă bine? Contează? În marea schemă a lucrurilor, cred că nu.

Poate nu e altruism, ci e calcul. Poate e o nevoie bizară de adrenalină. Sau poate e ispășire de păcate vechi, din vieți trecute. E irelevant. Sînt convins că foarte mulți dintre cei care se implică zilele astea încercînd să ajute nici măcar nu s-au întrebat de ce o fac. Și dacă ei nu o fac, de ce ai face-o de pe margine? Ajută la ceva? Poate doar la alimentarea unui pesimism funciar, a unei perspective asupra vieții care te face să crezi că întotdeauna o să pierzi. Așa o fi, dar cred că asta se verifică doar la final.

În noaptea trecută, într-o comună de lîngă graniță am văzut sute de studenți asiatici cazați într-o sală de sport. Veniseră pînă la Cernăuți cu trenuri și autocare. De acolo, mulți dintre ei au făcut drumul pe jos. La graniță au fost preluați de autocare care îi aduseseră în această comună aflată la vreo douăzeci de kilometri distanță. Vorbesc cu primarul. Îmi spune că tinerii aceia sînt mișcați rapid prin graniță ca să nu se aglomereze dincolo de limita capacității instituționale de a-i procesa. Apoi sînt trimiși la el.

E ușor flegmatic, ușor ironic. Privind peste capetele asiaticilor obosiți și cu priviri goale din fața noastră, îmi spune că se teme sincer că va fi amendat pentru tabăra ad-hoc pe care a organizat-o. „Păi, nu e făcută în colaborare cu Guvernul?“, întreb eu naiv. Se uită la mine și începe să rîdă. Apoi îmi explică că se descurcă cu donațiile venite din țară și cu ajutorul localnicilor.

Și e destul de evident că, în pofida foarte bunei organizări, locul este amenajat cumva improvizat. Peste tot pe jos, oamenii dorm pe pături donate, covoare (recunosc cîteva persane „clasice”) și se învelesc cu pături de toate culorile și modelele. Voluntarii umblă printre ei și le oferă diverse lucruri. Ceaiuri, alimente. Găsesc cumva înduioșătoare și suprarealistă imaginea unor indieni care mănîncă resemnați niște scovergi clasice aduse de cineva. Mă gîndesc că gustul trebuie să li se pară straniu și simt nevoia să îi spun unuia dintre ei că sînt și mai bune calde. Îmi dau seama că gîndul e stupid și mă abțin.

La plecare, în fața sălii de sport parchează alte două autobuze. E un soi de agitație în jurul lor. Voluntarii mută bagajele înăuntru, dar de coborît nu coboară nimeni. Încerc să înțeleg de ce și aflu repede. În mijlocul nopții, în ceea ce mie mi se pare prima și singura zi de iarnă din sezonul ăsta, asiaticii nu vor să se oprească. Vor să meargă mai departe.

Pot doar să îmi închipui la ce se gîndesc: în urmă cu 12 ore pe deasupra lor zburau avioane militare, probabil au auzit zgomotul bombardamentelor. Erau singuri. Pe cît de mulți, pe atît de singuri. Acum sînt într-o țară străină, și mai străină decît aceea pe care au lăsat-o în urmă, și se tem că vor fi iar abandonați. Ar vrea acasă, ar vrea să se termine coșmarul.

Gazdele reușesc în cele din urmă să îi convingă că totul va fi OK. Mai au nevoie doar de un pic de răbdare. În partea cealaltă a țării în care tocmai au intrat e un aeroport mare de unde vor pleca acasă. Trebuie doar să aștepte un pic. Acum e rîndul colegilor lor mai norocoși cu 12 ore, cei care au petrecut deja o zi în sala de sport. Ei pleacă primii.

Primarul îmi spune că la frontieră sînt alți trei mii de studenți. Are o atitudine de business as usual. „Te descurci?”, îl întreb. Face o pauză înainte să răspundă și mă privește un pic ironic, un pic condescendent, un pic amuzat: „Păi, ce să fac, mă descurc”.

Nu știu dacă lumea se termină mîine, dar, credeți-mă, ar fi păcat. 

Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Karim Khan procurorul Curtii Penale Internationale FOTO EPA EFE jpg
Procurorul-şef al CPI se retrage temporar din funcție din cauza unei anchete privind un presupus comportament sexual inadecvat
Procurorul Curţii Penale Internaţionale (CPI), Karim Khan, vizat din noiembrie de o anchetă pentru o „presupusă abatere”, s-a retras temporar din funcţie, a anunţat vineri biroul său, relatează AFP. Magistratul britanic este ţinta unor acuzaţii de comportament sexual inadecvat.
mihaela bilic gateste jpeg
Dieta cu iaurt te ajută să slăbești rapid și sănătos. Câte kilograme vei slăbi imediat: „Nu e niciun secret”
Mihaela Bilic vine în atenția persoanelor dornice să slăbească sau să își schimbe stilul alimentar cu informații interesante despre modul în care iaurtul ajută în acest sens. Iată tot ce trebuie să știi despre „dieta cu iaurt”.
liviu dragnea jpg
Liviu Dragnea cere susținere la vot pentru George Simion. Ce mesaj are pentru membrii PSD
Fostul președinte al PSD, Liviu Dragnea, a publicat vineri un mesaj pe pagina sa de Facebook în care îi îndeamnă pe alegătorii PSD să îl voteze pe George Simion.
Ramzan Kadirov și Andrei Mordvichev FOTO Profimedia jpg
Generalul care a condus asaltul de la Mariupol a fost numit de Putin comandant al Forțelor Terestre Ruse
Președintele rus Vladimir Putin l-a numit pe Andrei Mordvichev, generalul-colonel care a condus asaltul asupra Mariupolului în 2022, în funcția de comandant al Forțelor Terestre Ruse, a relatat presa rusă de stat joi, 15 mai.
stefan banica jr jpeg
Ștefan Bănică Jr., anunț despre candidatul pe care îl va vota duminică. Artistul face un apel și la indeciși
Ștefan Bănică Jr. a anunțat vineri pe Facebook pe cine va vota duminică, la alegerile prezidențiale.
noaptea muzeelor castelul corvinilor foto adevarul
Peste 75 de muzee participă la Noaptea Muzeelor 2025. Locurile de poveste care pot fi vizitate gratuit
Peste 75 de instituții muzeale își deschid porțile, sâmbătă, 17 mai, pentru a celebra „Noaptea Muzeelor 2025”. Ministerul Culturii anunță cea mai amplă ediție organizată până în prezent și o mulțime de activități interactive.
image png
Mâna dreaptă a lui Trump se află în România să-l susțină pe George Simion
Thomas Emanuel Dans, mâna dreaptă a lui Donald Trump în Groenlanda și William Branson Donahue, președintele influentei organizații College Republicans of America, apar într-o postare pe X în care anunță susținerea liderului AUR.
image png
Rețetă japoneză de acum 100 de ani care a cucerit întreaga lume. Are o istorie fascinantă și un gust cu totul deosebit
Takoyaki reprezintă una dintre cele mai populare mâncăruri japoneze, formată din biluțe crocante de aluat umplute cu bucăți de caracatiță (tako), gătite într-o tavă specială cu forme rotunde. Originea acestui preparat este strâns legată de orașul Osaka, în perioada anilor 1930, când takoyaki a fost
Nicușor Dan și soția Mirabela Grădinaru FOTO Inquam Photos / Alex Nicodim
Mirabela Grădinaru, despre căsătoria cu Nicușor Dan: „Am greșit în fața lui Dumnezeu că nu am făcut acest pas”
Mirabela Grădinaru, femeia care, de două decenii, este partenera de viață a lui Nicușor Dan, căruia i-a dăruit doi copii, are, la rândul ei, o carieră de succes. Despre viața alături de un candidat la prezidențiale și rolurile lor de părinți a vorbit în detaliu în două interviuri recente.