Noi să fim sănătoşi
Atunci cînd intru în pană de subiecte ivropene, intru pe o rămurică a prea-stufosului arbore-portal al Uniunii şi găsesc zona care îmi oferă rapid teme de reportaj. Mă refer la partea cu „your voice“. Acum, de exemplu, acolo sînt 36 de subiecte care aşteaptă opinii de la oricare dintre noi, cei aproape 500 de milioane de trăitori în cele state membre. Avem de toate pentru toţi, de la regimul legumelor şi fructelor comunitare, la animalele clonate care ar trebui sau nu să fie mîncate de către cetăţenii statelor membre, pînă la viitorul relaţiilor economice cu Statele Unite (generoasă temă, tocmai bună de pus la consult public general) sau chestiuni de mult mai larg interes, adică utilizarea, cu plată sau fără, a autostrăzilor. Rămurica asta de site este relativ nouă, are cîţiva anişori şi a apărut deoarece prea făceau mare tam-tam criticii Uniunii pe tema deficitului de democraţie, a lipsei de consultare publică şi implicare cetăţenească directă pe parcursul decizional alambicat ot Bruxelles.
Nu pot lua în glumă iniţiativa în sine. Foarte multe propuneri dintre cele postate au implicaţii financiare directe asupra unor întregi industrii sau ramuri economice. Bine mi-ar părea să găsesc cît mai multe păreri româneşti bine articulate. Este de presupus că vor fi mai puţini conaţionali interesaţi de propunerea de reglementare a fondurilor de risc şi mult mai mulţi cei care au (sau ar trebui să aibă) o opinie legată de schimbările politicilor comunitare în domeniul producţiei de fructe şi legume. Am făcut un mic exerciţiu şi am ajuns la concluzia că, dintre cele 36 de subiecte ale listei, românul mediu are un interes profesional direct în cam 30. Vă recomand, aşadar, o lectură (măcar în diagonală). Veţi găsi măcar un subiect care să vă întărîte întru a scrie o părere.
Una dintre temele care m-au făcut p(r)af a fost cea legată de viitorul cetăţeniei europene. Conştiincios, am navigat din link în link şi am ajuns pe o pagină care mă punea în temă. Enunţă, carevasăzică, problema. Pe colţ, un mic ecran tip YouTube. Dau click. O doamnă începe să vorbească. Nu ştiu cine e. Nu scrie nicăieri. Îmi dau seama că ar trebui să fie doamna Viviane Reding, comisarul pentru justiţie şi afaceri interne, în parohia căreia intră şi cestiunea cetăţeniei europene. Verific. Blondă, ochelari. Ea este. Dînsa îmi spune că se fac 20 de ani de cînd, la Maastricht, s-a introdus în circuitul politic global noţiunea „cetăţean european“. Dînsul (cetăţeanul european, adică) are nişte drepturi. Nu multe. Are dreptul să se mute în oricare alt stat membru, să apeleze la oricare dintre cele 27 de servicii consulare cînd e într-o ţară din afara UE, să aleagă şi să fie ales în Parlamentul European şi să facă petiţii spre aceeaşi organizaţie. Cam atît.
Cum îşi prezintă Comisia tema de gîndire, adică invitaţia la păreri cu privire la viitorul Uniunii? Simplu, pe înţelesul tuturor, prin exemple din viaţa de zi cu zi: cumpărăturile online, mutatul dintr-o ţară în alta şi înmatricularea maşinii în alt stat membru. Pînă aici, e pe linia „problemele mici duc la politici mari“. Numai că vine Întrebarea Finală, Cheia Consultării, Chestiunea Crucială: „Ce fel de Uniune Europeană doriţi să aveţi în 2020?“
Astăzi, în 2012, cetăţenii europeni nemţi şi danezi nu vor să-l (mai) ajute pe cetăţeanul european grec. Pe cel italian, poate. Cetăţeanul european francez ar dori să existe euro-obligaţiuni care să îl ajute, eventual, pe cetăţeanul european spaniol. Numai că vine cetăţeanul european britanic (scuzaţi expresia) şi strigă de peste Canal că nici vorbă de aşa ceva. Cetăţenii europeni olandezi ar vinde flori, bulbi şi utilaje pe o piaţă cît mai liberă, dar nu au de gînd să le acorde cetăţenilor europeni bulgari şi români permisiunea de a intra în spaţiul Schengen. De cîţiva ani, de cînd cu criza, toate reuniunile celor 27 de cetăţeni europeni – şefi de stat şi de guvern, numiţi Consiliu – s-au terminat în coadă de peşte, fără vreo decizie importantă, promiţînd doar amînarea promisiunilor.
Drept pentru care, singurul meu răspuns la întrebarea lansată de doamna Reding ar fi ceva de genul: „2020? Noi să fim sănătoşi!“. Altceva nu-mi trece prin cap.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
Foto: L. Muntean
