Nimic nou la Bruxelles
- dare se seamă despre traiul cotidian al Instituţiilor -
Am plecat spre Comisia Europeană cu gînd clar să aflu cum e aia cu salariul minim pe economie la nivel de Uniune, bănuind zavera de nedescris care se va isca între ţările membre, pe axa nord/sud sau pe cea continentală/anglo-saxonă. Speram să găsesc dezbateri încinse, discuţii pe fond, preocupări intense. Cînd colo, nimic. Lumea era preocupată de madam Marine şi Frontul ei Naţional francez. Lucrătorul din instituţiile europene era şi el preocupat, mai cu seamă de apropiatul întîi mai şi de zilele libere de rigoare. Aşadar, neputînd să găsesc răspunsuri la teme importante pentru uniunea din care facem parte, mă văd nevoit să devin frivol şi să cobor nivelul relatării spre anecdotica vieţii de zi cu zi în capitala instituţională europeană.
Cea mai supărătoare constatare este că Bruxelles-ul stă tot prost la capitolul servicii ale municipalităţii. Străzile sînt mediocru sau deloc curăţate, taximetriştii sînt de o aroganţă şi obrăznicie rare, serviciile publice, în general, par a fi la limita de jos a decenţei. Un singur exemplu: rondul din Piaţa Schuman are tone de peturi şi cutii goale de bere, mai ceva ca un teren viran al sectorului cinci, spre periferie. În atare mediu de viaţă, nu e de mirare că funcţionarii Comisiei, Parlamentului şi Consiliului (cele trei instituţii de bază ale Uniunii, sper că nu vă supăraţi că nu le-am înşirat şi pe cele inutile, cum ar fi Comitetul Economic şi Social sau Comitetul Regiunilor) par mai degrabă trişti. Sînt de acord că la senzaţia asta contribuie şi recentele perspective de scădere a salariilor şi reducere a posturilor.
Una peste alta, nimeni nu pare a fi în mare formă. E drept, la frustrarea generală se adaugă şi trecerea la Windows7, ceea ce creează nervi, sincope ale fluxurilor de informaţie, traininguri (cîteodată) inutile. De curînd s-au mai răsculat şi corespondenţii de presă acreditaţi permanent la Bruxelles. Ei protestează împotriva încălcării dreptului la protecţia surselor. Adică, refuză să mai declare la intrarea în Berlaymont sau Charlemagne (două dintre clădirile importante ale Comisiei) la cine au venit în vizită, conform procedurii oficiale pentru vizitatorii obişnuiţi. Cu alte cuvinte, dacă apare un reportaj „pe surse“ în Financial Times despre bîlbele viitoarei politici de mediu (este un simplu exemplu), iar corespondentul respectiv a intrat cu o zi înainte la Comisie în vizită la funcţionarul X de la DG Mediu, devine clar cine e fost sursa. În atari condiţii, dorinţa funcţionarilor comunitari de a livra informaţii neplăcute a scăzut dramatic, spre ciuda ziariştilor acreditaţi. Altminteri, securitatea clădirilor are multe hibe. Pare-se că, de la începutul anului, numai în clădirea Parlamentului au fost trei spargeri. Ultima victimă a fost casieriţa de la cantină, căreia i s-au furat toate încasările zilei, în interiorul clădirii principale. Ştiu, e greu de crezut.
Cît priveşte Agenda Digitală şi accesul la informaţie, cu respect vă informez că în clădirile Comisiei tot nu există wi-fi peste tot şi că, în clădirea Parlamentului, la centrul de presă, computerele puse gratuit la dispoziţia onor ziariştilor sînt tot atît de puţin utilizabile ca acum şase luni. Colegul Ovidiu Nahoi poate oferi amănunte suplimentare, el ştie perfect care computer are tastatura făcută varză, care primeşte memory stick şi care nu, care e legat la imprimantă şi care nu salvează nimic pe hardul propriu.
Noutate mi s-a părut introducerea unui birou separat de acces (prevăzut cu camere de luat vederi), la Parlament, pentru reprezentanţii lobby-urilor comerciale (numit Registrul Transparenţei). Cei cu advocacy (adică ONG-iştii) intră pe la un birou separat, mai relaxat, fără registru. La fel de remarcabilă a fost şi afişarea unei conferinţe despre spiritul antreprenorial la femei, organizată de doamna parlamentar X (din Polonia, cred) în colaborare cu Fundaţia L’Oréal. Anunţul era lipit pe biroul pentru lobby-uri, nu pe cel pentru advocacy. Pare-se că, după întîmplarea cu cei patru parlamentari pozînd pentru Sunday Times (unul dintre ei fiind Adrian Severin), Parlamentul şi-a luat măsuri suplimentare de siguranţă.
De plouat, a plouat non-stop.
(vizită de documentare organizată de Fundaţia Euromonitor şi finanţată de JTInternational)
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
