Nimic fără reguli?

Publicat în Dilema Veche nr. 311 din 28 ianuarie - 3 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Începînd din acest an, cu prilejul jurămîntului depus în faţa Reginei, toţi membrii Camerei Lorzilor – printre care mă număr şi eu – vor trebui să semneze un angajament scris de cinste şi integritate. Principiile nu admit excepţii, ar putea spune unii. Dar, pînă de curînd, se presupunea că persoanele desemnate să fie sfătuitori ai suveranului erau deja suficient de cinstite şi integre pentru această sarcină. Se credea că ele sînt recrutate din grupuri care şi-au însuşit un anumit cod al onoarei.

Nu mai e valabil. Toţi colegii din Cameră trebuie acum să promită public că vor fi oneşti. Doar unul a avut îndrăzneala să se ridice şi să spună că noua procedură ar fi umilitoare.

Ceea ce a declanşat impunerea acestui cod de conduită a fost scandalul în legătură cu cheltuielile parlamentarilor, care a zdruncinat clasa politică britanică în cea mai mare parte a anului 2009. A fost un scandal cu rădăcini istorice adînci. Pînă în 1910, legislatorii britanici nu erau plătiţi. După care, au fost salarizaţi, dar sub nivelul lor de profesionalizare, pe motiv că membrii Parlamentului trebuie să fie dornici să facă unele sacrificii personale în slujba ţării.

În timpul inflaţiei din anii ’70, a fost instituit un sistem bizantin de „permisiuni“ pentru a acoperi deficitul de salarizare parlamentară. Membrii legislativului puteau acum să pretindă decontarea cheltuielilor pentru întreţinerea unor proprietăţi ce aveau legătură cu sarcinile de serviciu. Controlul era lax şi, natura umană fiind cea pe care o cunoaştem, au început să-şi facă apariţia tot soiul de abuzuri minore. În mai, anul trecut, publicaţia Daily Telegraph a început să publice detalii privind cheltuielile parlamentarilor. Într-o campanie agresivă de arătare a vinovaţilor, ziarul a demonstrat cum au folosit parlamentarii, în propriul beneficiu, regulile prea permisive. Cele mai multe nereguli erau minore, şi doar cîteva într-adevăr ilegale. Cîţiva membri ai Partidului Laburist, de guvernămînt, recent ridicaţi pe scara socială, au dat vina pe capcanele întinse de cerinţele noului lor statut, de membri ai clasei de mijloc: a doua casă, altfel de mobilier, televizoare cu plasmă. În contrast, bogaţii granzi ai Partidului Conservator au cerut deconturi pentru lucruri cum ar fi repararea încălzirii pentru piscine, curăţarea şanţurilor de împrejmuire şi instalarea candelabrelor. Revelaţiile privind acest tip de comportament au obligat deja peste 100 de legislatori să se retragă din viaţa publică. Onoarea personală nu mai prezintă încredere ca mijloc de a-i ţine pe parlamentari în frîu. Scandalul cheltuielilor reprezintă un simptom al unei societăţi în care banul a înlocuit onoarea. Noua presupunere este că indivizii nu vor acţiona cinstit, ci profitabil: nu vor pierde nici o ocazie să obţină un profit. Într-o lume obsedată de dimensiunea materială, singurul mijloc de a restrînge această înclinaţie îl reprezintă sancţiunile. Vechiul limbaj al încrederii a fost înlăturat de noul limbaj al „responsabilizării“ şi „transparenţei“. Oamenilor trebuie să li se impună reguli ale comportamentului cinstit. Piaţa s-a strecurat treptat în multe sfere ale societăţii, care, tradiţional, nu erau guvernate de regulile pieţei. Sarcinile guvernului, cum ar fi purtarea unui război, educaţia copiilor sau pedepsirea criminalilor, sînt externalizate către companii private. SUA au angajat peste 100.000 de „contractanţi privaţi“ în Irak. Etica serviciului public este înlocuită de contracte şi stimulente financiare. Logica de piaţă a distrus insidios logica socială a comunităţii. Înainte, cei care conduceau erau lideri ai comunităţilor lor, adesea cunoscuţi personal de cei în serviciul cărora se aflau. Cei conduşi puteau lua drept exemplu reputaţia de probitate şi onestitate a liderilor.

Încrederea se baza pe cunoaşterea la nivel local, întărită de o legătură continuă între lideri şi comunitate. Eroziunea acestor constrîngeri puternice asupra comportamentului necinstit a dus la o creştere tot mai intensă a nevoii de „responsabilizare“ publică. Căutarea continuă a eficienţei de piaţă a dus şi la o creştere dezarmantă a complexităţii. Astăzi, sistemele prin care cele mai multe servicii publice sînt oferite au devenit total opace pentru utilizatorii lor. Cei care cer mai multă „transparenţă“ nu înţeleg că duşmanul acesteia este chiar complexitatea, aşa cum simplitatea este garantul încrederii. Complexitatea duce la ambiguitate morală, obligă orice tip de relaţie să se clădească pe baze contractuale. Parlamentarii nu sînt deloc singurele sau cele dintîi victime ale valului rece de neîncredere publică. Unele dintre cele mai reputate bănci s-au dovedit autoare ale fraudei morale: de aici cererea pentru un nou cadru al regulamentelor bancare. Numai că neîncrederea persistentă în politicieni este mai periculoasă, fiindcă subminează temeliile unei societăţi libere. O societate cu un nivel scăzut de încredere devine un adversar al libertăţii. Ea va declanşa o avalanşă de reguli şi mijloace de supraveghere, iar acestea vor mina mai departe încrederea şi vor încuraja înşelăciunea. La urma urmei, natura umană nu este doar inerent înclinată spre profit, dar găseşte plăcere în cîştigul obţinut prin viclenie – de exemplu, găsind metode să fenteze regulile. O societate liberă presupune un grad ridicat de încredere reciprocă pentru a reduce din efortul de a supraveghea şi controla, iar încrederea are nevoie de un cod însuşit al onoarei, adevărului şi corectitudinii. Sistemele în care oamenii au încredere în comportamentul corect al celorlalţi sînt mai apte să genereze o conduită cinstită, decît cele în care oamenii sînt obligaţi să se poarte astfel din teama de sancţiuni legale. Societăţile liberale sînt expuse unui anumit grad de ilegalitate şi corupţie, dar mult mai puţin decît cele conduse de birocraţi, curţi de justiţie şi poliţie. În ţările comuniste, delincvenţa de stat era atotprezentă.

Dispariţia încrederii nu e deloc inevitabilă. Încă avem de ales. Societăţile se pot hotărî să-şi păstreze modul de viaţă bazat pe încredere, limitînd acele evoluţii care îl erodează. Legea poate fi folosită, de exemplu, în favoarea acelor instituţii – cum ar fi familia – ce cultivă comportamentul corect şi pentru a descentraliza la nivel maxim luarea deciziilor publice. Politicienii trebuie să înceteze să trateze convingerile religioase ca pe o „problemă“, cînd ele sînt puternice resurse sociale ale comportamentului corect.

Rolul presei libere este de a-i admonesta pe cei cu responsabilităţi publice, cînd nu se poartă cinstit. Dar este contraproductiv să stîrnească resentimentul popular în cazul unor abuzuri pînă în punctul de a genera schimbări precipitate ale legii şi regulilor, aşa cum s-a întîmplat în Marea Britanie. După fiecare scandal mediatic de acest fel, ar trebui luată o pauză, pentru a permite unor norme mai bune să se înrădăcineze. Legislaţia şi regularizarea care au drept scop restaurarea încrederii în clasa politică ar trebui să fie ultima soluţie, nu cea dintîi.

Robert Skidelsky, membru al Camerei Lorzilor, este profesor emerit de economie politică la Universitatea Warwick, autor al unei biografii premiate a economistului John Maynard Keynes şi membru al Şcolii de Studii Politice de la Moscova.

Copyright: Project Syndicate, 2009

www.project-syndicate.org

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Joe Biden FOTO Profimedia
Joe Biden, dezorientat în timpul unui discurs. S-a adresat unei parlamentare decedate VIDEO
Preşedintele american Joe Biden s-a adresat miercuri, în timpul unui discurs, unei parlamentare americane decedate, ceea ce a generat numeroase întrebări din partea presei la conferinţa de presă săptămânală.
Ciocan justitie proces FOTO Shutterstock
Procurorul-şef al DNA: Niciun magistrat nu a mai fost acuzat de corupţie, de când DNA a pierdut competența anchetării acestora
Procurorul-şef al DNA, Crin Bologa, a afirmat, joi seară, că până în momentul în care Direcţia Naţională Anticorupţie a pierdut competenţa de a cerceta magistraţi peste 160 de procurori sau judecători au fost trimişi în judecată pentru fapte de corupţie.
tezaur alba1 jpeg
Tezaur monetar dacic „abandonat” în pădure. Autoritățile din Alba l-au lăsat să zacă timp de o lună. Poliția a deschis dosar penal
Un tezaur de monede dacice vechi de peste 2000 de ani, descoperit întâmplător într-o pădure din județul Alba, a stat „abandonat” aproape o lună de zile de autoritățile competente.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.