Nimic eroic în România

Publicat în Dilema Veche nr. 447 din 6-12 septembrie 2012
Bruxelles ul sună trezirea pentru feudalii de la Bucureşti jpeg

Mulţi dintre cei care au comentat cu pasiune evenimentele petrecute în România în această vară – fie ei români sau străini – au căutat un resort ideologic. Ei au zugrăvit, pentru cititorii lor, o luptă între „bine“ şi „rău“, între „Vest“ şi „Est“, între „democraţi“ şi „comunişti“, între „corupţi“ şi „inocenţi“. Să fie însă evenimentele din România o epopee? La o privire mai atentă, nu găsim mai nimic eroic.

Ca toate poveştile româneşti, şi aceea a politicii este una întortocheată şi aproape nimic nu este ceea ce pare a fi. Mulţi dintre cei care alcătuiesc acum Parlamentul României au trecut prin două, trei sau chiar mai multe partide. Iar „transferul“ primarilor şi al consilierilor locali dinspre partidele de opoziţie către cele de guvernămînt reprezintă mai degrabă regula decît excepţia, într-un sistem clientelar, în care „centrul“ poate dispune, în mod discreţionar, de pîrghiile pentru finanţarea „periferiei“.

Cît despre partide... şi aici deruta este la ea acasă. În anii din urmă, fiecare s-a combinat cu fiecare pentru a guverna şi, în continuare, orice variantă rămîne la fel de posibilă. În pofida retoricii agresive, nimeni nu e nefrecventabil pentru nimeni. Nici măcar Dan Diaconescu.

Singurul reper politic în acest moment rămîne preşedintele Băsescu – politicienii pot fi ori cu el, ori împotriva lui. Problema este că de o parte şi de alta nu se găsesc mereu aceiaşi politicieni.

Cît priveşte orientarea ideologică... şi aici istoria e complicată. Dintre ele, doar PNL se poate lăuda cu o istorie îndelungată, de peste 150 de ani. Însă despre compromisurile făcute prin alianţa cu PSD şi (mai ales) cu PC, liberalismul trebuie căutat azi cu lumînarea în Partidul Liberal. Problema este că nici cei din celelalte partide nu pot ridica piatra.

Despre PSD se spune că ar fi continuatorul fostului partid comunist. Dar nu i s-ar putea reproşa aceasta şi PDL-ului? Cele două partide provin din scindarea, în 1992, a Frontului Salvării Naţionale (FSN), considerat de unii „copilul politic al Revoluţiei din decembrie 1989“, dar de foarte mulţi – aţi ghicit! – „continuatorul Partidului Comunist“. Adevărul este că mulţi membri ai eşaloanelor doi şi trei din Partidul Comunist şi din Securitate s-au regăsit în FSN. Scindarea a avut la bază viziuni diferite ale celor două mari tabere, grupate în jurul lui Ion Iliescu, respectiv Petre Roman. Şi, ca să respectăm adevărul istoric, „marca“ FSN – şi emblema cu un singur trandafir – pe care o vedem astăzi pictată în portocaliu, a fost cîştigată atunci de Petre Roman, în timp ce Iliescu şi ai lui şi-au construit un partid de la zero. Şi atunci, cine este „continuatorul“ cui?

Dar cît de reală este acuzaţia de a fi astăzi continuator al comunismului? În România anilor ’80, aderarea la Partidul Comunist rămăsese, pentru extrem de puţini, o chestiune de convingere. Era, de fapt, o alegere pragmatică – doar membrii de partid puteau promova în carieră. Intelectuali care în vremuri „normale“ ar fi afişat cu totul alte convingeri, tehnocraţi care altfel n-ar fi avut nici o treabă cu politica făceau acest pas, fără prea multe discuţii şi remuşcări. Desigur, există şi exemple strălucite de oameni care au refuzat „pactul“, cu toate consecinţele. Dar, să recunoaştem, cei mai mulţi au fost pragmatici.

Şi cam acelaşi lucru se putea spune despre Securitate – opţiunea de a intra în rîndurile organizaţiei era mai gravă decît aceea de a te înscrie în partid, dar oferea şi avantaje materiale enorme. De altfel, tocmai securiştii au înţeles mai din timp avantajele şi au gustat mai cu poftă din „fructul oprit“ al societăţii de consum decît muritorii de rînd. Şi nu mai e un secret pentru nimeni faptul că tocmai structurile fostei Securităţi au beneficiat primele de deschiderea economică a anilor ’90. Mai sînt ei astăzi „comunişti“, dacă au fost vreodată? Sau, la o adică, tocmai ei ar fi primii gata să apere, cu pieptul de aramă, „cuceririle revoluţiei“, libertatea, democraţia şi economia de piaţă?

Dacă ceva a rămas moştenire din acea perioadă – nu a fost ideologia în care nu mai credea aproape nimeni. Marx, Engels şi Lenin fuseseră de mult aruncaţi la gunoi, iar Ceauşescu era de mult numai un subiect de bancuri. De fapt, din acele vremuri ne-a rămas pragmatismul vecin cu lipsa de scrupule, mai pronunţat, probabil, la cadrele tinere ale Partidului şi ale Securităţii, decît la cele cu vechime.

Dar corupţia şi anticorupţia? Sînt ele cu adevărat subiecte ale „cruciadelor“ de partid?

O anchetă a procurorilor, desfăşurată în zilele acestea, s-ar fi putut transforma cu uşurinţă într-un scandal naţional, de nu ar fi fost umbrit de spectacolul de pe scena politică.

Fostul şef al Fiscului din perioada guvernării PDL, Sorin Blejnar, este acuzat de magistraţi că ar fi coordonat o amplă reţea de evaziune fiscală şi contrabandă. Şeful său de cabinet este dat dispărut (şi există bănuieli că nici nu ar mai fi în viaţă), în timp ce soţia acestuia trebuie să facă faţă acuzaţiilor că ar fi organizat o vastă reţea de prostituţie, cu ramificaţii internaţionale. Un scandal monstru, ale cărui implicaţii politice sînt încă greu de bănuit.

Cert este că fostul premier Mihai-Răzvan Ungureanu a încercat, în scurtul său mandat de două luni, să-l îndepărteze cu totul din sistem pe şeful Fiscului, dar nu a reuşit din cauza opoziţiei din interiorul PDL. Cum de asemenea reţele s-au putut constitui la umbra unui partid şi a unui preşedinte implicaţi puternic în lupta împotriva corupţiei?

Rămîne de pomină cazul fostului ministru al Apărării, Gabriel Oprea, acuzat de Traian Băsescu de apartenenţă la „mafia personală a lui Adrian Năstase“ şi, apoi, „reevaluat“ de acelaşi preşedinte, în cu totul alte împrejurări politice. Dincolo de culoarea ideologică, politicienii acuzaţi de corupţie fie i se opun zgomotos lui Traian Băsescu, strigînd că li se ticluiesc dosare politice, fie ţin aproape de acesta şi păstrează discreţia.

Nimic eroic, aşadar, într-o ţară dominată de pragmatism, în care ideologiile reprezintă vorbe goale iar convingerile politice se pot schimba de la o zi la alta. 

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la The Money Channel.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

shutterstock 2118165380 jpg
De ce Europa nu a învățat cum să se apere singură. Sincopele răspunsului Franței și Germaniei la războiul din Ucraina
La 30 de ani de când războaiele din Balcani au revelat incapacitatea Europei de a gestiona un conflict pe tărâm propriu, invazia Rusiei în Ucraina arată cât de puțin s-au schimbat lucrurile de atunci.
Aleksandr Vucic si Vladimir Putin FOTO EPA-EFE
Parlamentul European va cere suspendarea negocierilor de aderare a Serbiei la UE
Serbia a început negocierile de aderare la UE în ianuarie 2014, dar a înregistrat puţine progrese până acum. Ea a deschis 18 dintre cele 35 de capitole de negociere şi a închis provizoriu doar două dintre ele.
Radu Mirică s-a sinucis
Tânărul chirurg Radu Mirică s-a sinucis. Mesajul trimis soției înainte de gestul fatal
Un medic s-a sinucis, joi, aruncându-se de pe un bloc din Pantelimon, în zona Mega Mall. Totul s-ar fi întâmplat,în jurul orei 10:15, iar Poliția Capitalei și Ambulanța au fost anunțate imediat de trecători prin intermediul Serviciului 112.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.