Nevoile nu se termină niciodată

Publicat în Dilema Veche nr. 931 din 10 – 16 februarie 2022
FILIT – Iași 2021 jpeg

Două nevoi importante ale sistemului de învățămînt mi-au fost readuse în atenție de cazul unui profesor, pe care nici nu îl iau în discuție aici, pentru că nu îi cunosc cu adevărat profunzimile. Dar nevoile respective sînt cu adevărat sistemice și merită să le subliniez iar, chiar dacă am mai scris uneori despre ele, măcar tangențial.

Știți că elevii spun adesea despre cîte un profesor că „e nebun”. Proful cutare e nebun, îl auzi pe cîte unul, pe stradă, în mijloacele de transport în comun sau acasă, dacă elevul e copilul tău. Strîmbi din nas, nu-ți place abordarea, iar dacă e fiul sau fiica ta, ceri explicații. De multe ori, aceste explicații evidențiază doar un mod mai exigent de abordare a elevilor, poate unele mici ciudățenii, faptul că dă note după unele criterii care nu par chiar ortodoxe, faptul că povestește la ore chestii care nu țin de școală, ci de viața lui privată, faptul că poate vorbește pe un ton mai înalt („țipă la noi”) etc. Ca elev, am avut și eu o mulțime din ăștia. Nu-mi aduc aminte să-i fi catalogat noi ca „nebuni”, pentru că respectul general pentru categoria socială pe care o reprezentau era încă semnificativ. Dar cu siguranță îi mai bîrfeam și pufneam împotriva lor în grupulețele noastre. Profesori cu probleme reale de natură psihiatrică nu-mi aduc aminte să fi avut. Și la aceștia mă refer în această punctare a primei nevoi sistemice la care mă refer.

Ajuns profesor, în primii mei ani de învățămînt, nu am întîlnit vreunul care să vădească asemenea probleme. Dar apoi, cu timpul, am început să mai aud despre cîte unul și, cînd am ajuns să coordonez la nivel de județ disciplina pe care o reprezint, limba și literatura română, m-am confruntat cu cîteva cazuri semnificative. Îmi aduc aminte de o profesoară transferată pe bază de dosar în județul meu din alt județ, învecinat. Era un om în esență blînd, dar cu mari, foarte mari probleme de relaționare umană, de concentrare, extrem de introvertit și de rigid. Mi-am dat seama de lucrurile acestea la primele contacte cu ea, dar apoi, ajunsă în școlile din județ (pentru că nu reușea să stea mai mult de un an într-o școală, în fiecare an cerea detașare în altă școală, fiind mereu în mișcare), multe alte probleme au ieșit la iveală. Am asistat-o și eu la o oră, care s-a desfășurat cu ea stînd 50 de minute în fața clasei și citind de pe o foaie, respectiv transcriind apoi pe tablă, cu o voce foarte scăzută, încît era imposibil să o auzi din a doua bancă. Discursul ei era incoerent, cu fracturi logice sau chiar cu schimbări radicale de subiect. Era incapabilă să țină o clasă sub control, elevii ajungeau să o batjocorească nepermis, ea reacționa cu note mici nejustificate, se creau tensiuni, scandaluri permanente cu părinții etc. În plus, problemele de sănătate pe care le avea o făceau să nu-și acorde deloc atenție, venea la școală fără a respecta măsuri minime de igienă, mă rog, nu intru în alte detalii. Chestia este că, deși fusese internată la psihiatrie și se știa că ar fi sub tratament (lucruri pe care nu ai cum să le știi concret și nici nu trebuie, în fond, dreptul la intimitatea aceasta și la demnitatea care derivă din ea nu trebuie să îi fie afectat unui astfel de om), la evaluările psihologice primea mereu avizul medicului de medicina muncii. În anul în care a ajuns să predea în școala unde sînt eu titular, a generat niște probleme similare, s-a ajuns la recomandare de reexaminare, a primit drept de muncă temporar, cu condiția respectării unei grile de tratament, pe care însă nimeni nu are căderea să o verifice. Era clar că după o vreme nu își mai lua tratamentul, pentru că i se schimba comportamentul. Era un om pentru care am avut compasiune, dar care nu avea ce să caute la școală, ca profesor. Pîrghiile legale de care dispune sistemul sînt însă nesemnificative pentru a putea face ceva în aceste cazuri. Orice școală are contract cu un cabinet de medicina muncii pentru evaluările de la început de an școlar. Dar acestea se fac superficial. N-am auzit de vreun caz în care să se dea verdictul inapt. Realitatea (pe care am aflat-o punînd niște întrebări unor specialiști) este că evaluările serioase ar costa mult, mult mai mult decît bugetele pe care școlile sînt pregătite să le aloce pentru această sarcină. În plus, nu chiar mulți sînt specialiștii dispuși și pregătiți să facă această evaluare la modul relevant. E un subiect pentru care ar trebui găsită o soluție sistemică.

Al doilea aspect pe care vreau să-l semnalez se leagă oarecum de primul. Există oameni care, fără să aibă probleme grave de natura celor patologice, nu sînt făcuți pentru a fi profesori. Sînt oameni antisistem (iar învățămîntul, ne place sau nu, funcționează ca sistem), uneori foarte inteligenți, sclipitori, dar care nu se pot adapta rigorilor pe care le presupune acest job. Alături de ei sînt teribiliștii, care nu sînt chiar structural antisistemici, au doar o doză de rebeliune în ei, adesea specifică vîrstei, tinereții. Și unii, și alții ar avea nevoie de o instituție solidă a mentoratului. Un profesor-mentor bine format, care să aibă această atribuție în fișa postului și să îi fie alocat timp de muncă pentru această activitate (prin degrevare parțială de normă, poate), l-ar putea ajuta pe cel dintîi să înțeleagă că locul lui nu este în învățămînt, înainte de a intra în conflicte greu de gestionat, iar pe cel de-al doilea l-ar putea ajuta să se modeleze coerent ca profesor, să se integreze mai ușor, păstrîndu-și, fără îndoială, identitatea și personalitatea. Din fericire, în ceea ce privește instituția mentoratului, se fac acum niște pași serioși și este posibil ca în anii următori să apară primele efecte.

În privința evaluărilor medicale serioase despre care vorbeam mai sus, mă tem că mai avem de așteptat. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.