Nevoile nu se termină niciodată

Publicat în Dilema Veche nr. 931 din 10 – 16 februarie 2022
FILIT – Iași 2021 jpeg

Două nevoi importante ale sistemului de învățămînt mi-au fost readuse în atenție de cazul unui profesor, pe care nici nu îl iau în discuție aici, pentru că nu îi cunosc cu adevărat profunzimile. Dar nevoile respective sînt cu adevărat sistemice și merită să le subliniez iar, chiar dacă am mai scris uneori despre ele, măcar tangențial.

Știți că elevii spun adesea despre cîte un profesor că „e nebun”. Proful cutare e nebun, îl auzi pe cîte unul, pe stradă, în mijloacele de transport în comun sau acasă, dacă elevul e copilul tău. Strîmbi din nas, nu-ți place abordarea, iar dacă e fiul sau fiica ta, ceri explicații. De multe ori, aceste explicații evidențiază doar un mod mai exigent de abordare a elevilor, poate unele mici ciudățenii, faptul că dă note după unele criterii care nu par chiar ortodoxe, faptul că povestește la ore chestii care nu țin de școală, ci de viața lui privată, faptul că poate vorbește pe un ton mai înalt („țipă la noi”) etc. Ca elev, am avut și eu o mulțime din ăștia. Nu-mi aduc aminte să-i fi catalogat noi ca „nebuni”, pentru că respectul general pentru categoria socială pe care o reprezentau era încă semnificativ. Dar cu siguranță îi mai bîrfeam și pufneam împotriva lor în grupulețele noastre. Profesori cu probleme reale de natură psihiatrică nu-mi aduc aminte să fi avut. Și la aceștia mă refer în această punctare a primei nevoi sistemice la care mă refer.

Ajuns profesor, în primii mei ani de învățămînt, nu am întîlnit vreunul care să vădească asemenea probleme. Dar apoi, cu timpul, am început să mai aud despre cîte unul și, cînd am ajuns să coordonez la nivel de județ disciplina pe care o reprezint, limba și literatura română, m-am confruntat cu cîteva cazuri semnificative. Îmi aduc aminte de o profesoară transferată pe bază de dosar în județul meu din alt județ, învecinat. Era un om în esență blînd, dar cu mari, foarte mari probleme de relaționare umană, de concentrare, extrem de introvertit și de rigid. Mi-am dat seama de lucrurile acestea la primele contacte cu ea, dar apoi, ajunsă în școlile din județ (pentru că nu reușea să stea mai mult de un an într-o școală, în fiecare an cerea detașare în altă școală, fiind mereu în mișcare), multe alte probleme au ieșit la iveală. Am asistat-o și eu la o oră, care s-a desfășurat cu ea stînd 50 de minute în fața clasei și citind de pe o foaie, respectiv transcriind apoi pe tablă, cu o voce foarte scăzută, încît era imposibil să o auzi din a doua bancă. Discursul ei era incoerent, cu fracturi logice sau chiar cu schimbări radicale de subiect. Era incapabilă să țină o clasă sub control, elevii ajungeau să o batjocorească nepermis, ea reacționa cu note mici nejustificate, se creau tensiuni, scandaluri permanente cu părinții etc. În plus, problemele de sănătate pe care le avea o făceau să nu-și acorde deloc atenție, venea la școală fără a respecta măsuri minime de igienă, mă rog, nu intru în alte detalii. Chestia este că, deși fusese internată la psihiatrie și se știa că ar fi sub tratament (lucruri pe care nu ai cum să le știi concret și nici nu trebuie, în fond, dreptul la intimitatea aceasta și la demnitatea care derivă din ea nu trebuie să îi fie afectat unui astfel de om), la evaluările psihologice primea mereu avizul medicului de medicina muncii. În anul în care a ajuns să predea în școala unde sînt eu titular, a generat niște probleme similare, s-a ajuns la recomandare de reexaminare, a primit drept de muncă temporar, cu condiția respectării unei grile de tratament, pe care însă nimeni nu are căderea să o verifice. Era clar că după o vreme nu își mai lua tratamentul, pentru că i se schimba comportamentul. Era un om pentru care am avut compasiune, dar care nu avea ce să caute la școală, ca profesor. Pîrghiile legale de care dispune sistemul sînt însă nesemnificative pentru a putea face ceva în aceste cazuri. Orice școală are contract cu un cabinet de medicina muncii pentru evaluările de la început de an școlar. Dar acestea se fac superficial. N-am auzit de vreun caz în care să se dea verdictul inapt. Realitatea (pe care am aflat-o punînd niște întrebări unor specialiști) este că evaluările serioase ar costa mult, mult mai mult decît bugetele pe care școlile sînt pregătite să le aloce pentru această sarcină. În plus, nu chiar mulți sînt specialiștii dispuși și pregătiți să facă această evaluare la modul relevant. E un subiect pentru care ar trebui găsită o soluție sistemică.

Al doilea aspect pe care vreau să-l semnalez se leagă oarecum de primul. Există oameni care, fără să aibă probleme grave de natura celor patologice, nu sînt făcuți pentru a fi profesori. Sînt oameni antisistem (iar învățămîntul, ne place sau nu, funcționează ca sistem), uneori foarte inteligenți, sclipitori, dar care nu se pot adapta rigorilor pe care le presupune acest job. Alături de ei sînt teribiliștii, care nu sînt chiar structural antisistemici, au doar o doză de rebeliune în ei, adesea specifică vîrstei, tinereții. Și unii, și alții ar avea nevoie de o instituție solidă a mentoratului. Un profesor-mentor bine format, care să aibă această atribuție în fișa postului și să îi fie alocat timp de muncă pentru această activitate (prin degrevare parțială de normă, poate), l-ar putea ajuta pe cel dintîi să înțeleagă că locul lui nu este în învățămînt, înainte de a intra în conflicte greu de gestionat, iar pe cel de-al doilea l-ar putea ajuta să se modeleze coerent ca profesor, să se integreze mai ușor, păstrîndu-și, fără îndoială, identitatea și personalitatea. Din fericire, în ceea ce privește instituția mentoratului, se fac acum niște pași serioși și este posibil ca în anii următori să apară primele efecte.

În privința evaluărilor medicale serioase despre care vorbeam mai sus, mă tem că mai avem de așteptat. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.