Nesațul

Publicat în Dilema Veche nr. 898 din 24 – 30 iunie 2021
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

O fantomă bîntuie prin lume: fantoma nesațului. Realitatea zilelor noastre e mult dincolo de orice parafrază la Marx și Engels, dincolo de orice orice formulă a lui Veblen, legată de „consumul ostentativ”. Nu mai vorbim doar despre o clasă socială care se scaldă în obscenitatea bogăției și a huzurului (deși ea există, bine-mersi). Vorbim despre „masele largi” de data asta, oricît de sinistru ar suna această sintagmă și oricîte amintiri neplăcute ar trezi. E vorba despre noi, cetățenii tipici. Despre o majoritate covîrșitoare, care nu se mai satură cu nimic, indiferent ce și cît ar primi. Și aici nu e vorba doar despre mîncare, despre supraviețuire. Fantoma care bîntuie e una a nesațului față de absolut orice. A unei flăcări nestinse care alimentează o insatisfacție continuă, o neliniște atotstăpînitoare, o dorință imensă, fără chip și fără nume. Dar care trimite în toate direcțiile, fără oprire, două imbolduri devenite obsesii: „mai mult” și „mai repede”.

E ca și cînd am vrea să concurăm, cumva, cu telefoanele inteligente pe care le purtăm în buzunare, în genți, în poșete. Viteza cu care acestea devin și mai inteligente, și mai rapide, de la o generație la alta a produsului, ne face să fim, într-un fel, invidioși pe aceste dispozitive de care ne folosim zilnic. Evident, nu e un gînd concret, limpede. E o mîncărime interioară, un zbucium nedeslușit, o întărîtare lipsită de o țintă precisă spre care să se reverse. Cu cît e mai performantă tehnologia care ne înconjoară, cu atît mai mare devine, fără să ne dăm seama, disconfortul interior. Începem să vedem orice tip de vulnerabilitate, orice caracteristică profund umană, ca pe o slăbiciune a „produsului” superperformant care ar trebui să fim. Și extindem starea asta asupra copiilor noștri. I-am vrea lipsiți de absolut orice cusur, cît de mic ar fi el, lipsiți de toate „slăbiciunile umane”. Ne-am dori ca ei să fie produsele perfecte ale unei lumi noi, care e o industrie. Un spațiu unde nu mai e de joacă. E competiție. Și ne-am dori ca odraslele noastre să intre în această întrecere ca niște roboți perfecți, produse fără nici un punct slab, gladiatorii moderni desăvîrșiți, care să răzbune în arena vieții înfrîngerile suferite, cîndva, de noi. Sau, dimpotrivă, să continue fără abatere seriile noastre de victorii.

Nesațul e în orice. În încrîncenarea (nu în seninătatea!) cu care credem că „ne-am depășit limitele”, atunci cînd realizăm orice „performanță” care ne-a scos din „zona de confort”. În nevoia de a auzi discursuri mobilizatoare, de pe margine, cîtă vreme ne simțim atleți în cursa vieții, participanți într-o competiție care trebuie cîștigată cu orice chip, în „formatul” care ni se propune. Sau impune. Oricum, nu mai contează. În felul în care ne petrecem timpul liber, care trebuie să fie „quality time”, altminteri n-avem nici o șansă să fim buni competitori în cursa care ne așteaptă la capătul pauzei de odihnă. Pentru că pauza de odihnă a devenit un soi de cantonament în care ne pregătim temeinic tot pentru competiție. Avem bareme clare de fericire a momentului, de „încărcare a bateriilor”, de „aventură și experiență”. Odată atinse baremele, se comunică din greu în rețeaua socială, în așa fel încît competitorii să afle, să fie avertizați din timp că au de a face cu ființe încărcate cu energie, gata să se alinieze din nou la start. Nimic nu e lăsat la voia întîmplării. Viața devine un scenariu la forma căruia se lucrează continuu, cu nesaț, cu îndîrjire, cu atenție la orice detaliu nou apărut pe piață, în așa fel încît totul să arate perfect. Iar cînd arată perfect, își face apariția teama că, totuși, s-ar putea să fi scăpat ceva, iar alții să fi valorificat cumva ceva-ul ăla.

E un nesaț în a-i urî de moarte și a-i disprețui pe cei care nu sînt de aceeași părere, cei care nu au aceleași convingeri ca noi. Deși nu ne dăm seama, ne deplasăm în mare viteză spre niște forme de tribalism pe care le credeam depășite de foarte multă vreme. Pe de altă parte, ne bîntuie și un nesaț de nepotolit în a estompa absolut orice diferență, în încercarea de a crea un model universal de ființă care funcționează absolut pentru toată lumea. E un nesaț nebun în a asculta la nesfîrșit prelegeri inspiraționale orientate doar în direcția în care ți se spune exact ceea ce-ți dorești să auzi. În așa fel încît să fii cît mai mobilizat, cît mai motivat, pentru competiția continuă în care te găsești. Altminteri, cu cît ți se spune că, „de fapt, ești în competiție doar cu tine însuți“, cu atît te simți mai puțin vinovat de resentimentele și de ura pe care le nutrești în mod cît se poate de evident față de alții. E un nesaț al supradimensionării, al „gînditului îndrăzneț”, al „think big”, al „creativității”, al „dezvoltării personale”, al devenirii „ca ființă pe deplin asumată” indiferent ce-ar însemna toate astea în realitate.

Uneori, imaginea lumii noastre arată ca o scenă dintr-un soi de film științifico-fantastic, cu care am început să ne obișnuim. Pe de o parte, mai în glumă, mai în serios, acceptăm în anumite momente că trăim într-un fel de Matrix. Pe de altă parte, nu ne dăm seama că am putea arăta exact ca lumile din filme pe care le găsim uneori ridicole. Acelea în care personajele venite de prin alte galaxii sînt primitive, crude, barbare. Dar, în mod paradoxal, sînt dotate cu o tehnologie extrem de avansată. E o chestiune care intră în conflict profund cu felul nostru de a înțelege lucrurile acum. În zilele astea, cînd avem senzația că tehnologia ne face mai buni, mai avansați, mai oameni. Azi, cînd nesațul de a face absolut orice, cît mai eficient și cu cît mai mare viteză, ne poartă pe aripile certitudinii că orice progres, al oricărei tehnologii, e și o garanție a evoluției speciei noastre, pe calea descoperirii valorilor umane.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de bogați erau pe vremuri bucureștenii: Povestea unei fotografii de pe Calea Victoriei, din anii 60, virală pe internet. „Ce e cu îmbulzeala asta?”
O fotografie din vechiul București, de pe Calea Victoriei, a trezit sentimente contradictorii printre bucureșteni. Cei mai mulți au privit-o cu nostalgie, în timp ce alții, la fel de curioși, au căutat să afle povestea ei, dar și cât de bogați erau odată bucureștenii.
image
Ianis Hagi, bosumflat după România – Belgia: întrebarea la care a refuzat să răspundă
Decarul naționalei a avut, deocamdată, un turneu șters în Germania.
image
Cât costă o porție de hamsii cu usturoi în Vama Veche. Prețul surprinzător de mare la început de sezon
Litoralul românesc este mai scump decât multe destinații turistice din Bulgaria, Turcia sau Grecia.

HIstoria.ro

image
Care a fost singurul trofeu european câștigat de o echipă națională de fotbal a României?
Pe 29 aprilie 1962, aproape 80.000 de spectatori au ținut să fie prezenți la finală, pe „23 August”.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î